1316: Regele Carol Robert de Anjou acordă Clujului statutul de oraș și-l scoate din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia.
1792: Prusia a invadat Franța revoluționară.
Revoluția Franceză care izbucnise în 1789 a adus schimbări radicale în sistemul politic, social și economic al Franței. Monarhia absolută fusese abolită, iar în locul ei a fost instaurată o republică. Aceste schimbări au stârnit îngrijorare și alarmă în rândul altor state europene, care se temeau că ideile revoluționare ar putea inspira revolte similare în propriile lor teritorii.
În acest context, relațiile dintre Franța și alte state europene s-au tensionat. Prusia, care era una dintre cele mai puternice state în Europa la acea vreme, s-a aliat cu Austria și alte state pentru a forma o coaliție împotriva Franței revoluționare.
În vara anului 1792, Prusia a lansat o invazie asupra Franței, împreună cu forțele coaliției. Motivele principale ale acestei intervenții au fost îngrijorarea față de răspândirea ideilor revoluționare și dorința de a restabili monarhia în Franța, pentru a reveni la un echilibru de putere mai tradițional în Europa.
În timpul invaziei, forțele prusace au înaintat în nord-estul Franței iar îÎn septembrie 1792, au atins capitala franceză, Parisul, însă nu au reușit să ocupe orașul. În loc să întâmpine o populație pasivă, trupele prusace s-au confruntat cu o rezistență puternică din partea forțelor revoluționare și a cetățenilor parizieni.
Oamenii s-au mobilizat pentru a apăra revoluția și republica proaspăt proclamată.
În cele din urmă, după luni de lupte și conflicte, invazia Prusiei și a coaliției s-a încheiat cu retragerea trupelor străine din Franța. Chiar dacă această invazie nu a dus la restaurarea monarhiei în Franța, a intensificat tensiunile dintre statele europene și republica franceză, pregătind terenul pentru conflicte mai ample în perioada următoare.
1839: Guvernul francez anunță că procesul fotografic al lui Louis Daguerre este un cadou „gratuit pentru lume”.
Louis Jacques Mandé Daguerre (n. 18 noiembrie 1787, Cormeilles-en-Parisis(d), Île-de-France, Franța – d. 10 iulie 1851, Bry-sur-Marne, Île-de-France, Franța) este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.
Însă devine foarte cunoscut cu ocazia unor spectacole de „Dioramă”, împreună cu Charles Marie Bouton (1822) inventatorul acestui sistem, care consta în prezentarea unor tablouri de mari dimensiuni (22 x 14 m în cazul lor), alcătuit din diferite planuri și care, sub aspectul unui joc de lumini, dă spectatorului impresia realității. (Se pot realiza și prin proiecții ale unor imagini statice desenate sau fotografiate pe un suport translucid.)
În anul 1826 îl cunoaște pe Joseph Nicéphore Niépce, care se ocupa cu captarea imaginilor din exterior pe un suport solid, lucru care-i reușise. Împreună perfecționează sistemul, punând la punct procedeul care se va numi daghereotipie. Folosește ca agent sensibilizator iodul pus pe o placă de cupru, acoperit cu un strat de argint. Printr-o developare în vapori de mercur se obține o imagine negativă în relief (o matriță).
Invenția este prezentată Academiei Franceze de Științe la 19 august 1839 și a obținut brevetul. Fotografia se răspândește rapid nu numai în Franța, ci în toată lumea.
1848: Goana după aur din California: The New York Herald dă vestea pe Coasta de Est a Statelor Unite despre goana după aur din California (deși goana a început în ianuarie).
1858: Convenția de la Paris: Pentru Principatele Române se prevedea un regim parlamentar și censitar și se desființau privilegiile marii boierimi.
Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei din 7 sv/19 sn august 1858, cunoscută mai mult sub numele de Convenția de la Paris, a fost actul care a pus bazele unirii Principatelor Dunărene, în conformitate cu hotărârile Congresului de la Paris din 1856.
Articolul 1 prevedea unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul”.
Articolul 2 garanta autonomia Principatelor.
Articolul 3 prevedea alegerea unor domni (hospodari) separați în cele două principate.
Articolele 4, 5 și 6 explicau modalitatea de exercitare a puterii executive de către hospodar și cooperarea lor cu adunările elective separate și cu Comisia Centrală de la Focșani.
