1472: Ștefan cel Mare acordă un important privilegiu comercial negustorilor brașoveni: libertate comercială deplină în întreaga țară și garantarea securității activității lor.
1521: Papa Leon al X-lea îl excomunică pe Martin Luther prin bula papală Decet Romanum Pontificem
Născut la Eisleben, Germania, Luther a fost fiul unui miner și a fost educat inițial pentru a deveni jurist, dar a intrat în viața monahală ca răspuns la o experiență personală profundă, în timpul unei furtuni violente. A devenit călugăr augustinian și ulterior doctor în teologie, predând la Universitatea din Wittenberg.
Luther este cel mai faimos pentru Cele 95 de Teze, un document pe care, conform tradiției, l-ar fi afișat pe ușa bisericii din Wittenberg în 1517. Acest document critica practica indulgentelor – vânzarea de certificate care promiteau iertarea păcatelor, o practică frecvent folosită de Biserică pentru a finanța proiecte majore, precum construcția Bazilicii Sf. Petru din Roma.
Criticile lui Luther au atras rapid atenția Bisericii. În 1520, Papa Leon al X-lea i-a cerut să-și retragă afirmațiile prin bula papală Exsurge Domine. Luther a ars public documentul, provocând un conflict deschis cu autoritățile religioase.
În 1521, Luther a fost chemat la Dieta de la Worms, o adunare imperială convocată de Împăratul Carol al V-lea, pentru a-și apăra punctele de vedere. Refuzul său de a retracta ideile sale, pe baza convingerii că acestea sunt susținute de Scriptură, a dus la excomunicarea sa formală și la emiterea Edictului de la Worms, prin care Luther a fost declarat eretic și proscris.
Excomunicarea nu l-a redus la tăcere; protejat de principele Frederic al III-lea al Saxoniei, Luther a continuat să scrie, să traducă Biblia în germană și să organizeze ceea ce avea să devină Biserica Luterană. Reformele sale au dat naștere diverselor ramuri ale protestantismului și au avut un impact cultural, social și politic major în Europa.
1833: Marea Britanie a preluat controlul asupra Insulelor Falkland.
Insulele Falkland (cunoscute în spaniolă ca Islas Malvinas) au fost descoperite de europeni în secolul al XVI-lea. Prima colonizare documentată a fost realizată de francezi în 1764, iar ulterior insulele au fost ocupate de britanici și spanioli, fiecare revendicând teritoriul. După retragerea spaniolilor în 1811, insulele au rămas aproape nelocuite pentru o perioadă, dar au fost revendicate de noul stat Argentina, care și-a declarat independența față de Spania în 1816.
În 1829, Argentina a instituit o colonie oficială pe insule și l-a numit pe Luis Vernet ca guvernator, cu scopul de a consolida controlul asupra teritoriului. Însă tensiunile au crescut după ce Vernet a încercat să reglementeze activitățile pescărești din zonă, inclusiv cele ale vaselor britanice și americane.
La 2 ianuarie 1833, o navă britanică, HMS Clio, a ajuns în Port Louis (azi cunoscut ca Port Stanley), centrul administrativ al insulelor. Comandantul navei, John Onslow, a informat autoritățile argentiniene că insulele vor reveni sub control britanic. Garnizoana argentiniană, depășită numeric și fără resurse, s-a retras fără luptă. Astfel, insulele au fost preluate de britanici aproape fără opoziție.
Deși coloniștii argentinieni prezenți pe insule au fost lăsați să rămână, autoritățile argentiniene au privit această acțiune drept o uzurpare a unui teritoriu național.
Argentina a protestat împotriva ocupării britanice, considerând-o ilegală. Totuși, în deceniile care au urmat, Marea Britanie a consolidat controlul asupra insulelor, stabilind o administrație permanentă și dezvoltând infrastructura locală.
