O știre poate fi prezentată în două feluri, în funcție de cine o publică și, mai ales, de ce vrea să înțelegi din ea.
Varianta cu paharul pe jumătate plin:
„Guvernul a deblocat construcția stadionului.”
Sună bine. Aproape că îți vine să ieși în stradă, să deschizi o șampanie și să începi să cauți pe internet programul meciurilor.
Varianta cu paharul pe jumătate gol:
„Finanțarea de la buget a stadioanelor din Brașov, Timișoara, Oradea și Slatina, amânată până în 2028.”
Adică puteți să vă faceți stadion. Sigur că puteți. Faceți-l cât de mare vreți, cu acoperiș retractabil, tribune încălzite și gazon care să poată fi tuns de la distanță.
Doar că până în 2028 îl faceți din banii voștri.
Adică, mai exact, din banii noștri.
Pentru că atunci când spunem „banii voștri”, în cazul unui stadion construit din fonduri publice, există întotdeauna riscul să descoperim că „voștri” și „noștri” sunt, în realitate, aceeași pungă. Iar cei care vor stadioane sunt, de regulă, foarte generoși cu banii din pungă, mai ales când punga nu este a lor.
Eu sunt dispus să fac chiar și un mic pariu:
La 1 ianuarie 2028, stadionul acela va arăta aproape exact ca acum: o frumoasă câmpie cu iarbă verde.
Sigur, până atunci iarba poate să fie ceva mai mare. Sau poate să nu mai fie iarbă, ci zăpadă.
Dar, în principiu, configurația amplasamentului va rămâne aceeași.
Pentru că avem o particularitate extraordinară în România: suntem capabili să aprobăm investiții de sute de milioane, să facem studii, proiecte, licitații, contestații, promisiuni, machete tridimensionale și conferințe de presă, fără ca obiectul propriu-zis al investiției să fie neapărat deranjat.
Uneori chiar este păcat să strici un teren viran atât de frumos cu o construcție.
Și să nu ne facem iluzii în legătură cu motivul pentru care se construiesc asemenea stadioane.
Nu vă imaginați că scopul principal este ca, într-o duminică după-amiază, unsprezece băieți cu pulpele transpirate să fugă după o minge în fața altor câteva zeci de mii de oameni care se uită la ei la fel de excitați cum se uitau vechii greci la atleții lor.
Fotbalul este, desigur, argumentul oficial.
În jurul lui se poate construi însă o întreagă industrie.
De contracte, lucrări, consultanță, proiectări, modificări de proiect, suplimentări de buget, atribuiri, subcontractări și, inevitabil, de oameni care descoperă brusc că statul este un angajator mult mai generos decât orice patron care trebuie să producă efectiv ceva pentru a-și câștiga banii.
Așa apar și Bourenii.
Ar fi poate interesant să vă întrebați cum ajunge un om care, din câte știm, nu a inventat niciun sistem de operare, n-a construit o fabrică de microprocesoare, n-a scris un bestseller și n-a descoperit leacul pentru cancer să strângă o avere de milioane de lire sterline.
Și, atenție, banii confiscați nu reprezintă neapărat întreaga avere.
Întrebarea este simplă: de unde vin banii?
Iar întrebarea devine și mai interesantă dacă ieșim puțin din lumea marilor rechini și ne uităm în jurul nostru.
Îi vedeți?
Băieții care, în timpul în care alți oameni sunt la servici, pe la 10-11-12, se plimbă cu SUV-ul prin oraș. Pleacă de la vila din afara orașului, ajung la o terasă, mai discută niște treburi extrem de importante, apoi se întorc acasă.
Ce produc oamenii aceștia?
Ce inventează?
Ce construiesc?
Ce exportă?
Ce software au creat?
Ce utilaj au proiectat?
Ce produs au făcut atât de bun încât lumea întreagă să stea la coadă ca să-l cumpere?
Nu știm.
Dar știm că au vile, SUV-uri și suficient timp liber în timpul zilei ca să se plimbe cu ele.
Și aici este, de fapt, problema.
Nu stadionul, nu fotbalul, nici măcar banii.
Problema este că într-o societate normală, întrebarea „ce ai produs pentru banii pe care îi ai?” ar trebui să fie una perfect legitimă.
La noi, însă, pare uneori aproape indecent să o pui.
***
Donald Trump vrea să transforme Strâmtoarea Ormuz în teritoriu al SUA: „O voi declara în curând”
Donald Trump a anunțat că intenționează să transforme Strâmtoarea Ormuz în teritoriu al Statelor Unite. Anunțul președintelui american vine în contextul tensiunilor cu Iranul și al blocării acestei rute maritime esențiale pentru transporturile mondiale de energie.
Harta locurilor de muncă se schimbă în Europa: Germania taie, Europa de Est recrutează.
Companiile europene își regândesc forța de muncă, investițiile și locul în care își desfășoară activitatea. Germania se află printre piețele unde sunt anticipate cele mai mari reduceri de personal până în 2030, în timp ce multe companii din Europa de Est estimează creșteri ale numărului de angajați.
