Banatul românesc sărbătoreşte în aceste zile Centenarul Unirii cu Regatul României, desăvârşită odată cu instaurarea administraţiei româneşti în această parte de ţară la 3 august 1919, când în Timişoara au intrat primele unităţi ale Armatei Române operative conduse de colonelul Virgil Economu.
Istoria propulsează în momentele sale de răscruce oameni dedicaţi unor idei şi cauze, iar în acest context dr. Aurel Cosma s-a impus fără echivoc, el fiind primul prefect al administraţiei româneşti în judeţul Timiş – Torontal, fiind astăzi considerat de către istorici şi nu numai o emblemă de necontestat a mişcării unioniste din acei ani.
Strămoşii lui Aurel Cosma erau oieri veniţi din Ţara Bârsei şi care, la rândul lor, erau de origine din Moldova. Tatăl, Damaschin Cosma (născut în vara anului 1844), se trăgea dintr-un neam ţărănesc din Moşniţa Veche, lângă Timişoara, dar a urmat şcoli mai înalte pentru că familia împărtăşea convingerea că pentru români, singura şansă de a se propăşi era şcoala. Astfel, a ajuns învăţător la Beregsău. Mama lui Aurel, Maria Panaiot, era înrudită cu Mocionii şi Vucovicii şi se trăgea dintr-o veche familie de români macedoneni, care aveau diplomă nobiliară, stabiliţi în Banat, potrivit directorului Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale (SJAN) Timiş, Raul Ionuţ Rus.
„Aurel Cosma s-a născut în satul timişean Beregsău Mare la 13/26 septembrie 1867. Încreştinarea sa a avut loc prin botezul săvârşit în data de 16 septembrie 1867, iar ‘Estrasul’ arată că pruncul s-a născut din părinţi cununaţi, Damaschin şi Maria Cosma, de religie greco-orientală. Naşi de botez au fost familia Duşianu, iar Ioan Cărnicean a fost preot de botez. Aurel şi-a început studiile primare în anul 1873 la şcoala din Topolovăţ (judeţul Timiş, n.r.) sub îndrumarea tatălui său, care era învăţător acolo. Pentru a se înscrie mai departe la liceu, legea spunea că trebuia să absolve şcoala maghiară şi din acest motiv s-a mutat la şcoala comunală din cartierul timişorean Fabric”, a relatat, pentru AGERPRES, preotul paroh al bisericii ortodoxe române din comuna Beregsău Mare, Semenic Sârbu.
Prof. dr. Vasile Dudaş, cercetător ştiinţific specializat în ‘Epoca modernă şi contemporană’ la Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara, a punctat pentru AGERPRES câteva dintre cele mai relevante momente care l-au legat pe Aurel Cosma de mişcarea unionistă şi de instaurarea administraţiei româneşti în Banat.
„Tatăl lui Aurel era învăţător foarte respectat, iar majoritatea dascălilor şcolilor confesionale desfăşurau o intensă activitate patriotică. În copilărie, Aurel a fost educat în acest spirit al dragostei de neam şi al românismului. Fiind un elev sârguincios, el va fi sprijinit financiar (din partea Fundaţiei Gojdu n.red.) să-şi continue studiile la Liceul Piarist, de elită, din Timişoara. Despre ceea ce va deveni Aurel Cosma, am putea începe pornind cu momentul în care şi-a finalizat studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din Budapesta şi după ce s-a căsătorit la catedrala din Sibiu (1896) cu una dintre fiicele lui Partenie Cosma (directorul Băncii Albina, n.r.), Lucia Cosma. Socrul lui a jucat un rol important în mişcarea naţională românească. Prin această căsătorie, Aurel Cosma devenise cumnat cu Octavian Goga (sora Luciei Cosma fiind prima soţie a lui Goga n.red.). A fost momentul în care putem spune că Aurel a intrat în rândurile mişcării naţionale româneşti. Revenit la Timişoara, el îşi va deschide biroul avocaţial”, afirmă istoricul Vasile Dudaş.
Documentele vremii menţionează faptul că în anul 1902, Aurel Cosma este ales preşedinte al organizaţiei Partidului Naţional Român (PNR) din comitatul Timiş – Torontal, pentru ca după 1905, când Consiliul Naţional al PNR decide renunţarea la pasivism şi adoptarea activismului, să fie propulsat în forul de conducere al partidului, fiind propus candidat în cercul electoral Ocna Sibiului, apoi în districtul Făget, la solicitarea masei masive de români din zonă (în anul 1906). În ambele scrutinuri cu miză pentru Parlamentul de la Budapesta, Aurel Cosma pierde.