Disputa teritorială s-a amplificat în secolul XX, culminând cu Războiul din Falkland din 1982, când Argentina a încercat să recucerească insulele prin forță. Conflictul s-a încheiat cu o victorie britanică, dar revendicările teritoriale ale Argentinei rămân active și astăzi.
1870: A început construcția podului Brooklyn din New York, Statele Unite.
Podul Brooklyn este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din Statele Unite. Finalizat în 1883, leagă cartierele Manhattan si Brooklyn din New York City, traversând East River. Având 1.825 m lungime, a fost cel mai lung pod suspendat din lume de la deschiderea sa și până în 1903, și primul pod suspendat pe cabluri din sârmă de oțel.
1925: Benito Mussolini a scos în afara legii partidele de opoziție, Partidul Fascist devenind unicul partid activ în Italia.
1936: A fost alcătuit primul top de muzică pop, pe baza vânzărilor de discuri, publicat de revista „Billboard”, New York.
1948: Regele Mihai I, împreună cu Regina mamă Elena sunt siliți să părăsească România, luând cu ei doar câteva bunuri personale. Regele Mihai se va întoarce în țară abia în anul 1992, de Paște, după căderea regimului comunist din România, și va primi cetățenie română în anul 1997.
1959: Alaska a devenit cel de-al 49-lea stat american.
Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus Bering a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. După ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune blănuri din lume, mici asociații de blănari au pornit spre țărmurile Siberiei și spre insulele Aleutine. Prima așezare permanentă a europenilor a fost fondată în 1784, iar Compania ruso-americană a pus în aplicare un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea. New Archangel de pe Insula Baranof din Arhipelagul Alexander a fost prima capitală a Alaskăi, stabilită pe timpul Americii Ruse. Mai târziu așezarea a fost redenumită Sitka și a fost mai bine de 100 de ani capitala Alaskăi. Rușii nu au colonizat complet Alaska, colonia nefiind foarte profitabilă.
William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a negociat achiziția acestei colonii de către țara lui de la Imperiul Rus în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari. Alaska a fost guvernată de armată mulți ani, și a fost, neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884.
În anii 1890, goanele după aur din Alaska și din Teritoriul Yukon, teritoriu britanic aflat în vecinătate, au adus în Alaska mii de mineri și coloniști. Alaska a primit oficial statutul de teritoriu în 1912. La acea vreme, capitala se mutase deja la Juneau.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Campania Insulelor Aleutine s-a concentrat pe cele trei insule exterioare ale arhipelagului Aleutinelor — Attu, Agattu și Kiska[3] — care au fost ocupate de trupe japoneze între iunie 1942 și august 1943. Unalaska/Dutch Harbor a devenit o importantă bază pentru submarine și pentru aviația americană.
Programul american de închirieri a implicat zboruri ale avioanelor americane de război prin Canada până la Fairbanks și de acolo la Nome; piloții ruși preluau aceste avioane, și le duceau să lupte împotriva invaziei germane a URSS. Construcția de baze militare a contribuit la creșterea demografică a unora dintre orașele din Alaska.
Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959.
1962: Papa Ioan al XXIII-lea îl excomunică pe Fidel Castro
Fidel Castro a preluat puterea în Cuba în 1959, după răsturnarea dictatorului Fulgencio Batista, o marionetă a grupurilor interlope americane, instaurând un regim comunist care a redefinit structura politică, socială și economică a țării. Politicile sale radicale, inclusiv reforma agrară, naționalizarea industriilor și alianța strânsă cu Uniunea Sovietică, au atras critici dure din partea Statelor Unite și a altor puteri occidentale.
Excomunicarea lui Fidel Castro a fost rezultatul direct al decretului papal „Decree Against Communism” din 1949, emis de Papa Pius al XII-lea. Acest decret specifica faptul că orice catolic care susține în mod public sau promovează ideologia comunistă se află în afara comuniunii Bisericii. Castro, un autoproclamat marxist-leninist, a intrat astfel sub incidența acestui decret prin politicile și acțiunile sale.
