1817: Deschiderea oficială a muzeului Național Brukenthal din Sibiu, cel mai vechi muzeu din țară.
Fondat pe baza colecțiilor baronului Samuel von Brukenthal, acest muzeu reprezintă o moștenire culturală de o valoare inestimabilă și un simbol al iluminismului transilvănean.
Samuel von Brukenthal (1721–1803) a fost un mare cărturar, colecționar de artă și guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei. Inspirat de marile centre culturale ale Europei, unde a călătorit și a studiat, el și-a dorit să creeze o instituție care să promoveze cunoașterea și rafinamentul artistic. În timpul vieții, și-a adunat o impresionantă colecție de picturi, cărți rare, manuscrise și obiecte de artă decorativă.
Muzeul a fost inițial gândit ca un spațiu privat, dar Brukenthal a lăsat prin testament dorința ca acesta să devină accesibil publicului după moartea sa. După câțiva ani de organizare, muzeul a fost deschis oficial în 1817 în Palatul Brukenthal, situat în Piața Mare din Sibiu. Clădirea, în stil baroc vienez, a devenit un punct de atracție pentru iubitorii de artă și istorie.
Colecția inițială a muzeului conținea lucrări valoroase ale marilor maeștri europeni, inclusiv reprezentanți ai școlilor flamandă, olandeză, italiană și germană. De-a lungul timpului, muzeul și-a extins patrimoniul, incluzând opere ale unor artiști români importanți și artefacte istorice relevante pentru Transilvania.
Astăzi, Muzeul Național Brukenthal este un complex muzeal de referință, incluzând mai multe secții, precum Galeria de Artă Europeană, Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă Contemporană și Muzeul de Istorie Naturală. Prin diversitatea și valoarea exponatelor sale, muzeul continuă să fie unul dintre cele mai importante centre culturale ale României.
1836: Samuel Colt a patentat revolverul în Statele Unite.
Samuel Colt (1814–1862) a fost un inventator și antreprenor american care, inspirat de mecanismele rotative ale navelor, a conceput un sistem care permitea cilindrului unei arme de foc să se rotească automat după fiecare tragere. Deși conceptul de armă cu mai multe focuri nu era nou, designul său inovator a făcut revolverul mai fiabil și ușor de utilizat.
Primul său model, cunoscut sub numele de Colt Paterson, avea un cilindru cu cinci sau șase camere și folosea un mecanism cu cocoș exterior pentru armare. Deși la început producția și vânzările au fost limitate, revolverele Colt au început să fie apreciate de militari și coloniști, mai ales în expansiunea spre vestul Americii.
Patentul din 1836 a pus bazele companiei Colt’s Patent Fire-Arms Manufacturing Company, care a devenit rapid unul dintre cei mai mari producători de arme din lume. În timpul Războiului Mexicano-American (1846–1848), revolverele Colt au fost folosite intens de armata americană, demonstrându-și eficiența și fiabilitatea pe câmpul de luptă.
Mai târziu, în perioada goanei după aur și a expansiunii Vestului Sălbatic, revolverele Colt au devenit sinonime cu supraviețuirea și autoapărarea. Modelele ulterioare, precum Colt Single Action Army („Peacemaker”), au fost preferatele cowboy-ilor, șerifilor și bandiților, influențând profund cultura populară și cinematografia western.
1866: Debutul literar al lui Mihai Eminescu în revista Familia din Oradea, cu poezia De-aș avea….
În 1866, Mihai Eminescu avea doar 16 ani și era elev la Cernăuți. Pasionat de literatură, scria versuri inspirate de marii romantici europeni și români, precum Alecsandri sau Bolintineanu. Poezia De-aș avea… reflectă influențele sale timpurii și exprimă aspirațiile unui tânăr visător, dorind un colț de lume unde să-și trăiască idealurile de frumusețe și iubire.
Iosif Vulcan, editorul revistei Familia, a fost cel care a recunoscut talentul excepțional al tânărului poet și i-a publicat poezia. Mai mult decât atât, Vulcan a fost cel care i-a schimbat numele de familie din Eminovici în Eminescu, considerând că aceasta era o formă mai potrivită pentru un scriitor.
1956: În cadrul Congresului al XX-lea al PCUS, Nikita Hrușciov a ținut discursul Despre cultul personalității și consecințele sale, prin care a condamnat acțiunile predecesorului său, Iosif Stalin.