Articolul 8 stabilea valoarea tributului datorat Porții și anume 1.500.000 de piaștri pentru Moldova și 2.500.000 de piaștri pentru Valahia.
Articolele 10 – 14 stipulau modalitatea de alegere a hospodarilor și drepturile și obligațiile lor.
Articolul 27 stabilea formarea unei „Comisii centrale” la Focșani, formată din câte 8 membri pentru fiecare Principat.
Articolul 38 stabilea înființarea unei Înalte Curți de Justiție și Casație, comună ambelor Principate, cu sediul la Focșani.
Articolele 42 – 44 stabileau formarea unei miliții (armate) comune, al cărei comandant urma să fie numit alternativ de către domnitorii celor două Principate.
1885: Astronomul amator irlandez Isaac Ward descoperă supernova numită S Andromedae în galaxia Andromeda
1960: URSS lansează Sputnik 5 cu cățeii Belka și Strelka, 40 de șoareci, 2 șobolani și o varietate de plante la bord. A doua zi, la întoarcerea pe Pământ toate animalele erau sănătoase.
În timpul coborârii, un manechin a fost aruncat din navă spațială într-un test de succes al scaunului său de ejectare și a coborât separat sub propria sa parașută, așa cum făcuse în misiunea anterioară, Korabl-Sputnik 4.
Manechinul avea o înregistrare pe bandă pentru a testa sistemele de comunicații.
În încercarea de a evita ca operatorii de radio independenți să creadă în mod eronat că capsula a fost echipată și mai ales pentru a evita ca americanii să creadă că este o misiune de recunoaștere prin satelit cu echipaj, înregistrările au inclus un cor muzical și o voce masculină care citea rețeta borșului e sfeclă, de parcă cosmonautul o pregătea. Pregătirea supei nu ar fi fost posibilă în gravitate zero, iar sovieticii s-au gândit că „chiar și cel mai credul om de informații occidental știa că nu poți încadra un cor într-un satelit Korabl-Sputnik”. Au crezut greșit, așa cum își amintea astronautul Alexei Leonov: „zvonurile că un într=-un zbor spațial cu echipaj ceva a mers prost s-au răspândit ca focul”.
1960: Războiul Rece: La Moscova, pilotul avionului american U-2 doborât, Francis Gary Powers, este condamnat la 10 ani de închisoare pentru spionaj.
La 1 mai 1960, un avion spion U-2 al Statelor Unite a fost doborât de forțele sovietice de apărare aeriană în timp ce efectua recunoașteri aeriene fotografice în adâncul teritoriului sovietic . Aeronava cu un singur loc, pilotată de pilotul american Francis Gary Powers , decolase din Peshawar , Pakistan, și s-a prăbușit în apropiere de Sverdlovsk (actualul Ekaterinburg), după ce a fost lovită de un S-75 Dvina (SA-2 Guideline) la suprafață . rachetă aeriană . Powers s-a parașut la pământ în siguranță și a fost capturat.
La patru zile după dispariția lui Powers, NASA a emis un comunicat de presă foarte detaliat menționând că o aeronavă a NASA „a dispărut” la nord de Turcia. Au vopsit chiar un avion U2 în culorile NASA și l-au prezentat presei.
După ce Hrușciov a aflat despre povestea de acoperire a NASA a Americii, a dezvoltat o capcană politică pentru Eisenhower.
Planul său a început odată cu transmiterea în lume a informațiilor că un avion spion a fost doborât pe teritoriul sovietic, dar nu a dezvăluit că a fost găsit și pilotul acestei aeronave și că era în viață. Cu informațiile pe care Hrușciov le-a lansat, americanii au crezut că vor putea continua cu povestea lor de acoperire că U-2 prăbușit a fost un avion de cercetare meteorologică și nu un avion de spionaj militar. Mușamalizarea a afirmat că pilotul aeronavei meteo U-2 a transmis prin radio prin care se confrunta cu dificultăți de oxigen în timp ce zbura deasupra Turciei. De acolo au susținut că aeronava și-ar fi putut continua drumul din cauza pilotului automat și că acesta ar putea fi U-2 care s-a prăbușit în Uniunea Sovietică.
