Termometrul din vitrina farmaciei arată 12 grade.
Este mai cald decât a fost ieri.
Este zi nelucrătoare, așa că se explică de ce este foarte puțină lume pe stradă.
Un bătrân cu baston se plimbă încet, cu pași mici. Lângă el, la mică distanță îl însoțește un porumbel.
De parcă bătrânul și-ar fi scos animăluțul la plimbare.
Alți doi bătrâni, probabil soț și soție, merg plimbându-se de mână de parcă ar fi ieșit din acuarela lui Minulescu.
Pe șosea trec nenumărare mașini. La prima vedere acest lucru pare de neînțeles, oare unde se duc toți oamenii ăstia dacă astăzi nu trebuie să meargă la serviciu?
Dar, există o explicație foarte logică, se știe că parveniții care s-au mutat la țară nu-și cumpără pâinea de la butica din colț, o cumpără de la Iulius Mall, din celălalt capăt al orașului.
E o chestie de stil.
Grupul de barbaţi e la locul obisnuit, în colțul străzii. Au intrat deja în cea de-a 2-a oră de şedinţă
— …ascultă-mă pe mine, femeia aia blondă e omul dracului, dacă iese asta ne bagă în război cu rușii. Ai văzut ce scria ăla azi dimineață în Libertatea, și ăla nu e prost, e profesor, spuneau și la Radio Guerrilla despre el.
Mai târziu, după o scurtă vizită la intersecția unde niște oameni de la canalizare se chinuie să desfunde ceva, vor merge în parc unde vor împărţi conţinutul unei sticle aflate într-o punga de hârtie, apoi vor merge acasă să mănânce şi să se culce puţin.
Iar seara, după obişnuita partidă de table din faţa blocului, vor butona telecomanda televizorului până spre dimineaţă, ajungând astfel să fie mai informaţi decât majoritatea comentatorilor care vorbesc zi de zi la canalele de ştiri.
Dar până atunci mai e, deocamdată discuţiile pe teme de interes planetar sunt în toi, se discută despre atacul terorist de la Moscova, despre America și Ucraina, iar comentariile sunt ascultate cu interes de către o doamnă aflată la 2 metri mai departe, care, pe un carton aşezat direct pe trotuar a expus pentru vânzare două perechi de ciorapi „bumbac 100%”, câteva perechi de tălpici confecţionate din material de mochetă şi trei sticluţe cu parfum de trandafir.
Puţin mai departe, la celălalt colț al clădirii, negustorul arab stropeşte cu apa zarzavaturile şi fructele aranjate frumos, ca la o expoziţie de ziua recoltei, în stanga şi în dreapta intrării.
Le salută cu zâmbetul pe buze pe fiecare din gospodinele care intră în magazin.
Lângă automatul aşezat în imediata apropiere stau doi tineri îmbracaţi într-un fel de treninguri, cu glugile pe cap. Privesc încruntati în jur de parca ar fi suparaţi pe întreaga omenire şi beau cafea din nişte pahare mici şi albe din plastic.
În faţa măcelăriei vânzătoarea se apleacă să aşeze un bolovan în faţa uşii, pentru ca aceasta să nu fie închisă de vânt. Crupa ei somptuoasă atrage privirile analiştilor politici din faţa chioşcului de ziare „ce ţi-aş face eu odată” strigă râzând unul din aceştia, un barbat marunţel şi slab, fost sudor la SUGTC, pensionat chiar în zilele premergătoare revoluţiei la care a participat ascultând ştirile de la Europa Liberă.
Femeia râde şi ea.
Şeful celor de la canalizare împreună cu un alt muncitor se chinuiesc cu o pompă dar, nu se ştie din ce motiv, aceasta doar pufăie de două-trei ori la fiecare tentativă de a fi pornită.
La un moment dat liniştea dimineții e spartă de vocea unui alt bărbat care chiar a terminat de mâncat ceva împachetat într-un ziar şi acum, după s-a ridicat, a scuturat resturile pe trotuar şi a aruncat ziarul la coşul de gunoi, îşi intinde în faţă burta imensă, „Ioaneee, mai lasă-l dracului de telefon că mai vorbeşti şi acasă, treci la treaba”
Pe un teren viran rămas în urma „toaletarii” unui pâlc de copaci, pe o frunză se asează o muscă. Se întoarce pe o parte şi pe alta încălzindu-se la razele soarelui. E bine. La un moment dat adoarme fericită.
În apropiere opreşte o căruţă. În timp ce stăpânii caută PET-uri în containerele de gunoi calul este lăsat să pască.
Un căţel purtat în lesă de către o femeie latră isteric la el.
Calul nu are nicio reacţie, placid, paşte încet căutând smocurile de iarba verde.
La un moment dat mănâncă şi frunza pe care dormea musca.
Musca, trezindu-se buimacă în întunericul din botul calului şi neînţelegând ce s-a întâmplat începe speriată să bâzaie, să dea din picioruşe şi din aripi…
Însă era prea târziu, calul plecase.
