1730: Este ales pentru ultima dată un domn român – Constantin Mavrocordat – de către boieri.
Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi/Ciuchi/Tzukis, fiind crescut în țară.
A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.
Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.
A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).
1783: Tratatul de pace de la Versailles între Franța și Marea Britanie la sfârșitul războiului american de independență și respectiv dintre Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, Franța obținea teritorii în Marea Caraibilor și restituirea bazelor din Senegal și India, respectiv Regatul Unit al Marii Britanii recunoștea existența Statelor Unite ale Americii.
1953: A intrat în vigoare „Convenția Europeană a Drepturilor Omului”. Convenția a fost semnată la Roma, 4 noiembrie 1950.
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cunoscută și sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953. Convenția a fost ratificată de cvasi-totalitatea statelor membre ale Consiliului Europei, este una dintre construcțiile cele mai noi ale sistemului instituțional internațional. Convenția și protocoalele sale adiționale apără mai multe drepturi și libertăți fundamentale ce au ca titulari persoane fizice, privite individual, sau diverse entități sociale, cu excepția oricăror structuri statale.
Printre drepturile inalienabile cuprinse în convenție se numără:
dreptul la viață și dreptul de a nu fi torturat protejate de articolul 3,
dreptul de a nu fi ținut în sclavie și dreptul de a nu fi obligat la muncă forțată protejate de articolul 4
dreptul la neretroactivitatea legii penale protejat de articolul 4 din Protocolul nr. 7.
Printre drepturile condiționale cuprinse în convenție se numără:
dreptul la libertate individuală,
dreptul la un proces echitabil
dreptul la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a corespondenței
libertatea de gândire și conștiință
dreptul la liberă exprimare
dreptul la liberă asociere
dreptul de proprietate
dreptul la instruire
dreptul la alegeri libere
libertatea de circulație și interdicția expulzării naționalilor
dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală
dreptul la indemnizare în caz de eroare judiciară
dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru săvârșirea aceleiași fapte penale
1967: În Suedia are loc devierea traficului de pe stânga pe dreapta (Högertrafikomläggningen).
1971: Qatar devine stat independent.
1976: Sonda cosmică americană „Viking 2” a atins solul planetei Marte.