„Legenda locului spune că un bătrân român care a venit la votare (1906, n.r.) a spus ‘Dorinţa mea cea mai mare ar fi să-l văd pe acest tânăr Aurel Cosma în Parlamentul de la Budapesta. De acum pot să mor liniştit, mi-am făcut datoria de a veni să votez cu el’. Unii dintre fruntaşii politici români ai vremii i-au avansat propunerea că s-ar putea cumpăra nişte voturi, dar Aurel Cosma s-a declarat total împotriva unor astfel de manevre, susţinând că doreşte o confruntare cinstită. A pierdut şi aceste alegeri. Aurel Cosma spune în amintirile sale: ‘Nu a fost să fiu ales în Parlamentul din Budapesta, dar viitorul mi-a adus atât alegerea în Camera Deputaţilor din Bucureşti, cât şi în Senat’. Ce a pierdut atunci, a compensat mai târziu”, punctează Vasile Dudaş.
Anul 1914 a adus războiul şi în Banatul care era sub ocupaţia Coroanei de la Viena. Aurel Cosma era la o vârstă la care se punea problema dacă mai trebuie să fie mobilizat sau nu, dar pierderile umane foarte mari ale armatei austro-ungare au făcut ca şi el să fie mobilizat şi trimis pe front pentru o scurtă perioadă, după care revine la Timişoara.
„De acum avea grad de căpitan şi va fi numit comandant al lagărului de prizonieri din Timişoara, din zona Pădurea Verde. Aici a avut surpriza de a avea foarte mulţi români. După intrarea României în Primul Război Mondial, o parte din soldaţii români au căzut prizonieri şi au fost repartizaţi prin mai multe lagăre ale monarhiei, între care s-a aflat şi în cel de la Timişoara. Prizonierii românii au avut parte de un tratament extraordinar, iar în preajma Paştilor din 1918, când deja s-a încheiat Tratatul de Pace între România şi Puterile Centrale, când Vechiul Regat a ieşit din război, prizonierii au fost eliberaţi. Ei au întocmit o scrisoare de mulţumire pentru modul cum s-a comportat Aurel Cosma cu ei”, spune Vasile Dudaş.
Evenimentele îşi urmează cursul şi istoria ne aduce la data de 31 octombrie 1918, când la Timişoara se proclamă Republica Bănăţeană şi se constituie Consiliul Naţional Militar Român (CNMR). Aurel Cosma va juca un rol foarte important, pentru că fiind unul dintre liderii cei mai cunoscuţi din zonă, va prelua conducerea CNMR şi va trata cu reprezentantul „republicii”, dr. Otto Roth, căruia i-a spus, deşi aveau relaţii de prietenie, că drumurile lor se despart, pentru că românii au alte obiective, diferite, dar că vor sprijini apărarea ordinii, liniştea publică şi siguranţa persoanei.
„În momentul când s-a constituit Sfatul Poporului, Otto Roth a preluat conducerea, cei prezenţi erau convinşi că participă la constituirea unui Consiliu Naţional Maghiar Comitatez, după ordinele Budapestei care preluase puterea şi se detaşase de Viena. Proclamarea ‘republicii’ s-a produs sub presiunea străzii, la Primăria Veche din Timişoara, cea mai mare masă de manifestanţi provenind din rândul muncitorimii. Ieşind pe balconul primăriei, dr. Roth le-a spus manifestanţilor că a venit revoluţia, a venit şi republica şi se păşeşte pe un alt drum”, spune Vasile Dudaş.
Istoricul punctează că trebuie avut în vedere ceea ce s-a întâmplat la Viena şi la Budapesta în dimineaţa zilei de 31 octombrie 1918: comandantul garnizoanei din Timişoara a primit o telegramă de la împărat, care era şi rege al Ungariei, prin care era anunţat că lucrurile scăpaseră de sub control la Viena, iar pentru o controlare a situaţiei cât de cât să se dea posibilitate militarilor să se organizeze în consilii militare naţionale.
„În baza acestei depeşe, comandantul garnizoanei Timişoara i-a convocat în Sala Mare a garnizoanei pe militari, unde le-a adus la cunoştinţă ce se întâmplă. S-a creat o stare de confuzie. Între timp, a venit în sală şi Otto Roth cu câţiva reprezentanţi ai Partidului Social Democrat, care a spus că din acest moment regele Ungariei a fost detronat, iar generalul garnizoanei va preda conducerea locotenent-colonelului Bartha Albert, care va fi ministru de război în guvernul maghiar, întrucât din acest moment, noi nu mai aparţinem de Austria. În această stare de nedumerire, militarii şi-au luat semnul imperial de la chipie, iar pe scenă a urcat Aurel Cosma, care a făcut anunţul că nu poate merge alături de Otto Roth, pentru că i s-a spus să constituie un consiliu naţional român şi le-a cerut militarilor români să părăsească sala. Ofiţerii români l-au urmat pe Aurel Cosma, au ieşit în Piaţa Libertăţii şi au constituit Consiliul Naţional Militar Român. Militarii sârbi, unguri şi germani s-au constituit şi ei în consilii similare. Bartha i-a cerut lui Aurel Cosma colaborarea pentru liniştea şi ordinea în oraş”, relatează istoricul Vasile Dudaş.