„Am atins fundul sacului”.
Economia României a stagnat în trimestrul al doilea din 2026 față de primele trei luni ale anului, însă a rămas pe minus în raport cu aceeași perioadă din 2025. Potrivit INS, față de trimestrul II 2025 PIB a scăzut cu 0,4% pe seria brută și cu 2% pe seria ajustată sezonier.
Industria şi-a continuat declinul în S1/2026, sufocată de creşterea preţurilor la energiei: minus 3,3%, an/an.
De la criza COVID încoace, industria a fost pe creştere în primul semestru din an doar o singură dată (în 2021) şi asta s-a întâmplat datorită „efectului de bază“, pentru că în S1 2020, industria se prăbuşise cu aproape 17%.
Ministerul Energiei recunoaște: România are un preț sensibil mai mare decât al unor țări din regiune.
„România are un preț sensibil mai mare decât al unor țări din regiune, pentru că ne impactează orele de seară”, a declarat Cristian Bușoi, invitat vineri la Digi24.
Potrivit lui Bușoi, problemele din orele de seară nu sunt provocate numai de actuala secetă, ci se manifestă constant. Dependența de importurile scumpe ar fi fost mai redusă dacă noile capacități de producție ar fi fost finalizate la timp.
Incompetență sau sabotaj? Stocarea pe hârtie prin hidrocentrale cu pompaj de jumătate de miliard de euro
România pompează bani în proiecte, nu apă în lacuri: povestea celor 291,5 MW de stocare care nu stochează
România are pe hârtie 291,5 MW de hidrocentrale cu pompaj. În realitate, avem aproape zero capacitate de stocare prin pompaj. România este campioană la o disciplină în care nu există competiție: construim capacități energetice pe hârtie și apoi ne comportăm ca și cum ele ar produce efectiv ceea ce scrie în proiecte și în comunicatele de presă.
SRI, jos labele de pe educație
Pe educație se cheltuie, dar nu pentru elevi sau profesori, ci pe alte prostii. S-au găsit tot felul de scheme pentru a hrăni businessuri de „training” al profesorilor. Educația este administrată fix precum localitatea în care locuiți. Ați văzut schema: se taie copaci impresionanți și se pun panseluțe în ghivece plantate cu grijă de antreprenori eroici.
Dunăre, Dunăre, drum plin de pulbere
Cine a urmărit la televizor știrile din ultimele zile, cu imagini ale Canadei în flăcări și ale Europei cu fluviile secate, a simțit în ceafă suflul Apocalipsei. Vă mai aduceți aminte de topirea calotelor glaciare, de agonia urșilor polari, care făceau grila la știrile de acum câțiva ani, când credeam egoist că agonia climatică va veni peste o sută de ani, că nu ne va afecta pe noi și că vom muri liniștiți, lăsând urmașilor factura pentru distracția noastră?
Ca să nu ne mai ia francejii apa, păzim barajele cu bodyguarzi
Dacă ar exista un campionat mondial al serviciilor de pază plătite din bani publici, nu doar că ne-am califica fără probleme, dar am avea atâtea firme calificate, că totul ar deveni o afacere de familie românească. Până la urmă, e normal să fie așa, din moment ce polițiștii și jandarmii se pensionează la sub 50 de ani.
Iată un frumos exemplu de servicii de pază, tocmai la un baraj. Să nu-l fure cineva, să nu care cumva să vină te miri cine să ne fure apa. În data de 17 iulie, Apele Române – Administrația Bazinală de Apă Siret organiza o frumoasă licitație pentru „Servicii de pază și protecție la obiectivul Baraj Poiana Uzului”, din Munții Nemira, în Bacău. Dintre cele două oferte depuse, a fost aleasă cea a băieților de la FAMILY SECURITY COMPANY SRL, care vor asigura toate serviciile astea de pază și protecție, timp de un an, pentru doar 832.813 lei, plus TVA.
Fostul ministru al Transporturilor acuză că cerealele românești nu mai au loc în silozuri din cauza celor din Ucraina: Solicit intervenția de urgență a statului
Cristian Boureanu, mai sărac cu 1,4 milioane de lire sterline.
Autorităţile britanice au confiscat peste 1,4 milioane de lire sterline din conturile fostului deputat Cristian Boureanu, la cererea României. Banii reprezentau o parte din prejudiciul pe care Boureanu trebuie să-l achite pentru implicarea în dosarul de corupţie legat de reabilitarea căii ferate Bucureşti – Constanţa.
Finanțarea de la buget a stadioanelor din Brașov, Timișoara, Oradea și Slatina, amânată până în 2028
Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a declarat, vineri, că finanțarea de la bugetul de stat pentru cele patru stadioane aprobate în 2024 va fi amânată până în 2028.
Ce facem astăzi, 15 august 2026, în Timișoara?
