Banca Națională a României arată că speculațiile din spațiul public privind posibila manipulare a ROBOR după modelul scandalurilor internaționale EURIBOR și LIBOR nu au fundament economic sau juridic. Diferențele majore de metodologie, administrarea directă de către banca centrală și obligativitatea cotațiilor ferme fac ca indicele românesc să aibă mecanisme solide de siguranță care previn distorsiunile.
Comparațiile din spațiul public nu se susțin
Generalizarea recentă din spațiul public, potrivit căreia sancțiunile internaționale aplicate în cazurile EURIBOR și LIBOR s-ar putea aplica și indicelui ROBOR, este incorectă. O analiză comparativă realizată de Alexandru Păunescu, Directorul Direcției juridice din cadrul Băncii Naționale a României, arată că cei trei indici de referință ai pieței monetare funcționează după reguli complet diferite.
Deși toți cei trei indici reflectă condițiile generale de finanțare de pe piața interbancară, aceștia diferă fundamental prin modul de calcul, cadrul instituțional și rolul îndeplinit. În cazul LIBOR, autoritățile din SUA, Marea Britanie și Uniunea Europeană au amendat mai multe instituții bancare cu peste 2 miliarde de dolari în echivalent pentru influențarea artificială a ratelor între 2005 și 2010. De asemenea, în 2013, Comisia Europeană a sancționat mai multe bănci pentru înțelegeri anticoncurențiale privind manipularea EURIBOR.
Totuși, reprezentantul BNR subliniază că mecanismul din România este protejat prin structura sa specifică.
„Cei trei indici diferă prin metodologia de formare, prin cadrul instituțional în care sunt administrați și prin funcția pe care o îndeplinesc.”
„ROBOR se distinge de LIBOR și EURIBOR atât prin modul de administrare, cât și prin rolul său în cadrul politicii monetare. Indicele este administrat de banca centrală, este determinat potrivit unei metodologii specifice și reprezintă principalul mijloc de transmisie al politicii monetare.”
Cum se calculează ROBOR și de ce oferă siguranță
Stabilirea ROBOR și ROBID are loc zilnic după o succesiune de etape reglementate, menite să asigure o reflectare fidelă a pieței și să limiteze riscurile de distorsiune. Procesul începe cu intervalul de pre-fixing (10:30–11:00), în care băncile participante își actualizează cotațiile în funcție de informațiile disponibile și anticipații.
Ulterior, fixing-ul se realizează la ora 11:00, când sunt luate în considerare cotațiile ferme transmise de participanți. Aceasta implică asumarea unei obligații de tranzacționare în intervalul 11:00–11:15 și descurajează comportamentele oportuniste. Tot la ora 11:00, ratele sunt publicate pe site-ul băncii centrale. Participanții au obligația de a cota atât pentru ROBID, cât și pentru ROBOR, respectând ecartul maxim dintre ele.
Utilizarea cotațiilor ferme este adaptată specificului pieței locale, caracterizate printr-un volum mai redus de tranzacții pe anumite scadențe, în conformitate cu principiile IOSCO. La proces participă reprezentanți ai peste 25% din numărul de instituții bancare din România, iar cotațiile reflectă lichiditatea și costul real de finanțare al fiecărei bănci.
„În etapa de calcul, metodologia aplicată presupune eliminarea automată a valorilor extreme pentru fiecare scadență, reducând influența cotațiilor atipice asupra rezultatului final.”
Transparență totală pe platforme internaționale
Transparența procesului este consolidată de faptul că informațiile privind cotațiile sunt accesibile în timp real tuturor instituțiilor de credit, nu doar participanților la fixing, precum și altor entități care dispun de acces la platforme specializate precum Reuters/Refinitiv/LSEG.
Infrastructura tehnică susține acest cadru: paginile dedicate sunt populate exclusiv după finalizarea fixing-ului, cotațiile ferme nefiind accesibile anterior orei 11:00. Anterior acestei ore, atât contributorii, cât și toți cei care au acces la platforma LSEG pot vedea cotațiile.
BNR precizează că analiza comportamentului băncilor trebuie să pornească de la o înțelegere corectă a mecanismului și că verficarea cotațiilor altor bănci este o practică normală pe piața interbancară.
„…consultarea cotațiilor celorlalte instituții de credit reprezintă un comportament uzual și inerent procesului de formare a prețurilor pe piața interbancară. În absența acestei premise, există riscul calificării eronate a unor comportamente specifice funcționării pieței monetare drept indicii ale unei coordonări anticoncurențiale…”
De ce EURIBOR și LIBOR funcționează după alte reguli
Diferențele față de indicii internaționali sunt structurale. EURIBOR utilizează o metodologie hibridă cu un sistem de tip cascadă: se acordă prioritate tranzacțiilor reale, iar când acestea nu sunt suficiente, se folosesc date derivate și estimări. Acest lucru este posibil datorită lichidității ridicate din zona euro, unde participă bănci din 11 state membre (reprezentând sub 0,5% din totalul băncilor din zonă). Însă nici în zona euro nu există mereu suficiente tranzacții; de exemplu, în luna aprilie 2026, ponderea tranzacțiilor pe scadențele la 3 și 6 luni a fost de doar aproximativ 17%, respectiv 14%.
În schimb, indicele LIBOR se baza exclusiv pe estimări neobligatorii și pe răspunsuri la o întrebare ipotetică privind costurile de împrumut, fără să existe obligația de a tranzacționa la acele niveluri. Deficiențele grav de guvernanță și scăderea activității pe piața împrumuturilor negarantate au dus la prăbușirea sustenabilității LIBOR și la decizia oficială de eliminare a acestuia la jumătatea anului 2023.
„…utilizarea cotațiilor ferme în cazul ROBOR nu reprezintă o deficiență, dimpotrivă este rezultatul unor opțiuni metodologice adaptate rolului economic specific și caracteristicilor pieței în care fiecare indice operează. Înlocuirea sa cu un indice construit pe o logică diferită ar conduce la pierderea funcționalității sale economice și la o reprezentare inadecvată a condițiilor reale de finanțare.”
