Că noi, ca popor, n-am reușit să inventăm nimic cu adevărat revoluționar pentru omenire — nimic care să fi schimbat cursul istoriei sau să fi pus România pe harta marilor descoperiri — nu prea poate fi contestat.
Avem oameni talentați, da, dar adevărul e că am excelat mai mult în supraviețuire decât în inovație.
Că nu știm să alegem ce e mai bine pentru noi înșine, am demonstrat-o de nenumărate ori.
Alegerile noastre — fie că vorbim de lideri, de priorități sociale sau de drumuri istorice — ne-au arătat adesea că nu avem discernământul colectiv necesar să construim o societate coerentă, stabilă și dreaptă.
Ne sabotează orgoliile, ne pierdem în amănunte și refuzăm să învățăm din greșeli.
Și totuși… există momente în care îți vine să spui: „Da, merită să fii mândru.”
Uitați-vă la băieții ăștia — poate nu corespund tiparului clasic de „român pur”, poate pielea lor e mai închisă la culoare, poate vin din comunități pe care unii le privesc cu suspiciune.
Dar când îi asculți cântând simți că fac parte dintr-o Românie pe care o vrei. Una care ar putea fi mai dreaptă, mai deschisă, mai sinceră.