După moartea lui Stalin în 1953, conducerea sovietică a fost preluată de o echipă colectivă, din care Hrușciov a reușit treptat să se impună ca lider suprem. Într-o Uniune Sovietică dominată timp de decenii de frica și represiunile staliniste, exista o tensiune mocnită între dorința de continuitate și necesitatea unei schimbări.
În acest context, Hrușciov a decis să atace deschis moștenirea lui Stalin, condamnând crimele și excesele acestuia, în special represiunea politică, execuțiile în masă și lagărele Gulag. Discursul a fost ținut într-o sesiune închisă, destinată doar delegaților de partid, și nu a fost publicat oficial în URSS. Cu toate acestea, textul a ajuns rapid în Occident prin intermediul serviciilor de informații americane și a fost publicat integral de The New York Times în iunie 1956.
Hrușciov a criticat cultul personalității lui Stalin, acuzându-l că a abuzat de putere și a încălcat principiile leninismului. A oferit exemple concrete despre epurările din anii ’30, despre tratamentul brutal aplicat veteranilor bolșevici și despre erorile sale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un moment-cheie al discursului a fost dezvăluirea detaliilor despre persecuțiile orchestrate de Stalin împotriva propriilor camarazi, precum și despre modul în care acesta a creat un climat de teroare în partid și în întreaga societate sovietică.
1991 – Desființarea Pactului de la Varșovia la o reuniune a membrilor săi la Budapesta
Creat la 14 mai 1955, Pactul de la Varșovia a fost răspunsul Uniunii Sovietice la integrarea Republicii Federale Germania în NATO. Oficial, alianța militară a fost formată pentru a asigura securitatea colectivă a statelor socialiste din Europa de Est, însă, în realitate, ea a funcționat ca un instrument de control sovietic asupra țărilor-satelit.
Pactul includea Uniunea Sovietică, Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria și Albania (care s-a retras în 1968). Pe parcursul existenței sale, alianța a fost folosită mai degrabă pentru a reprima mișcările de independență din blocul comunist decât pentru a se apăra de o amenințare externă. Cel mai notoriu exemplu a fost invazia Cehoslovaciei din 1968, când trupele Pactului au înăbușit Primăvara de la Praga.
Sfârșitul anilor ’80 a adus schimbări dramatice în Europa de Est. Sub influența reformelor promovate de Mihail Gorbaciov în URSS (perestroika și glasnost), regimurile comuniste din țările Pactului s-au prăbușit unul după altul în 1989. Odată cu dispariția dictaturilor pro-sovietice, a devenit evident că Pactul de la Varșovia nu mai avea un scop real.
În ianuarie 1991, Cehoslovacia, Polonia și Ungaria au propus oficial desființarea alianței, argumentând că, în noul context geopolitic, nu mai există justificare pentru o asemenea organizație militară. La reuniunea de la Budapesta din 25 februarie 1991, miniștrii Apărării și de Externe ai statelor membre au decis încetarea activităților militare ale Pactului, urmând ca în iulie 1991 să fie desființat complet și din punct de vedere politic.
1994: Masacrul din Hebron. În timp ce circa 500 de palestinieni se rugau în genunchi la Mormântul Patriarhilor din Hebron, un colonist israelian cu vederi extremiste, Baruh Goldstein, a deschis focul și a ucis 29 de musulmani.
Hebron este unul dintre cele mai vechi orașe din lume și un punct de tensiune major în conflictul israeliano-palestinian. Locul atacului, Mormântul Patriarhilor (sau Moscheea Ibrahimi), este un sit sacru atât pentru evrei, cât și pentru musulmani, fiind considerat locul de odihnă al patriarhilor biblici Avraam, Isaac și Iacov.
În anii ’90, Hebron era un oraș împărțit între comunitatea palestiniană majoritară și o mică, dar bine protejată, colonie israeliană. Tensiunile au fost agravate de Acordurile de la Oslo (1993), care prevedeau cedarea unor teritorii palestinienilor și au fost vehement contestate de extremiștii evrei, printre care și Goldstein.
Masacrul
În dimineața zilei de 25 februarie, circa 500 de palestinieni se rugau în Moscheea Ibrahimi. Îmbrăcat în uniformă militară israeliană, Goldstein a pătruns în moschee cu o pușcă de asalt și a început să tragă în credincioși. A ucis 29 de oameni și a rănit peste 125, până când a fost imobilizat și ucis de supraviețuitori.
Atacul a provocat haos în Hebron, iar în urma acestuia au izbucnit proteste violente în întreaga Cisiordanie și Fâșia Gaza. Răspunsul forțelor israeliene a fost dur, iar în zilele următoare, alte zeci de palestinieni au fost uciși în confruntări cu armata.
