Există melodii care nu au nevoie de introducere, nu au nevoie de explicații, nici măcar de un context precis. Melodii care par să vină dintr-un colț al memoriei pe care nu l-am vizitat niciodată cu adevărat, dar pe care îl recunoaștem instinctiv, ca și cum ar fi fost acolo încă dinaintea noastră. Kinderjohren este una dintre acestea.
Titlul ei – „Anii copilăriei” – nu păcălește pe nimeni: promite exact ceea ce oferă și totodată ceva mai mult. Nu este doar o întoarcere muzicală la vârsta fragedă, ci o explorare a felului în care amintirile sună, cum se estompează și cum revin, imprevizibile, asemenea unui fir de fum purtat de vânt.