Pe 7 mai, Hrușciov a anunțat public:
– Trebuie să vă spun un secret. Când am făcut primul meu raport, nu am spus în mod deliberat că pilotul era în viață și sănătos… și acum uitați-vă câte prostii au spus americanii.
Iar președintele american, Dwight Eisenhower, i-a spus secretarei sale:
– Acum aș vrea să-mi fi dat demisia.
1989: Președintele polonez Wojciech Jaruzelski nominalizează în funcția de prim-ministru pe Tadeusz Mazowiecki, activist al sindicatului Solidaritatea, primul premier ne-comunist în 42 de ani.
1991: Puciul de la Moscova: Puciștii preiau controlul Televiziunii și Radioului. Boris Elțîn, dă un decret prin care toate hotărârile Comitetul de stat pentru starea excepțională (C.S.S.E.) nu aveau valabilitate pe teritoriul R.S.F.S. Rusă.
Pe 19 august 1991 Gorbaciov era în vacanță în Crimeea, când s-a declanșat tentativa de lovitură de stat. Puciștii au anunțat că Gorbaciov era bolnav și urma să fie eliberat din funcția de președinte. Vicepreședintele Uniunii Sovietice, Ghennadi Ianaev, a fost numit președinte interimar. Printre cei opt membri ai Comitetului se aflau președintele KGB-ului, Vladimir Kriucikov, ministrul de interne, Boris Pugo, ministrul apărării, Dmitri Iazov și primul-ministru, Valentin Pavlov, absolut toți fiind numiți în posturi în timpul mandatului lui Gorbaciov.
Vicepreședintele Ghennadi Ianaev, împreună cu alți lideri ai loviturii de stat, s-au grăbit să dea declarații la radio și televiziune, criticând într-un mod străveziu regimul președintelui răsturnat de la putere, pe care îl considerau incapabil să asigure liniștea și ordinea așteptată de cetățenii țării. În Moscova și Sankt Peterburg au avut loc demonstrații populare de amploare împotriva liderilor loviturii de stat. Faptul că între membrii de frunte ai conducerii armatei și aparatului de securitate existau disensiuni în legătură cu poziția care trebuie adoptată față de puciști, a împiedicat intervenția forțelor de ordine în reprimarea demonstrațiilor.
Președintele Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse Boris Elțîn s-a pus în fruntea rezistenței împotriva loviturii de stat în sediul parlamentului rus, așa-numita Casa Albă. Imediat după anunțul făcut de Ianaev, Elțin a luat poziție publică, condamnând cu vigoare acțiunea puciștilor. Într-un anumit moment al demonstrațiilor, Elțin s-a suit pe un tanc și a ținut un scurt discurs, folosindu-se de un megafon, condamnând „junta”. Prestația publică viguroasă a lui Elțin a contrastat în mod clar cu apariția palidă a lui Ianaev. Imaginea președintelui rus, prezentat pe toate posturile importante de știri din lume, a devenit emblema rezistenței la tentativa de lovitură de stat și i-a întărit extrem de mult poziția lui Elțin în țară și în străinătate. Un plan de atac împotriva sediului parlamentului, care urma să fie dat de Grupul Alfa, (forțele speciale ale KGB-ului), a fost abandonat după ce militarii au refuzat în grup să execute ordinele. O unitate de tancuri s-a alăturat lui Elțin și sprijinitorilor lui și a ocupat poziții defensive în jurul sediului parlamentului.
În 21 august, marea majoritate a trupelor a trecut de partea demonstranților. Lovitura de stat a eșuat, iar Gorbaciov, care fusese ținut în arest la domiciliu în dacea sa din Crimeea, s-a reîntors la Moscova sub protecția forțelor credincioase lui Elțin.
Odată întors la Moscova, Gorbaciov s-a purtat de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în cele trei zile de frământări. Reinstalat la putere, președintele a promis să-i elimine pe conservatori din partid. El a demisionat din funcția de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, partid care între timp fusese interzis de Elțin în Rusia, dar a rămas în funcția de Președinte al URSS. Eșecul loviturii de stat a dus la prăbușirea unor instituții unionale. Boris Elțin a preluat controlul asupra companiei de stat de televiziune și asupra principalelor ministere și agenții economice, iar, până în cele din urma, asupra întregii Rusii.
2004: Lansarea la bursa a companiei multinationale Google.
