1918: Din ordinul dat de Partidul Bolșevic, împăratul Nicolae al II-lea și famila sa au fost asasinați la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia.
Înainte de împușcarea țarului Nicolae al II-lea, Rusia se afla într-o stare de agitație politică și socială semnificativă. În timpul domniei lui Nicolae al II-lea, care a durat din 1894 până în 1917, Rusia a trecut printr-o serie de evenimente și schimbări care au alimentat nemulțumirea publică și au subminat autoritatea țarului.
Unul dintre principalele motive ale nemulțumirii a fost starea slabă a economiei rusești și sărăcia generalizată. Marea majoritate a populației trăia în condiții de sărăcie extremă, în timp ce o mică elită bogată se bucura de privilegii și putere. Inegalitatea socială și discrepanțele economice au alimentat resentimentele și dorințele de schimbare în rândul claselor sociale inferioare.
Pe măsură ce nemulțumirea creștea, au apărut mișcări revoluționare și grupuri politice care militau pentru reforme și schimbări în Rusia. Partidele politice socialiste, cum ar fi menșevicii și bolșevicii, au dobândit popularitate și au fost implicate în organizarea grevelor, demonstrațiilor și activităților revoluționare. Aceste grupuri militau pentru drepturile muncitorilor, o mai mare justiție socială și sfârșitul autocratului țarist.
Participarea Rusiei la Primul Război Mondial (1914-1918) a fost un alt factor important în slăbirea autorității țarului. Conflictul a adus suferință și pierderi grele populației și a subliniat ineficiența guvernării. Eșecurile militare, penuria de alimente și resurse, precum și lipsa de încredere în conducerea țarului și a guvernului său au dus la tulburări civile și nemulțumire crescândă.
În cele din urmă, în februarie 1917, protestele de masă și grevele generale au izbucnit în capitala rusă, Petrograd (cunoscută anterior sub numele de Sankt Petersburg). Aceste evenimente au declanșat Revoluția Rusă din 1917, care a dus la abdicarea țarului Nicolae al II-lea și la încheierea dinastiei Romanovilor. Acesta a fost ulterior arestat și, împreună cu familia sa, a fost ținut sub închisoare până când a fost executat în iulie 1918 de către bolșevici.
1980: Au fost inaugurate lucrările de construcție a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă.
1945: A avut loc Conferința de la Potsdam a șefilor de stat și guvern ai URSS, Marii Britanii și SUA, consacrată reglementării situației postbelice în Europa.
Conferința de la Potsdam a fost o întâlnire a liderilor aliați din cel de-al Doilea Război Mondial, care a avut loc între 17 iulie și 2 august 1945, în orașul Potsdam din Germania. Participanții la conferință au fost liderii celor trei puteri aliate principale: președintele SUA Harry S. Truman, prim-ministrul britanic Winston Churchill (și mai târziu Clement Attlee) și liderul Uniunii Sovietice, Iosif Stalin.
Conferința de la Potsdam a fost organizată pentru a discuta problemele legate de sfârșitul războiului și viitoarea structură a Europei de după război. În timpul conferinței, liderii aliați au discutat despre împărțirea Germaniei în zone de ocupație, procesul de demilitarizare și denazificare a Germaniei, precum și sancționarea celor vinovați de crime de război.
Una dintre cele mai importante decizii luate la conferință a fost emiterea Declarației de la Potsdam, prin care s-au stabilit termenii capitulării Japoniei. Aceasta a inclus cerința ca Japonia să se predea necondiționat, să demilitarizeze și să democratizeze țara și să acorde libertate de expresie și de credință. De asemenea, a fost subliniată intenția aliaților de a aduce în fața justiției și de a pedepsi pe cei vinovați de crimele de război.
Deși Conferința de la Potsdam a abordat și alte probleme, cum ar fi situația din Europa de Est și problema refugiaților, evenimentele politice din timpul conferinței au semnalat tensiunile emergente dintre puterile occidentale și Uniunea Sovietică. La scurt timp după încheierea conferinței, a început Războiul Rece, o perioadă de confruntare și rivalitate ideologică între blocul occidental condus de Statele Unite și blocul estic condus de Uniunea Sovietică.
Conferința de la Potsdam a avut un impact semnificativ asupra viitorului politicii mondiale și a pregătit terenul pentru evenimente majore, precum împărțirea Germaniei în două state separate, crearea Organizației Națiunilor Unite și intensificarea rivalității dintre SUA și URSS, care va caracteriza Războiul Rece în anii următori.
1955: A fost inaugurat parcul de distracții – „Disneyland”, cu mult fast, în prezența a peste 30000 de vizitatori veniți de pretutindeni. Ceremonia a fost transmisă în direct de televiziune. (sudul orașului Los Angeles, SUA)
1975: Proiectul test Apollo–Soyuz: Are loc andocarea navelor spațiale Apollo american și Soyuz sovietic marcând prima astfel de legătură între nave spațiale aparținând celor două națiuni.
1981: Regina Elisabeta a II-a deschide Podul Humber, unul din cele mai lungi poduri suspendate din lume.
Podul Humber este un pod suspendat impresionant situat în estuarul râului Humber, în nordul Angliei. Este unul dintre cele mai mari poduri suspendate din lume și conectează orașele Kingston upon Hull și Barton-upon-Humber. Podul face parte din autostrada M62, care leagă regiunile Yorkshire și Lincolnshire.
Construcția podului a început în 1972 și a fost finalizată în 1981, deschizându-se oficial în iunie 1981 de către Regina Elisabeta a II-a. Podul are o lungime totală de aproximativ 2,2 kilometri și o deschidere principală între stâlpii de susținere de 1.410 metri. Acesta a fost proiectat de către inginerul Sir Ralph Freeman și a fost construit de o echipă condusă de firma de construcții britanică Sir William Arrol & Co.
Structura sa masivă a necesitat utilizarea a peste 210.000 de tone de oțel și a implicat aproximativ 1.400 de lucrători.
Podul Humber nu este doar o cale de transport importantă, ci și un punct de referință iconic și un simbol al regiunii. Este o atracție turistică populară, iar priveliștea sa impresionantă poate fi admirată de pe malurile râului Humber și din diverse puncte de observație din jurul zonei.
1985: 17 state au fondat, la Paris, „Agenția de Coordonare a Cercetărilor Europene” – EUREKA – (European Research Co-ordination Agency).
