Meciul echipelor de old-boys dintre Poli și Rapid a fost un amestec de dulce al vremurilor de altădată, cu amarul produs de starea fotbalului timișorean de azi și speranța că „mâine” va fi mai bine. Când va fi acel „mâine”, nimeni nu știe.
Nimeni nu intuia forfota din jurul Arenei Dan Păltinișanu. Și, totuși, ea a început cam cu o oră înainte de meci. Țâncii, îmbrăcați în tricourile lui Poli sau cu eșarfe la gât, însosțiti fie de tătici, fie de mămici sau de bunici, țopăiau spre vestiarele unde, cu ceva vreme poposeau Celtic, Atletico, Șahtior sau VfB Stuttgart.
Cum accesul în tribune a fost interzis, drumul către teren trece prin tunelul amintirilor, acolo unde țâncii pot face cunoștiință cu istoria. Căci, doar Nicolae Iorga spunea că „un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Imaginiile cu prima echipa a lui Poli, cu jucătorii care eliminau Celtic și Atletico îți dau fiori și, parcă, se aud ecourile bucuriei din tribune.
Ajuns la capătul tunelului nu se vede luminița, ci ceea ce a mai rămas din Templul fotbalului timișorean. În zare se văd ruinele, dar pe gazon „bătrânii” încă strălucesc. Chiar dacă unii sunt mai cărunți, alții cu kilograme în plus, dar mângâie mingea ca îmn tinerețe. E o încântare să-i vezi la încălzire.
De pe margine copiii îi sorb din priviri și speră ca, într-o zi, să continue trecutul glorios pornit de vedete ca Dembrovshi, Păltinișanu, Nelu Bungău, Marcel Băban, Vali Velcea, Florin Bătrânu, Bălace, Luchin sau Latovlevici.
Pe teren, trecerea timpului își spune cuvântul, dar talentul iese în evidență. De pe margine se aude încântarea micuților atunci când mingea ascultă de starurile de ieri și nu sare ca din colțul mesei la pseudovedetele de azi. Șarjele lui Lato, cel mai tânăr dintre bătrâni sunt încurajate de pe margine și, chiar dacă nu se marchează, efortul celor două echipe este apreciat de toată lumea.
Pentru ca viitorul să fie pe mâini bune e nevoie de antrenori de talia lui Aureș Șunda, care nu a lipsit de la acest meci, iar Emerich Dembrovschi poate fi și acum un model. Nu doar pentru talent, cât și pentru modestie.
Se vede clar, pe marginea terenului, că Timișoara are un viitor. Cât de strălucit? E atât de greu de spus… Și asta pentru că echipa se zbate în mocirla Ligii a 3-a, fără prea mari speranțe în viitorul foarte apropiat.
Poate că nu întâmplător, un elicopter SMURD a survolat arena pentru câteva minute. E nevoie de o intervenție de urgență. Partea bună e că sunt anumite discuții între Municipalitate și Consiliul Județean, pentru a găsi o formulă juridică de a repune Poli pe picioare. Însă, la cum merg lucrurile în politica românească…
Până și cei mai mici suporteri deplâng situația în care a ajuns Timișoara. În același timp, plâng și pentru că nu vor să plece de la stadion. Spectacolul e agreabil. De mult nu a mai fost o așa forfotă pe Dan Păltinilșanu.
Spectacolul fotbalistic se încheie, cum altfel, cu o ratare a lui Poli, surprins de fotoreporterul InfoTimișoara, deși calitatea nu e cea mai fericită. E ultima fază a meciului și, totodată, un nou prilej pentru micuții fotbaliști ai Academiei Poli să treacă la goana după autografe.
„Alaiul” se îndreaptă spre ieșire, nu înainte de o nouă lecție de istorie. Noroc cu inspirația celor care au decis să scoată la lumină acele fotografii care marchează momentele de glorie ale fotbalului timișorean.
Povestea Stadionului Dan Păltinișanu a ajuns la final. Zilele îi sunt numărate. Demolarea nu e un capăt de țară, ci pasul firesc spre o arenă la standardele vremurilor de astăzi. Nu întotdeauna un pas în spate e un regres, ci poate reprezenta elanul pentru un viitor mai bun. Noul Dan Păltinișanu este exact restartul de care Poli are nevoie pentru a reveni în primul eșalon. Nu e simplu, dar frumosul se obține, uneori, greu.
Noi credem că toată lumea merită acces la informații de calitate. De aceea, nu impunem nicio taxă pentru accesarea site-ului InfoTimișoara. Dar, pentru a ne menține independența editorială și a continua să vă oferim conținut interesant, avem nevoie de sprijinul dumneavoastră:
