Anton Kovacs May 29, 2020

 

Unele sunt înguste, altele sunt largi.

Cu o bandă, altele cu două benzi, cu trei, 4 sau 5 benzi, cu un sens, cu două sensuri, cu piste de biciclete, fără piste.

Cu trotuare pe ambele părți, cu trotuar pe o singură latură sau chiar fără trotuare.

Cu locuri de parcare, cu locuri de staționare sau cu mașini parcate pe trotuar.

Ceea ce aproape toate au în comun este că sunt făcute pentru a favoriza circulația auto și pun bețe în roate pietonilor.

 

 

***

 

În ultimul timp am tot văzut o poză cu o stradă recent inaugurată din Cluj.

Toată lumea  laudă acea stradă, se spune despre ea că este Alfa și Omega în materie de străzi, are trotuare, are piste de biciclete, are chiar și niște copaci.

 

Stradă din Cluj Napoca. Foto Internet

 

Sincer să fiu, mie nu îmi place foarte mult strada aceea.

Imaginați-vă că trebuie să mergeți zilnic la serviciu cu bicicleta pe acolo. Pedalezi liniștit pe pista aceea verde, care este în regulă în privința lățimii, și pe lângă tine trece un TIR care te vântură de nu te vezi.

Sau un tânăr cu BMW, agresiv și cu un instinct civic inexistent, nu e foarte atent că una din roți rulează pe banda vopsită cu verde.

Sau este vreme ploioasă și pe lângă tine trece o mașină, mică, mare, nu mai are importanță.

 

 

Are și domnul Nicolae Robu dreptatea lui, pistele amplasate pe carosabil nu sunt sigure pentru bicicliști sau cei care circulă cu trotinete.

Pentru a afla cum ar trebui amenajată o pistă de biciclete ar trebui mai întâi să aflăm de ce avem nevoie de așa ceva.

În primul rând trebuie să fim conștienți că nu este vorba despre o formalitate, ceva care trebuie făcut pentru că așa trebuie.

Aceste piste nu trebuie amenajate pentru că așa spune o lege oarecare sau pentru că ne-a dat un ordin Înalta Poartă de la Bruxelles sau Comandamentul Forțelor Reunite NATO.

Citește și:  Febra

Pistele nu trebuie amenajate nici pentru a satisface mofturile cuiva, ale unor hipsteri cărora le place să treacă prin oraș cu pantaloni de lycra, căști pe cap și biciclete scumpe. Sau ale unor doamne cărora le place să fie cochete pe biciclete.

 

Foto: Matthew Kenwrick

 

Pistele de biciclete sunt necesare pentru a facilita deplasarea cu mijloace alternative, scopul principal fiind descurajarea transportului cu automobilul.

 

Dacă amenajăm pistele de biciclete pe trotuare, ar însemna să descurajăm traficul pietonal. Dar nu asta se dorește.

Se dorește descurajarea traficului auto.

Dacă pistele ar fi amenajate pe carosabil, traficul auto ar fi descurajat deoarece o parte din lățimea benzii folosite de mașini ar deveni indisponibilă pentru acestea, dar integritatea bicicliștilor ar fi pusă în pericol.

 

 

În concluzie, pista de biciclete nu trebuie amenajată pe trotuar, dar nu trebuie să fie amenajată nici pe carosabil.

Pista de biciclete trebuie să fie o componentă independență a drumului și, pentru a-și îndeplini în totalitate scopul, spațiul pentru pentru amenajarea ei trebuie să fie luat din carosabil, dar între pista de biciclete și trotuar, pe de o parte, și pista de biciclete și carosabil, pe altă parte, trebuie să existe spații de delimitare care să protejeze atât pietonii cât și bicicliștii.

 

Foto: lbpost.com. The protected bike lane on Broadway in Downtown Long Beach

 

S-ar putea crede că din punct de vedere politic, cel puțin la noi unde pentru multe persoane o mașină este cea mai importantă realizare în viață, orice măsură care duce la limitarea traficului auto ar fi sinucigașă.

 



 

Dar nu este așa.

Lumea mic individualistă, în care fiecare din noi ne vom deplasa cu un mijloc de locomoție personal, poate un automobil sau poate o dronă, nepăsându-ne că astfel facem rău celor din jur, moare chiar acum, sub ochii noștri.

Epoca automobilului face parte din trecutul omenirii.

 

– Va urma –

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*