Muzica zilei de astăzi: „You Raise Me Up” sau cum muzica poate ridica sufletul
Dacă ar fi să alegem o melodie care, fără vorbe multe, fără artificii sau demonstrații tehnice, îți pune inima în palmă și ți-o ridică spre cer, aceea ar fi, fără îndoială, You Raise Me Up.
Ai auzit-o, probabil, în sute de locuri: la ceremonii, în filme, pe fundalul unor reportaje emoționante sau chiar într-o pauză liniștită la radio, când nu te așteptai să fii atins de ceva atât de profund. Și, totuși, de fiecare dată când începe să cânte, parcă cineva apasă un buton invizibil în noi – cel al speranței.
Puțină lume știe că You Raise Me Up nu a apărut direct cu vocea lui Josh Groban, deși el este cel care a transformat-o într-un fenomen global. De fapt, totul a început în Norvegia, în anul 2001, într-un studio micuț unde doi artiști – compozitorul Rolf Løvland și textierul Brendan Graham – puneau cap la cap o piesă inspirată de… doliu.
Løvland compusese o piesă instrumentală în memoria mamei sale. O piesă simplă, dar încărcată de emoție.
Mai târziu, i-a cerut lui Graham, autor irlandez de romane și versuri, să scrie un text care să însoțească melodia. Brendan s-a dus acasă, a recitit o poezie de-a lui și a transformat-o în versuri. Așa s-a născut You Raise Me Up.
A urcat rapid în topuri, a fost interpretată la Premiile Grammy, și a devenit – în timp – una dintre cele mai cântate melodii din toate timpurile.
Dar ce o face atât de specială este acel crescendo lent, acea urcare treptată de la liniștea aproape șoptită a începutului până la explozia controlată din refren. Este acea senzație că cineva îți spune, blând, dar ferm: „Nu ești singur. Ești iubit. Ești sprijinit. Poți merge mai departe.”
Versurile sunt simple, dar universale:
You raise me up, so I can stand on mountains,
You raise me up, to walk on stormy seas…
Nu știm cine este acel „tu”. Poate fi o persoană dragă, poate fi Dumnezeu, poate fi speranța, credința, un profesor, un părinte, un prieten, chiar copilul tău. De aceea funcționează pentru toată lumea.
Muzica, ridicarea invizibilă
Din punct de vedere muzical, You Raise Me Up este construită ca o „rugăciune laică”. E scrisă în așa fel încât să ofere timp respirației, vocii și emoției să se exprime. Nu te grăbește, nu te forțează. Te lasă să simți.
Și, culmea, funcționează și în cele mai dificile momente. A fost cântată la înmormântări, dar și la nunți. La finaluri, dar și la începuturi. Pentru că, indiferent de context, mesajul rămâne același: undeva, cineva sau ceva ne ajută să ne ridicăm din nou.
Un ecou fără sfârșit
De-a lungul anilor, melodia a fost preluată de artiști din toate genurile – de la coruri bisericești la cântăreți pop, de la trupe rock la interpreți de operă. A fost tradusă, adaptată, remixată, dar spiritul ei a rămas intact.
Poate că You Raise Me Up e mai mult decât o melodie. E un fel de pod muzical între deznădejde și curaj. E o mână întinsă, în formă de notă muzicală.
Și, uneori, o singură notă poate ridica o lume întreagă.
