Istorie recentă – Duminicile unui timișorean cuminte


5 răspunsuri la “Istorie recentă – Duminicile unui timișorean cuminte

  1. Vă vine să credeți, înainte înțoliți (mis cine mis dar mis cu țoalele mele) cu pantofi cu talpă de crep, toamna cu lodene raglan cumpărate pe ”puncte” luate pentru copii de exploatator de la minieri care în schimb cumpărau monopol M.A.T. sau izmă ori drojdie, mergeam la unul dintre cei peste 30 de cinematografe răsărite pentru difuzarea filelor cu Stan și Bran, Frații Ritz sau cu Cowboy americane interzise ca producții ale dușmanului în timpul războiului, sau și mai înainte când refugiații din Basarabia și Bucovina prăjeau pe stradă și vindeau direct de pe grătar mici al căror miros îmbietor aducea lumea de la sute de metrii, iar seara se dansă frenetic Malagamba, ori lumea se ospăta duminica într-unul din micile restaurante ”de familie” în grădina unor căsuțe în Elisabetin, unde câte un țigan cu vioară cu sau fără trompetă montată pe ea îți trăgea la ureche o romanță. Dar unde sunt zăpezile de altădată care goneau spre înserat din 15 noiemvrie lumea lângă sobele din case după ce luau o bungă de castane prăjite dela băbuța de la colțul străzii ?

  2. „În schimb, apăruseră pantalonii trapez și pantofii cu talpa foarte groasă (varianta produsă la Guban se vindea doar pe valută și costa 25-30$ perechea). Unele modele de pantofi bărbătești aveau toc înalt.”

    Si azi am o pereche de astfel de pantofi cumparati de la magazinul universal (fost materna, azi cred – mama si copilul) de langa Hotel Timisoara de la subsol.Pantalonii trapez i-am facut in Piata Traian, vis-a vis de Milenium in una din casele acelea mici.Am si o poza cu pantoful in mana in camera 222 din caminul studentesc al Medicinei.Era in primavara anului 1971. Duminica dimineata mergeam la cantina medicinei, Caminul 1, apoi luam ziarelele de vis-a vis de Medicina, mergeam la club sa vedem Daktari, daca scriu corect, apoi plecam la o plimbare pe jos de la medicina pana la Guban.Frumoase vremuri pentru tineretea era frumoasa.

    Articolul este superb, pare scris de Domnul Ciobanu.

    1. In plina epoca de aur, aveam un sef de sindicat care afirma in gura mare ca, fata de anii nostri ’80, era mai bine pe vremea lui Stalin ! Toti erau socati, se retrageau speriati , ca nu care cimva sa se interpreteze ca si ei ar fi de acord cu seful respectiv. Doar ca, la cateva secunde, se auzea din gura sindicalistului si continuarea: da, mai, era mult mai bine, deoarece eram tineri !
      Si, relaxati ca nu trebuie sa-i fim complici, admiteam ca avea dreptate, stricto senso…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *