După ideea prof. univ. dr. Dorel Săndesc, acum 8 ani, cadre didactice, medici primari, specialiști și rezidenți și chiar studenți au pornit, având drept cadru de desfășurare Asociația pentru ATI Aurel Mogoșeanu, o idee ce s-a rostogolit ca un bulgăre de zăpadă, devenind, de la an la an, tot mai mare – aceea de a duce, prin acțiuni de voluntariat, și în timpul liber, asistență medicală de specialitate în locuri unde nu există poate nici măcar medic de familie.
Weekendul trecut, caravana medicală a timișorenilor a ajuns la mănăstirea Necula, atât pentru consulturile de specialitate cât și pentru o sesiune de cursuri oferite studenților mediciniști doritori. Asist. drd. Claudiu Bârsac, de la Secția de ATI a Spitalului Județean Timișoara, ne-a spus că aceste cursuri au fost deosebit de apreciate în rândul studenților, pentru al doilea an consecutiv (anul trecut ele având loc la Mănăstirea Oașa, după care a urmat o caravană și acolo) și că din partea timișorenilor workshop-urile și cursurile au fost ținute de o echipă ATI sub îndrumarea prof. Săndesc.
Despre toate acestea am discutat mai pe larg cu profesorul Dorel Săndesc, care ne-a povestit cum au crescut caravanele de la an la an, care sunt inovațiile ultimelor deplasări și cum a fost să se țină consulturile chiar într-o biserică unde, printre altele, s-a ajuns la salvarea vieții unui călugăr care se afla în pericol iminent de comă diabetică.
*
– Cum a fost entuziasmul la aniversarea 8 ani de ieșiri în caravană?
– Am avut noroc cu Facebook, care ne-a amintit că, iată, s-au împlinit 8 ani, arătându-mi acea imagine de la Ineleț, atunci când am început acest proiect, inspirat de seria de reportaje „IZOLAȚI ÎN ROMÂNIA”, al lui Dite Dinesz, și care a continuat determinând un entuziasm deosebit pe rândul colegilor de mai multe specialități – și cred că acesta este lucrul cel mai important, de fapt, că această inițiativă de voluntariat, de generozitate, la urma urmei, a fost contaminantă. Și este remarcabil că ea a inspirat medici, personal medical, personal de suport logistic, pentru că avem și IT, avem ingineri acum, optometriști, de diverse vârste, de la tineri, foarte tineri, studenți chiar, medici rezidenți, la medici specialiști, medici primari, profesori universitari.
Asta a fost amintirea care ne-a făcut să dăm și această caracteristică specială, exact când în acest weekend se împlineau 8 ani de la prima noastră acțiune, și care, iată, într-un mod fericit, este o altă acțiune mai deosebită, care are un caracter special.
– Pentru că ați fost prima dată într-o biserică.
– Exact. Pentru că nu era prima dată când organizam caravana pe lângă biserici. Nu e prima dată când organizăm împreună cu o mănăstire, dar nu doar pentru personalul mănăstirii, pentru toată zona – e de precizat acest lucru. Dar este prima dată când am ajuns la această soluție, să consultăm efectiv în biserică.
Biserica mare, din cadrul Complexului Nicula, are două săli. Are o sală sus, pentru că este pe o colină, la care se urcă pe mai multe scări, și o sală jos, la nivelul solului, să spunem. Care este foarte mare, încăpătoare. Este mai mare decât câminele culturale în care am organizat în diverse sate. Și a fost extraordinar și din punct de vedere meteorologic, pentru că sâmbătă a fost foarte cald, inclusiv în zona mănăstirii Nicula, dar în biserică a fost superb. A fost foarte plăcut, o răcoare minunată.
Și chiar m-am gândit, dacă părintele Iustin nu încuvința această soluție, ar fi fost o mare problemă să instalăm corturi. Fără îndoială ar fi fost un chin, pentru că în corturi ar fi fost foarte, foarte cald. Dar ideea a venit principalei organizatoare din partea mănăstirii, și anume măicuței Emilia, ea însăși este medic ca formație. Și, discutând cu ea toate detaliile, la o întâlnire la care era și părintele Iustin, dânsa a venit cu această propunere.
– Părintele Iustin este starețul, sau cine e?
– Părintele Iustin este starețul, acum, la mănăstirea Nicula, dar înainte a fost stareț la mănăstirea Oașa, care era liderul spiritual fenomenului Oașa, pe care l-a dezvoltat extraordinar și pe care l-am cunoscut. Și, după ce am făcut acțiunea de la Oașa, ne-a invitat să replicăm experiența și pe valea în care este situată mănăstirea de la Nicula. Și ne-am dus la dânsul să-i spunem ideea noastră. Și spune foarte simplu, frate Dorel, aici cei mai mulți oameni vin să se roage pentru sănătatea lor. Deci nu se poate un loc mai potrivit decât să consultați aici, unde ei se și roagă. Deci asta a fost particularitatea acestei acțiuni care s-a întâmplat la un moment aniversar.
– Și continui cu o altă particularitate, a fost și un curs. Am văzut că au fost mai mulți profesori universitari care au participat la caravană, cadre didactice din UMF Timișoara care au vorbit cu participanții la curs. Despre acest curs ne poți spune două vorbe?
– Din nou am replicat aici experiența de anul trecut de la mănăstirea Oașa. Pentru că și acolo, ca și aici, în trei zile precedente caravanei a avut loc o tabără medicală studențească. Studenții s-au înscris din diverse universități din toată țara, Moldova, Sud, bineînțeles, Transilvania, Timișoara.
– Dar probabil în principal de pe teritoriul tău, adică de la UMF Cluj, unde ai terminat tu facultatea.
– Da, mulți din Cluj și Timișoara, dar au fost și din alte universități, cum spuneam. S-au înscris, li s-a asigurat, de către mănăstire, cazare, masă, și au avut parte de trei zile, nu doar de vorbit. Sigur, de prezentări, de cursuri, dar și de training, practic, hands-on, cum se numește. Colegii mei anesteziști, reanimatori, i-au învățat resuscitarea, pe manechine speciale, șocul electric extern în stopul cardiac, chiar intubație, bronhoscopie. Sigur, nu devin certificați în tehnica asta, dar au o idee clară despre ce înseamnă aceste tehnici.
Alții au făcut cursuri și workshop-uri de chirurgie, de chirurgie macrofacială, de nutriție, de psihologie. Deci au fost trei zile de tabără studențească. Acești tineri dimineața mergeau la slujbă, ziua aveau cursuri, seara iar mergeau la slujbă, făceau excursii, dar, ceea ce a fost iarăși foarte frumos, că ei au venit sâmbătă și au participat la caravană, și au fost încântați. Ba chiar le-am și dat rol concret. Au fost un soi de navigatori de pacienți. În sensul în care ei erau la dispoziția triajului, unde medicii discutau cu pacienții, vedeau ce patologie au și stabileau ce consulturi sunt necesare, iar ei îi conduceau la aceste servicii, la diverse cabinete, să le spunem, între ghilimele, amenajate frumos cu separatoare, cu paturi de consultații, cu echipamentele pe care le-am dus acolo, ecografe, EKG-uri, aparate de analize de sânge, optimetre, și așa mai departe. Și ei îi duceau, participau la consulturi, deci a fost o experiență deosebită pentru ei, iar ziua s-a terminat cu un foc de tabără undeva pe un platou mai sus de mănăstire și cu un concert.
Organizatoarea, maica Emilia, a adus o chitaristă, un violonist, două cântărețe vocale superbe, s-a cântat, s-a băut un pahar de vin, s-a făcut un soi de karaoke, studenți, medici, și așa s-a încheiat această acțiune deosebită. Bineînțeles, a fost și partea de vizită complexului mănăstirii, pentru că acolo este și o clădire specială unde a locuit și trăit Bartolomeu Anania, când era mitropolitul Clujului, și când a lucrat la adaptarea la limba noastră, vie, actuală, a Bibliei.
