1882: Robert Koch, medic și microbiolog german, a anunțat descoperirea mycobacterium tuberculosis bacteria responsabilă pentru tuberculoză.
Până atunci, cauzele bolii erau necunoscute, iar teoriile vremii oscilau între factori ereditari și influențe climatice. Prin folosirea tehnicilor de colorare a bacteriilor și prin izolarea agentului patogen, Koch a demonstrat că tuberculoza este o boală infecțioasă cauzată de un microorganism specific. Această descoperire a deschis drumul pentru dezvoltarea unor metode eficiente de diagnostic și tratament.
În anii următori, Koch și colaboratorii săi au continuat cercetările asupra bolii, iar în 1905 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Medicină. Descoperirea sa a pus bazele microbiologiei moderne și a contribuit la elaborarea măsurilor de prevenție și control al tuberculozei, inclusiv vaccinul BCG și antibioticele moderne.
1976 – În Argentina , forțele armate răsturnează guvernul constituțional al președintelui Isabel Perón și încep o perioadă dictatorială de șapte ani, auto-numit Procesul de reorganizare națională.
Pe 24 martie 1976, forțele armate argentiniene au răsturnat guvernul constituțional al președintei Isabel Perón, instaurând un regim militar care avea să dureze până în 1983. Acest regim s-a autointitulat Proceso de Reorganización Nacional (Procesul de reorganizare națională) și a marcat una dintre cele mai întunecate perioade din istoria Argentinei.
Contextul loviturii de stat era unul de instabilitate economică și socială profundă. Isabel Perón, soția și succesoarea lui Juan Domingo Perón, devenise președintă în 1974, dar administrația sa a fost slăbită de inflație galopantă, greve frecvente și violență politică între extremiști de stânga și de dreapta. În acest haos, armata, condusă de generalul Jorge Rafael Videla, a intervenit, justificând preluarea puterii ca o necesitate pentru „restabilirea ordinii”.
Dictatura a fost marcată de represiuni brutale împotriva opozanților regimului. Regimul militar a folosit tortura, disparițiile forțate și asasinatele ca instrumente de control. Se estimează că în timpul dictaturii aproximativ 30.000 de oameni au fost „dispariți”, majoritatea activiști politici, studenți și jurnaliști. Cenzura și teroarea au dominat viața cotidiană, iar economia țării a fost supusă unor politici neoliberale care au crescut datoria externă și au accentuat sărăcia.
În ciuda propagandei regimului, opoziția internă și presiunile internaționale au crescut, iar regimul a început să se clatine după eșecul din Războiul Malvinelor (1982), când Argentina a fost învinsă de Marea Britanie. În 1983, Videla și ceilalți lideri ai juntei au fost forțați să organizeze alegeri democratice, punând capăt dictaturii. Mulți dintre vinovații pentru crimele comise în acea perioadă au fost ulterior judecați și condamnați.
1990: A luat ființă Serviciul Român de Informații.
Crearea SRI s-a produs într-un context tensionat, la doar câteva zile după evenimentele violente de la Târgu Mureș (19-20 martie 1990), când conflictul dintre români și maghiari a degenerat în confruntări de stradă soldate cu morți și răniți. Aceste evenimente au fost interpretate de mulți ca o provocare orchestrată de forțe interesate în destabilizarea țării, inclusiv de către fosta Securitate, ale cărei structuri informale continuau să opereze în umbră.
Există indicii că serviciile secrete, prin agenții lor infiltrați, ar fi avut un interes în alimentarea conflictului interetnic pentru a justifica necesitatea unei structuri puternice de informații, capabile să mențină „ordinea” în noua democrație fragilă.
Scenariul seamănă cu alte momente tulburi din anii ’90, inclusiv cu evenimentele din iunie 1990 (Mineriada), când forțele de ordine și grupuri coordonate au fost folosite pentru a suprima opoziția față de noul regim.
Astfel, înființarea SRI nu a fost doar o etapă formală a tranziției postcomuniste, ci și un instrument prin care vechile structuri ale Securității și-au asigurat supraviețuirea în noile condiții politice. Evenimentele de la Târgu Mureș au oferit un pretext pentru consolidarea serviciilor de informații, iar continuarea practicilor opace și influența foștilor securiști au rămas o problemă pentru democrația românească în anii ce au urmat.
2015: Zborul 9525 al Germanwings aflat pe ruta Barcelona, Spania – Düsseldorf, Germania cu 150 de persoane la bord se prăbușește într-o regiune muntoasă a Alpilor în apropiere de Digne-les-Bains, în sudul Franței.[11][12] Două zile mai târziu, după cercetarea cutiei negre, procurorii francezi declară că dovezile susțin concluzia că Andreas Lubitz, copilotul german, a prăbușit în mod deliberat avionul.
Inițial, circumstanțele accidentului au fost neclare, dar analiza cutiei negre a scos la iveală un adevăr tulburător. Pe 26 martie, procurorii francezi au anunțat că Andreas Lubitz, copilotul german în vârstă de 27 de ani, a prăbușit intenționat avionul. După ce comandantul aeronavei a ieșit din cabină pentru o scurtă pauză, Lubitz a blocat ușa și a inițiat coborârea controlată a avionului până la impact. În ultimele momente ale zborului, pasagerii și echipajul au fost neputincioși în fața tragediei iminente.
Investigațiile ulterioare au arătat că Lubitz avea un istoric de probleme psihice, fiind diagnosticat cu depresie severă și tulburări de anxietate. Deși fusese declarat inapt pentru zbor de către medici, el a ascuns aceste informații de angajator. Tragedia a stârnit o dezbatere globală despre sănătatea mentală a piloților și măsurile de siguranță în aviație. În urma acestui incident, multe companii aeriene au modificat regulamentele, impunând ca întotdeauna să fie doi membri ai echipajului în cabină.
