1473: Ștefan cel Mare cucerește Cetatea Dâmboviței (Bucureștilor).
Conflictul dintre Ștefan și voievodul muntean Radu cel Frumos a început din cauza cetății Chiliei, iar el a fost transformat într-o dușmănie deschisă între cei doi voievozi.
Ștefan a ars târgurile muntene de graniță în 1470 și 1471. Punctul culminant a fost atins în campania din 1473, când oștile moldovene au ajuns până la cetatea Dâmboviței și l-au alungat pe voievod.
Familia lui a fost capturată și adusă în Moldova. L-a înscăunat, în schimb, pe Laiotă Basarab, care a fost însă îndepărtat după o lună de Radu, revenit cu o armată turcească.
Regele polon a încercat să medieze pacea între cei doi voievozi, însă Ștefan a refuzat categoric.
O nouă campanie l-a înscăunat pe același Laiotă Basarab, care, după scurt timp, s-a închinat și el turcilor.
1642: Abel Tasman este primul european care descoperă insula Van Diemen’s Land (mai târziu numită Tasmania).
Abel Janszoon Tasman (n. 1603, Lutjegast, Groningen, Țările de Jos – d. 10 octombrie 1659, Batavia, insula Java) a fost navigator și comerciant neerlandez, explorator al Australiei și Oceaniei.
Este celebru pentru călătoriile sale din 1642 și 1644, aflat în serviciul Companiei Olandeze a Indiilor de Est, fiind primul european cunoscut care a ajuns în insulele Tasmania și Noua Zeelandă.În 1642 primește comanda unei expediții ce avea drept scop descoperirea de noi tărâmuri în sudul Pacificului, Terra Australis Incognita, necunoscute până atunci europenilor, dar cărora cartografii le bănuiau existența.
Pe 24 noiembrie 1642, Tasman zărește coasta vestică a unei insule, căreia îi dă numele „Pământul lui Van Diemen”, în onoarea guvernatorului de atunci al Companiei Olandeze a Indiilor de Est. Ulterior, colonialiștii englezi îi vor da numele Tasmania.
1859: A fost publicată „Originea speciilor” lucrarea naturalistului englez Charles Robert Darwin (1809-1882).
Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență (în engleză On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life) este o carte scrisă de Charles Darwin, apărută în anul 1859.
Conform The Guardian, este una dintre cele mai importante zece cărți care au influențat lumea.[3] De asemenea, după aprecierea criticului Martin Seymour-Smith, se situează în lista celor mai influente 100 cărți din istoria omenirii.
Baza materialului pentru cartea Originea speciilor a fost adunată în călătoria efectuată în jurul lumii pe vasul „Beagle” între 27 decembrie 1831, când corabia, încărcată până la refuz, a ridicat ancora din Golful Plymouth și 2 octombrie 1836, când s-a întors, după aproape 5 ani, din nou în Anglia.
După sosirea din expediția în jurul lumii, întreaga energie a lui Charles Darwin este concentrată asupra strângerii materialului necesar lămuririi problemei originii speciilor.
O primă schiță a teoriei evoluționiste este întocmită de Darwin încă din anul 1842. Această schiță nu a fost arătată niciunei alte persoane. De existența acesteia s-a aflat abia după 14 ani de la moartea lui Darwin.
În anul 1844 Darwin întocmește o a doua schiță, de data aceasta mult mai completă și pe care o arată prietenilor săi Charles Lyell și Joseph Dalton Hooker. Aceștia dându-și seama de valoarea lucrării au insistat pe lângă Darwin să își publice lucrarea existând pericolul ca, datorită amânărilor, un alt autor să publice înaintea sa această teorie și să piardă nejustificat prioritatea. Cu toate acestea, Darwin considera că materialul pe care îl aducea în sprijinul teoriei sale nu era suficient. El vedea lucrarea Originea speciilor ca o lucrare de dimensiuni vaste, cu prezentarea unui material faptic extrem de bogat. Dar după cum prevăzuseră Lyell și Hooker, Darwin nu era singurul care lucra la o teorie despre evoluția speciilor. Încă din anul 1856 Darwin era în corespondență cu naturalistul Alfred Russel Wallace, plecat de doi ani în Arhipelagul Malaiez, pentru cercetări biologice. La începutul anului 1858 Darwin primește de la Wallace un articol prin care semnatarul acestuia îl ruga pe Darwin să îl dea spre publicare. Titlul articolului era „Cu privire la tendința varietăților de a se îndepărta indefinit de tipul inițial”. Inevitabilul se produsese. Altcineva i-o luase lui Darwin înainte. În lucrarea trimisă spre publicare lui Darwin, Wallace formulase concepția sa despre originea speciilor, enunțând principiul luptei pentru existență și al selecției, principii la care Darwin lucra de extrem de multă vreme.
