Dimineața jetul era de grosimea unui creion.
Muncitorul care l-a observat a dat alarma.
Pe la ora 16, când ajunseseră acolo o mulțime de specialiști ai IEELIF-ului și o mulțime de utilaje, jetul era deja de grosimea unui braț.
***
La mijlocul anilor ‘80, în spatele combinatului de creștere și îngrășare a porcilor, existau 4 bazine imense, cu adâncimea de aproximativ 5-6 metri, în care se colecta urina acestora.
O suprafață însumată de aproximativ 60.000 de metri pătrați, un imens luciu, nu de apă ci de urină.
300.000 de metri cubi, adică 300 de milioane de litri de urină care era periodic împrăștiată pe câmpurile din jur, de unde se infiltra în sol și în apa freatică.
Dacă picurai puțin din acel lichid peste un smoc de iarbă, în următoarea zi iarba aceea era uscată.
Tehnologia folosită la construirea bazinelor era destul de interesantă, exista un taluz care a fost acoperit cu folie din PVC, peste folie s-au așezat niște dale pătrate din beton cu latura de 1 metru, de fapt niște rame din beton pentru că dalele aveau o gaură pătrată în mijloc.
Găurile din mijlocul dalelor au fost umplute cu pământ.
Mirosul din acea zonă era atât de puternic încât nici muștele nu treceau pe acolo.
De fapt, întreaga zonă puțea, în momentul în care ieșeai din Săcălaz duhoarea se putea deja simți.
Chiar și locuitorii din Beregsău puteau fi identificați după miros, puteau să se spele și cu Eau de Cologne, tot miroseau ca niște porci.
Bega Veche, râuleț în care locuitorii de acolo îmi povesteau că odată făceau baie, ajunsese să fie un râu format din fecalele porcilor amestecate cu urina care se scurgeau infectând satele din aval.
Din curiozitate m-am uitat pe Google Maps să văd cum arată Bega Veche la Cenei, acum, după aproape 40 de ani.
Nu prea arată bine, probabil tot rahatul acela s-a descompus și acum ar putea fi folosit ca îngrășământ cu un conținut mare de azot, dar nu cred că cineva va mai face vreodată baie acolo.
După Beregsău, șantierul unde lucram s-a mutat la Cenei.
Făceam naveta cu trenul.
Într-o zi în compartimentul în care eram și eu au urcat niște bărbați, am înțeles că vreo doi erau ceva de la Sanepid, sau așa ceva, ceilalți doi, pe care îi cunoșteam din vedere erau niște medici veterinari care făceau și ei naveta.
Povesteau oamenii ăștia că din cauza Comtimului solul este infectat până la adâncimea de cel puțin 200 de metri, ceea ce înseamnă că timp de multe zeci de ani apa freatică de medie adâncime din partea de vest a Banatului nu va mai fi potabilă.
Ne-a plăcut carnea de la Comtim, acum noi și generațiile viitoare plătim prețul.
***
Pe la 5 după amiază a ajuns acolo și primul secretar.
Specialiștii de la fața locului au început să-i explice cum de a apărut acea fisură în taluz, că bazinul ar trebui golit în întregime pentru a putea fi reparat…
După care, primul, de parcă nu ar fi auzit ce i-au spus oamenii ăia, le-a spus, bine băieți, până mâine dimineață rezolvați voi, bine?
A dat mâna cu vreo doi din ei, mai răsăriți ca funcție, s-a urcat în ARO-ul alb și a plecat.
Nu știu cum au făcut dar a doua zi dimineață problema fusese „rezolvată”.
Naspa