Entuziasmul a cuprins populaţia română din cartierele periferice şi din împrejurimile oraşului care au venit la Timişoara şi au decis să meargă în Piaţa Libertăţii, unde Aurel Cosma, urcat pe un scaun, le-a spus celor prezenţi că s-au constituit în Consiliul Naţional Militar Român şi că de acum vor merge pe programul partidului. Românii au început să defileze prin oraş.
Potrivit istoricului, Otto Roth avea să scrie în ziarul „Temeswar Tzeitung” un material foarte elogios la adresa lui Aurel Cosma, cu prilejul aniversării a 50 de ani ai primului prefect român:
„Eu am fost inconştient, pentru că în momentul în care am urcat pe scenă şi am proclamat căderea împăratului puteau să mă execute pe loc militarii prezenţi în sală. Dar la fel de curajos a fost şi Aurel Cosma, pentru că el le-a cerut în acel moment ofiţerilor români să-l urmeze. A fost un moment foarte important şi riscant. Noi chiar am rămas surprinşi pentru că în 31 octombrie 1918 după amiaza, gărzile naţionale ale lui Cosma defilau deja prin Timişoara”.
Aurel Cosma este angajat în activitatea politică, pregătind organizarea alegerilor pentru Marea Adunare de la Alba Iulia, el fiind unul dintre conducătorii delegaţiei de bănăţeni la Alba Iulia, din partea cercului electoral Becicherecu Mic.
Bănăţenii care au ajuns la Alba Iulia în seara zilei de 30 noiembrie 1918 au relatat despre şicanarea delegaţilor români în timpul deplasării şi au cerut unirea Banatului cu România.
Situaţia din Banat era total diferită faţă de cea de dincolo de Carpaţi, zona intrând din noiembrie 1918 până în primăvara anului 1919 sub comanda armatei sârbă. Bănăţenii români cereau prezenţa şi protecţia armatei franceze sau engleze, dar aşteptau în primul rând armata română.
„Când au intrat sârbii în Timişoara, Aurel Cosma şi primarul Jozsef Geml, alături de populaţie i-au întâmpinat entuziaşti, pentru că erau foştii noştri aliaţi din război. Cosma şi Geml le-au cerut militarilor sârbi, printre altele, ocrotirea populaţiei civile, dar deşi au primit de la comandantul sârb promisiuni în acest sens, lucrurile au evoluat total nedorit pentru români. După momentul Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, sârbii l-au atenţionat pe Aurel Cosma că toate consiliile naţionale trebuie să-şi înceteze activitatea, deci şi CNMR-ul condus de Cosma. A urmat perioada dificilă, iar la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), marile puteri au decis divizarea Banatului istoric: două treimi din teritoriu revenea României, în această zonă fiind inclusă şi Timişoara, iar o treime, Regatului Sârbo-Croato-Sloven. Era deja iunie 1919. Se punea problema instaurării administraţiei româneşti în partea revenită României. De la Paris a fost trimis generalul Charles de Tournadre, sub care s-a instalat administraţia românească în aceste părţi, la Arad, în luna mai, apoi la Lugoj, la Timişoara, unde a instalat prefecţii români”, detaliază Vasile Dudaş.
Prefecţii erau numiţi de Consiliul Dirigent condus de Iuliu Maniu, care l-a trimis la Timişoara pe Valeriu Branişte, membru al PNR. Acesta a ajuns la concluzia că Aurel Cosma era persoana cea mai potrivită pentru acest post.
Branişte a întocmit un referat în baza căruia Iuliu Maniu a semnat numirea ca prefect începând din data de 28 iulie a lui Aurel Cosma. În acel moment, primul prefect român al judeţului Timiş-Torontal nu avea în birou nici scaun şi nici masă pe care să redacteze o proclamaţie.
În 28 iulie 1919, administraţia română s-a instalat în Banat, Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru judeţul Caraş-Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma, la Timişoara, prefect pentru judeţul Timiş-Torontal.