Darwin, dând dovadă de o corectitudine și de o modestie ieșite din comun, este gata să renunțe la prioritatea teoriei sale. Însă prietenii săi, Lyell și Hooker, găsesc o soluție acestei situații, pe care ei o anticipaseră cu mult timp înainte, (anume că un alt biolog va elabora o aceeași teorie și o va publica înaintea lui Darwin). La insistențele lor, Darwin a acceptat ca la o ședință a „Societății Linneene” să prezinte împreună cu articolul lui Wallace și un foarte scurt rezumat al teoriei sale. Această sesiune din 1 iulie 1858 a Societății, în care Darwin prezintă concomitent aceeași teorie, dar elaborată de doi autori diferiți, devine o zi istorică atât pentru „Societatea Linneenă”, cât și pentru biologia mondială.
1963: Lee Harvey Oswald, asasinul președintelui Kennedy, este ucis de Jack Ruby, proprietar al unui club de noapte.
Duminică, 24 noiembrie, detectivii îl escortau pe Oswald prin subsolul sediului poliției din Dallas către o mașină blindată care urma să-l ducă de la închisoarea orașului (situată la etajul al patrulea al sediului poliției) la închisoarea din apropiere. La ora 11:21 CST, operatorul clubului de noapte din Dallas, Jack Ruby , s-a apropiat de Oswald din partea mulțimii și l-a împușcat o dată în abdomen , de la mică distanță. În momentul în care s-a auzit împușcătura un detectiv de poliție l-a recunoscut pe Ruby și a exclamat: „Jack, nenorocitule”, Mulțimea din afara sediului a aplaudat când au auzit că Oswald a fost împușcat.
Oswald inconștient a fost dus cu ambulanța la Parkland Memorial Hospital – același spital în care Kennedy a fost declarat mort cu două zile mai devreme. Oswald a murit la 13:07; Șeful poliției din Dallas, Jesse Curry, i-a anunțat moartea într-o emisiune de știri TV.
O cameră de televiziune în rețea transmitea în direct pentru a acoperi transferul; milioane de oameni care urmăreau pe NBC au văzut împușcătura așa cum a avut loc și pe alte rețele în câteva minute după aceea. În 1964, Robert H. Jackson de la Dallas Times Herald a primit Premiul Pulitzer pentru fotografie pentru fotografia sa făcută la doar un moment după împușcătura, când Oswald începea să se înconvoieze de durere.
Ruby a spus mai târziu că a fost tulburat de moartea lui Kennedy și că motivul său pentru uciderea lui Oswald a fost „să-i salveze pe doamna Kennedy nemulțumirea de a se întoarce la proces”. Alții au emis ipoteza că Ruby a făcut parte dintr-o conspirație. G. Robert Blakey , consilier-șef al Comitetului Selectat al Camerei pentru Asasinări din 1977 până în 1979, a declarat: „Cea mai plauzibilă explicație pentru uciderea lui Oswald de către Jack Ruby a fost că Ruby l-a urmărit în numele crimei organizate, încercând să-l atingă. de cel puțin trei ori în cele patruzeci și opt de ore înainte de a-l reduce la tăcere pentru totdeauna”.
1965 – Joseph-Désiré Mobutu preia puterea în Republica Democratică Congo și devine președinte ; el conduce țara (pe care o redenumește Zair în 1971) timp de peste 30 de ani, până când a fost răsturnat de rebeli în 1997.
1974: Sunt descoperite în Etiopia fosilele unei femei preistorice (Australopithecus afarensis), botezate „Lucy” (după piesa „Lucy in the Sky with Diamonds” a trupei The Beatles), despre care se presupune că face parte dintre strămoșii omului.
