1793: Revoluția franceză: Jean Paul Marat este înjunghiat până la moarte în cadă de către Charlotte Corday.
În timpul Revoluției Franceze, Marat a devenit una dintre cele mai influente figuri revoluționare. El era cunoscut pentru scrisorile sale inflamatoare, publicate în ziarul său, „L’Ami du peuple” (Prietenul poporului), prin care își exprima opinia vehementă împotriva monarhiei și susținea măsuri radicale pentru a consolida Revoluția. Marat a devenit o figură emblematică pentru mișcarea jacobină și a câștigat sprijinul mulțimilor pariziene.
Pe măsură ce tensiunile politice s-au intensificat, gruparea girondistă* a devenit tot mai vocală în opoziție față de jacobini. Printre ei se număra și Charlotte Corday, o tânără educată și idealistă, care îl considera pe Marat responsabil de instigarea la violență și instabilitatea politică. Dorind să pună capăt suprizei și tulburărilor, Corday a decis că asasinarea lui Marat era necesară pentru binele națiunii.
La 13 iulie 1793, Corday s-a infiltrat în casa lui Marat sub pretextul că dorește să-i ofere o listă de susținători girondiști. Aceasta a reușit să obțină o audiență cu Marat, care era bolnav și petrecea mare parte a timpului în cadă, pentru a calma durerile cauzate de o boală de piele. Profitând de momentul vulnerabil, Corday a scos un cuțit ascuțit și l-a înjunghiat pe Marat în inimă. Revoluționarul a murit pe loc, iar Corday a fost imediat capturată și condamnată la ghilotină.
Asasinatul lui Marat a avut un impact profund asupra societății franceze și a exacerbate diviziunile politice deja existente. În rândul jacobinilor, Marat a fost considerat un martir al Revoluției și o victimă a trădării girondiste. Sute de mii de oameni au participat la funeraliile sale, iar el a fost îngropat cu onoruri la Pantheon, alături de alți mari revoluționari. Asasinatul a contribuit, de asemenea, la radicalizarea mișcării jacobine și la intensificarea terorii în perioada cunoscută sub numele de „Regimul Terorii”.
Pe de altă parte, girondiștii, chiar dacă nu au susținut acțiunile violente ale lui Corday, au văzut în asasinat o oportunitate de a discredita jacobinii și de a-și promova propriile idei politice. Execuția lui Corday a consolidat diviziunile dintre cele două facțiuni, iar girondiștii au fost ulterior înlăturați de la putere în cadrul unui regim jacobin mai autoritar.
*Girondiștii erau o facțiune politică în timpul Revoluției Franceze, care își trăgea numele de la departamentul Gironde din sud-vestul Franței. Aceștia erau reprezentanți ai burgheziei liberale, a clasei mijlocii și a proprietarilor de pământ și aveau o puternică influență în Adunarea Legislativă, care a preluat puterea în 1791.
Girondiștii erau cunoscuți pentru susținerea unor idei republicane moderate și pentru dorința de a instaura o monarhie constituțională în Franța, în care puterea regelui să fie limitată de o legislație adecvată. Ei promovau, de asemenea, o economie bazată pe liberul schimb și respectarea drepturilor individuale.
Facțiunea girondistă s-a opus ferm radicalismului jacobinilor, care cereau schimbări sociale și politice radicale și o republică egalitară. Girondiștii au susținut tratamentul mai moderat al nobililor și a clerului, și s-au opus instituirii unui regim terorist. Ei erau adesea considerați reprezentanți ai provinciei, având o perspectivă mai liberală și mai centristă în comparație cu jacobinii, care erau mai concentrati în Paris.
Dacă ar fi să facem o comparație cu regimurile actuale, iacobinii erau spre extrema stânga, un fel de comuniști, iar girondiniștii ar fi undela la dreapta, un fel de liberali de la noi.
1841: A fost semnată Convenția Internațională de la Londra privind regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Convenția Internațională de la Londra privind regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele, cunoscută și sub numele de Convenția Montreux, este un tratat internațional semnat la 20 iulie 1936 în Montreux, Elveția. Această convenție reglementează traficul maritim prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, care sunt rute strategice pentru accesul la Marea Neagră.
Principalele puncte ale Convenției Montreux sunt următoarele:
1. Regimul de navigație: Convenția garantează libertatea de navigație în strâmtori în timp de pace pentru toate navele comerciale, militare și de stat, indiferent de pavilionul sub care navigă. Cu toate acestea, navele militare străine non-riverane trebuie să respecte anumite restricții, cum ar fi limitarea numărului de nave și tonajului total care pot tranzita strâmtorile.
2. Limitarea prezenței militare: Convenția limitează prezența navelor de război străine non-riverane în Marea Neagră. Conform convenției, o singură navă de război poate staționa în Marea Neagră timp de maximum 21 de zile. De asemenea, limitările sunt impuse în ceea ce privește tonajul total al navelor militare și numărul de nave care pot fi prezente în Marea Neagră într-un anumit moment.
3. Suveranitatea Turciei: Convenția Montreux confirmă suveranitatea Turciei asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele și asigură dreptul țării de a stabili și aplica regulile privind navigația în aceste strâmtori. Turcia are autoritatea de a reglementa și de a aplica măsuri de siguranță și de control în strâmtori, în conformitate cu prevederile convenției.
4. Dreptul de trecere în timp de război: Convenția Montreux prevede că în timp de război, Turcia are dreptul de a închide temporar strâmtorile sau de a impune restricții privind trecerea navelor în conformitate cu propriile sale interese de securitate.
5. Dispoziții speciale pentru țările riverane: Convenția acordă țărilor riverane (Turcia, Uniunea Sovietică – în prezent Federația Rusă, și Bulgaria) drepturi suplimentare în ceea ce privește trecerea navelor de război prin strâmtori. Aceste țări au dreptul să treacă prin strâmtori în orice moment, cu excepția situațiilor de criză internațională. Convenția Montreux a rămas în vigoare de la semnarea sa și a jucat un rol semnificativ în reglementarea traficului maritim prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Aceasta a consolidat suveranitatea Turciei și a stabilit reguli clare pentru trecerea navelor în timp de pace și război, asigurând o abordare echilibrată între interesele maritime și de securitate ale țărilor implicate.
1878: Tratatul de la Berlin: Puterile europene redesenează harta Balcanilor. Serbia, Muntenegru și România devin complet independente de Imperiul Otoman.
1945: A fost transportată prima bombă atomică în deșertul din New Mexico, fiind pregătită pentru primul test al unei bombe atomice care a avut loc două zile mai târziu.
1985: A avut loc (simultan la Londra și Philadelphia) celebrul concert Live Aid, organizat de Bob Geldof.
Live Aid a fost concert rock caritabil care a avut loc pe data de 13 iulie, 1985. Evenimentul a fost organizat de către Bob Geldof și Midge Ure în vederea strângerii de fonduri pentru combaterea foametei din Etiopia. Fiind numit un „tonomat mondial”, principalele locații au fost stadionul Wembley din Londra (la care au asistat 72.000 de persoane) și stadionul JFK din Philadelphia (la care au asistat 90.000 de persoane), cu câteva spectacole susținute și în alte locuri, cum ar fi Moscova și Sydney. A fost evenimentul TV cu cel mai mare număr de spectatori din istorie: un număr de aproximativ 1.5 miliarde de persoane din 100 de țări au vizionat transmisia în direct.(Wikipedia)