– Da, a fost locul lui favorit, după ce mănăstirea a fost îndepărtată de la greco-catolici…
– Da, nu știu, dar asta a fost o clădire nouă făcută, și acolo am admirat cu toții opera maestrului Orăvițan. Ceea ce iarăși este nou, să spunem, în programul nostru din proiectul ăsta este faptul că e a treia ediție când am am digitalizat. Avem parteneriat cu Politehnica Timișoara și un cadru didactic universitar de la Politehnica, și prieten bun al nostru, Valer Bocan, a creat un sistem de digitalizare deosebit, astfel că folosind o antenă de tip Starlink, care e mică, cât un laptop, avem asigurat în orice loc wifi la punctele de lucru, la toate cabinetele. Sunt interconectate, avem fișă electronică de consult, în care fiecare, când îi vine rândul, își introduce consultația, pacientul primește la sfârșit printată fișa completă, cu toate recomandările, tot, și mai mult decât atât, programul, face o statistică live, știi?
La fiecare moment, când vrei, ai câți pacienți au intrat la consult, câte consultații ai pe fiecare cabinet, care-i vârsta medie, vârstele extreme, repartiția pe sexe, patologiile, categoriile de patologii. Și acest lucru s-a perfecționat în cele trei ediții, participând fizic și văzând necesitățile reale, a ajuns la un asemenea sistem care va progresa,
Au fost multe patologii depistate, desigur, sunt mulți oameni care nu au acces la servicii, și atunci sunt depistați cu multe patologii, unele serioase, au fost trecuți de listă, se vorbește pentru a fi rezolvați și primiți la spitale, la specialitățile necesare. Am avut și un caz dramatic, un călugăr care nu știa că are diabet, a fost depisat cu o glicemie foarte, foarte mare, peste 500. Deși, el fiind tânăr, a tolerat acest dezechilibru major, dar era evident că nu este bine, dar nu ne așteptam chiar să fie atât de grav, era spre comă diabetică, în mod cert, dacă nu îl depistam, ar fi fost descoperit în comă, sau, Doamne ferește, mai rău, pentru că putea să facă o complicație cardiacă fatală. Am rezolvat să fie primit de urgență la spital.
– Deci ați salvat o viață.
– Da, credem că da. Oricum, ar fi fost foarte rău cu el, pentru că nu mai avea ocazia să meargă la medic și, în condițiile caniculei, viața lui era fără îndoială în pericol. Deci am avut de toate.
– Cu ce efectiv a participat Timișoara și câte persoane au fost văzute?
– 40 de persoane în total am fost. De la studenți la profesori universitari, ingineri. Au fost profesori universitari, profesorul Liviu Pop, de la pediatrie, profesorul Tiberiu Bratu, de la chirurgie reparatorie, au fost foarte mulți medici primari, doctori în medicină, medici specialiști, medici rezidenți. O echipă completă. Unii, foarte mulți, au participat și la slujbă.
– Și câte persoane au fost văzute?
– 113. Fiecare a avut parte de mai multe consultații. A fost o medie de 3,9 consultații pe pacient. Au avut unii, 9 consultații, 9 servicii, care erau foarte bolnavi și erau nevoiți – de la analize de sânge, optimetrie, medicină internă, ORL.
– Să amintim și asta, în ieșiri folosesc laboratoare mobile, care dau răspunsurile imediat.
– Pe loc. Da, și l-am depistat și pe călugăr. Deci am avut și de data asta analize. Și de-abia ne-am strâns lucrurile, pentru că le-am și trimis direct în județul Sibiu, pentru că sâmbăta asta mergem la Hoghilag, într-un parteneriat cu Profi, care e organizator și al Festivalului Tuberozelor, o manifestare anuală acolo. Este a treia oară când mergem împreună și ne bucurăm să mergem sâmbăta acolo.
Ramona Băluțescu