1971 – În timpul unei furtuni puternice asupra statului Washington , un bărbat care se numește Dan Cooper (alias DB Cooper ) se parașează dintr-un avion Northwest Orient Airlines cu 200.000 de dolari în bani de răscumpărare. Nu a fost găsit niciodată.
Cazul lui D.B. Cooper este una dintre cele mai faimoase enigme din istoria aviației și criminalității din Statele Unite. Pe 24 noiembrie 1971, un bărbat care s-a identificat ca „Dan Cooper” (numit ulterior greșit „D.B. Cooper” de presă) a urcat la bordul unui avion Boeing 727 al Northwest Orient Airlines, care efectua un zbor intern între Portland, Oregon, și Seattle, Washington.
Cooper, un bărbat bine îmbrăcat, în jur de 40 de ani, a comandat un bourbon cu gheață și, după decolare, i-a înmânat unei stewardese un bilet scris de mână. Pe el scria calm:
„Am o bombă în servietă. Vă rog să stați lângă mine. Acest avion este deturnat.”
Când stewardesa a verificat, a văzut un dispozitiv aparent exploziv în servietă. Cooper a formulat cerințele: 200.000 de dolari în bancnote mici, patru parașute și un camion plin cu combustibil pregătit pentru a realimenta avionul la aterizarea în Seattle.
Autoritățile au acceptat cerințele, iar pasagerii au fost eliberați în siguranță la aterizarea în Seattle, fără să știe măcar că au fost implicați într-o deturnare. După aceea, Cooper a ordonat echipajului să decoleze din nou, de această dată îndreptându-se spre Mexico City, zburând la o altitudine joasă și cu viteza redusă.
La scurt timp după decolare, undeva deasupra pădurilor dense din sud-vestul statului Washington, Cooper a deschis ușa din spate a avionului și s-a parașutat în noapte, luând cu el banii și dispărând complet.
În ciuda unei vaste operațiuni de căutare desfășurate de FBI și alte agenții, Cooper nu a fost găsit niciodată. De-a lungul anilor, au apărut câteva indicii:
În 1980, un băiat a găsit pe malul râului Columbia o parte din banii răscumpărării, în valoare de 5.800 de dolari, dar nu s-a descoperit nimic altceva.
Ipotezele despre identitatea și soarta lui Cooper au variat, unii speculând că a supraviețuit și a scăpat cu banii, iar alții considerând că probabil a murit în săritura riscantă.
Cazul lui D.B. Cooper a devenit un simbol al evadării perfecte, captivând imaginația publicului și generând teorii conspirative, cărți, filme și documentare. În 2016, după 45 de ani de investigații, FBI a închis oficial cazul, fără a-i afla identitatea sau soarta. Cu toate acestea, legenda lui D.B. Cooper rămâne vie, un mister care pare să nu își piardă niciodată farmecul.
1989: Revoluția de Catifea: Secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Miloš Jakeš și întregul birou politic al Partidului Comunist Cehoslovac, demisionează.
Curentele deschise și liberale provenite dinspre Uniunea Sovietică, prin intermediul așa-numitei Perestroika, condusă de Mihail Gorbaciov începând cu 1985, s-au concretizat în începerea reformelor politice în țările-satelit ale acesteia.
Slovacii au început prin demonstrații studențești la 16 noiembrie 1989, în Bratislava. Cehii i-au urmat în ziua următoare printr-o manifestație la Praga, la care au luat parte 15.000 de studenți. Spre deosebire de Bratislava, la Praga s-au înregistrat 600 de răniți. Ulterior, a început o grevă a studenților praghezi, la care s-au alăturat și actorii teatrelor din Praga.
In 27 noiembrie 1989: are loc o grevă generală de două ore, în toate sectoarele economiei, pe tot cuprinsul țării.
După greva generală din 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Gustáv Husák, până atunci un mare promotor al ortodoxiei comuniste, a devenit, la 10 decembrie, Președintele Republicii. Evenimentele s-au precipitat și înainte de sfârșitul anului 1989, Vaclav Havel a ajuns la șefia Statului, iar Alexander Dubček la președinția Parlamentului. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice, în urma cărora au ieșit învingători Forumul Civic (ceh) și Publicul Împotriva Violenței (slovac).