Papa Ioan al XXIII-lea, liderul Bisericii Catolice la acea vreme, a emis excomunicarea în conformitate cu acest decret, fără a-l menționa explicit pe Castro. Decizia a fost văzută ca un mesaj simbolic de condamnare a comunismului în ansamblu și a regimului cubanez în particular.
Fidel Castro a minimalizat importanța excomunicării, declarând că nu este interesat de apartenența la Biserica Catolică și că revoluția cubaneză este în slujba poporului, nu a religiei. În Cuba, religia a fost marginalizată oficial, iar Biserica a pierdut mult din influență.
De-a lungul anilor, relațiile dintre Biserica Catolică și Cuba s-au îmbunătățit treptat. În anii 1990, Fidel Castro a relaxat restricțiile asupra religiei, iar în 1998, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Cuba, marcând un moment istoric de reconciliere. Deși excomunicarea lui Fidel Castro nu a fost niciodată anulată formal, la fel cum nu a fost anulată nici excomunicarea împotriva tuturor catolicilor de pe planetă care s-au autodeclarat de stânga, evenimentul a rămas o mărturie a tensiunilor ideologice din perioada Războiului Rece.
1990: Decret-lege al CFSN privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice din România.
1993: Moscova – Parafarea acordului de dezarmare strategică START II ce prevedea diminuarea în, 10 ani, cu doua treimi a arsenalelor nucleare strategice ale Rusiei și Americii.
Acest tratat istoric avea scopul de a reduce în mod semnificativ arsenalele nucleare strategice ale celor două superputeri, marcând un pas important în procesul de dezarmare nucleară post-Război Rece.
După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Rusia a moștenit cel mai mare arsenal nuclear din lume. Tensiunile ideologice ale Războiului Rece s-au diminuat, iar atât Rusia, cât și Statele Unite au început să colaboreze pentru a reduce riscul confruntărilor nucleare.
Tratatul START I, semnat în 1991, fusese primul pas în acest sens, stabilind limite pentru numărul de focoase nucleare și de lansatoare strategice. START II a fost conceput pentru a consolida aceste progrese, prin reduceri mai drastice.
START II a fost ratificat de Senatul Statelor Unite în 1996, însă ratificarea de către Duma de Stat a Rusiei a fost întârziată din cauza tensiunilor politice și a opoziției interne. Rusia a ratificat tratatul abia în anul 2000, dar cu condiția ca Statele Unite să respecte Tratatul privind Rachetele Anti-Balistice (ABM) din 1972.
În 2002, însă, Statele Unite s-au retras din Tratatul ABM, ceea ce a determinat Rusia să renunțe oficial la START II. În locul acestuia, cele două țări au negociat noi acorduri, precum Tratatul de la Moscova (SORT) și New START (2010).
2019: China a efectuat cu succes prima aselenizare realizată pe fața nevăzută a Lunii. Sonda spațială Chang’e 4 care a fost lansată la 8 decembrie 2018 a aselinizat la ora 02:26 GMT.
Misiunea a inclus un modul de aselenizare și un rover denumit Yutu-2.
Deoarece fața îndepărtată a Lunii nu permite comunicații directe cu Pământul, a fost utilizat un satelit de releu, Queqiao, plasat într-un punct stabil din punct de vedere gravitațional pentru a facilita transmiterea datelor.
Obiectivele științifice ale Chang’e 4 au vizat studierea compoziției și structurii suprafeței lunare, măsurarea radiațiilor neutronice și a atomilor neutri, precum și observarea interacțiunilor dintre vântul solar și suprafața lunară. Roverul Yutu-2 a explorat terenul lunar, colectând date valoroase despre geologia și mediul regiunii.
Misiunea a reprezentat un pas semnificativ în explorarea spațială, demonstrând capacitățile tehnologice avansate ale Chinei și contribuind la înțelegerea feței îndepărtate a Lunii, o regiune până atunci neexplorată.