„Cosma le-a fost prezentat autorităţilor locale, la primărie, poliţie, prefectură. Dar la prefectură nu a găsit nimic, sârbii luaseră cu ei absolut tot ceea ce au putut. A fost nevoit să ceară de la primar un scaun şi o masă pe care să redacteze prima Proclamaţie: ‘De astăzi s-a instalat administraţie românească’. Pentru că în Timişoara trăiau alături de români şi cetăţeni care aparţineau mai multor altor etnii, germană, maghiară şi sârbă, Aurel Cosma le-a dat asigurări că el cunoaşte foarte bine spiritul Banatului şi al Timişoarei şi că nu vor fi probleme. Administraţia românească va fi foarte tolerantă cu toţi cei de alte naţionalităţi şi confesiuni. Totodată, pentru că oameni de vază ai oraşului au dorit ca Geml să rămână în continuare primar, Cosma a dat dovadă de ceea ce astăzi am numi ‘spirit european’ şi le-a acceptat propunea, având o viziune foarte democratică”, adaugă istoricul cercetător.
Populaţia din Timişoara şi din Banat aştepta ca lucrurile să intre pe un făgaş normal, pentru că inflaţia era foarte mare, armata sârbă a plecat cu tot cu utilaje, cu mărfuri şi produse. Prefectul Cosma le-a explicat oamenilor că toate fabricile din Timişoara vor primi materii prime din Regat, că trebuie să muncească, să câştige şi să-şi plătească cu toţii impozitele restante, pentru a putea funcţiona. Tranziţia s-a făcut fără divergenţe.
„Era într-o zi de duminică data de 3 august 1919, când în Timişoara au intrat primele unităţi ale armatei române, venind dinspre Lugoj, sub comanda colonelului Virgil Economu, în uralele mulţimii entuziasmate. La vama oraşului erau o mulţime de oameni îmbrăcaţi în port popular, purtând brâuri tricolore. Dr. Aurel Cosma, emoţionat de măreţia evenimentului, i-a binecuvântat pe cei care au venit să restabilească o istorie dreaptă. Localnicii i-au însoţit pe ostaşii români până în piaţa care de atunci se va numi ‘Piaţa Unirii’, unde români şi reprezentanţi ai minorităţilor au jucat prima horă românească a unirii. Pentru a pecetlui actul unirii Banatului cu Regatul României, la Timişoara au venit prim-ministrul Brătianu şi ministrul Consiliului Dirigent Ştefan Cicio-Pop”, spune Vasile Dudaş.
Potrivit istoricului, a urmat schimbarea guvernului de la Bucureşti, dar cu toate acestea, Aurel Cosma va rămâne prefect, probabil şi datorită intervenţiei lui Octavian Goga pe lângă generalul Averescu.
În anul 1920, Aurel Cosma va da cea mai grea lovitură PNR şi şefului partidului, Iuliu Maniu, întemeind împreună cu toţi membrii organizaţiei PNR Timiş-Torontal, Partidul Naţional Liberal Timiş-Torontal, după ce Ionel Brătianu îi promisese perspective mult mai mari în formaţiunea liberală.
Pentru aproape doi ani (1922 – 1923) Aurel Cosma va fi ministru al Lucrărilor Publice în Cabinetul Brătianu, dar a fost ales şi în Parlamentul României ca senator şi deputat, preluând şi conducerea PNL Timiş-Torontal, fiind primul conducător liberal din Timiş.
„Ascensiunea sa politică l-a ţinut tot mai departe pe Aurel Cosma de familie, aşa că va urma divorţul, în perioada în care era ministru. El nu s-a mai recăsătorit, dăruindu-se cu totul vieţii publice. Soţia sa, Lucia, era solistă lirică foarte apreciată, supranumită ‘privighetoarea Ardealului’ şi foarte frumoasă. Unii spuneau că ar fi fost implicată chiar şi într-o acţiune de spionaj, că în timpul războiului ar fi făcut spionaj ‘în favoarea României’. Din nefericire, starea de sănătate a lui Aurel Cosma îi era tot mai precară, afecţiunea cardiacă îl şubrezise tot mai mult, iar în 31 iulie 1931 trece în eternitate, la doar 64 de ani, fiind înmormântat pe 2 august, în cimitirul din Calea Buziaşului din Timişoara. Nu a avut copii, ci doar un nepot, Aurel Cosma jr., fiul fratelui decedat când copilul era mic şi de care prefectul s-a îngrijit permanent. Întrucât prefectul Aurel Cosma nu adunase nicio avere – spunea ‘M-am născut sărac şi mor sărac’ – nepotului i-a lăsat prin testament doar numele”, încheie istoricul Vasile Dudaş.
Holul Prefecturii Timiş este patronat de bustul în bronz al lui Aurel Cosma, iar pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central Timişoara, pe un soclu din marmură neagră, un alt bust îl înfăţişează pe marele om politic Aurel Cosma, care a avut şansa istoriei de a fi fost primul prefect al administraţiei în limba română din Timiş-Torontal.
Aurel Cosma rămâne în istorie un patriot, implicat, vizionar, dedicat ţării şi cetăţenilor, trecând prin viaţă cu onestitate, condus de deviza pe care el însuşi o rostea: „M-am născut sărac şi mor sărac”. (sursa: Agerpres)
