Din curiozitate am căutat să aflu istoria firmei Rheinmetall, despre care se vorbește tot mai des în ultima vreme.
Și, citind despre ea, am avut impresia că am descoperit încă o dovadă că există afaceri care prosperă exact atunci când lumea o duce cel mai rău.
Rheinmetall s-a născut în 1889, ca producător de armament.
De atunci și până astăzi, cu mici pauze impuse de înfrângerile Germaniei, istoria firmei pare să urmeze același tipar: războiul începe, comenzile curg, profiturile cresc.
Se termină războiul, producția militară este restricționată, compania se reprofilează temporar pe produse civile și așteaptă următoarea ocazie.
A înflorit în timpul Primului Război Mondial.
A prosperat din nou în perioada reînarmării Germaniei naziste și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
După 1945 a fost nevoită să supraviețuiască producând locomotive și componente industriale, dar, odată cu Războiul Rece, s-a întors la ceea ce știa să facă cel mai bine: arme.
Astăzi, conflictul din Ucraina și reînarmarea accelerată a Europei i-au adus din nou contracte uriașe și profituri record.
Desigur, nu Rheinmetall declanșează războaiele.
Nici nu este singura companie care produce armament.
Ar fi nedrept să punem pe umerii unei firme vina pentru conflictele lumii.
Dar este imposibil să nu observăm paradoxul moral: există companii pentru care pacea este o perioadă de supraviețuire, iar războiul este perioada de glorie.
Iar aici apare întrebarea care merită pusă. Dacă o companie câștigă miliarde atunci când mor oameni, când orașe sunt distruse și milioane de familii sunt obligate să fugă din calea bombelor, oare interesele economice nu ajung, măcar uneori, să împingă lumea într-o direcție periculoasă?
Nu spun că un fabricant de arme provoacă războaie, dar este limpede că, atunci când pacea înseamnă mai puține comenzi, iar conflictul înseamnă profit, apare un stimulent economic care nu poate fi ignorat.
Istoria ne arată că marile războaie au avut întotdeauna și mari câștigători financiari.
Nu soldații din tranșee. Nu civilii care își pierd casele. Nu părinții care își îngroapă copiii. Ci cei care livrează ceea ce războiul consumă în cantități uriașe: arme, muniție și tehnică militară.
Poate că omenirea ar trebui să înceapă să măsoare succesul unor companii și prin alt criteriu decât profitul.
Pentru că există bilanțuri contabile care arată spectaculos, dar care, dacă ar avea și o rubrică numită „cost uman”, ar fi imposibil de privit fără un sentiment de neliniște.
În fond, fiecare explozie înseamnă, pentru cineva, o tragedie.
Iar pentru altcineva, o comandă livrată și un trimestru financiar peste așteptări. Și acesta este unul dintre cele mai incomode paradoxuri ale lumii moderne.
*
În România, că țara asta ne este mai aproape decât toate teoriile economice importate, zeci sau sute de mii de oameni sunt disponibilizați din sectoare productive.
Poate că nu fabrică produse de export, poate că nu construiesc rachete și nici cipuri cuantice, dar produc bunuri și servicii pentru piața internă. Adică exact acele lucruri fără de care viața de zi cu zi se blochează.
În același timp, armata angajează mii de oameni care, pe parcursul întregii lor cariere, nu vor produce nici măcar un ac cu gămălie.
Vor consuma însă salarii, echipamente, combustibil, clădiri, pensii speciale și tot ce mai înseamnă întreținerea unei structuri uriașe.
Dacă cineva crede că așa se administrează o țară, atunci persoana respectivă este complet sărită de pe fix și ar avea nevoie de un consult psihiatric înainte de a mai primi dreptul de a umbla neînsoțit pe stradă.
Știu foarte bine argumentul clasic: „Dacă vrei pace, trebuie să ai o armată puternică.”
Numai că această propoziție este repetată cu entuziasm exact de cei care trăiesc din industria militară, de cei care încasează comisioane din contractele de armament, de firmele care aprovizionează armata sau de politicienii care n-au construit în viața lor nici măcar o magazie, dar se pricep de minune să cheltuie banii altora.
Eu, dacă m-ar fi pus cineva prim-ministru, aș fi făcut altceva.
Aș fi chemat câțiva ingineri buni. Nu foarte mulți și nici nu m-ar fi interesat dacă sunt români, germani, japonezi sau canadieni.
Le-aș fi cerut un singur lucru: proiectați-mi un bloc de 40-80 de apartamente, construit cu tehnologii moderne și la costuri minime, astfel încât un apartament să nu depășească 35.000 de euro. 50 de metri pătrați.
Nu mă interesează marmură italiană și candelabre de cristal.
Parchet laminat, uși fabricate în serie, tâmplărie performantă, instalații moderne, panouri fotovoltaice pe acoperiș, pompe de căldură sau centrale de scară, sisteme eficiente de climatizare și consum redus de energie.
Locuințe decente, nu palate pentru oligarhi.
Bineînțeles că terenul și infrastructura le pune pune statul la bătaie, în fond este investiția sa.
După aceea, în loc să angajez 7.000 de oameni perfect apți de muncă pentru activități care nu produc nimic, aș înființa o companie națională de construcții, un fel de TCIND modern, și aș începe să ridic astfel de blocuri exact în orașele unde există cea mai mare criză de locuințe: Timișoara, Cluj, Brașov, Oradea și multe altele.
Apartamentele nu le-aș vinde imediat. Le-aș închiria.
150 de euro pe lună este o chirie suportabilă pentru foarte mulți tineri.
150 de euro înmulțit cu 12 luni înseamnă 1.800 de euro pe an.
Dacă investiția într-un apartament este de 35.000 de euro, rezultă că ea se recuperează în aproximativ 20 de ani.
După aceea, încă cel puțin 30-40 de ani, statul încasează chirii aproape integral profit, având nevoie doar de cheltuieli de întreținere și modernizare.
În loc să arunce bani fără întoarcere, creează un patrimoniu care produce venituri generații întregi.
Nu mi se pare o afacere rea.
Nici calificarea oamenilor nu cred că ar reprezenta o problemă. În anii ’70 și ’80, regimul comunist lua oameni de prin sate și, în câteva luni, îi transforma în zidari, dulgheri, faianțari sau instalatori.
Nu spun că acela era modelul ideal de societate, dar demonstra că un om poate învăța o meserie dacă există organizare.
Astăzi, cu tehnologia actuală și cu metode moderne de instruire, probabil că lucrurile ar merge și mai repede.
Nu cred că este imposibil să iei un absolvent de facultate care n-a pus mâna pe o unealtă și să-l înveți în câteva luni să monteze o chiuvetă, un calorifer sau o fereastră. Oricum, mulți ies din facultate fără să știe să facă ceva concret.
Dar eu nu m-aș opri la blocuri.
I-aș lua pe cei 7.000 de oameni și i-aș trimite pe șantierul hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești, un proiect despre care se vorbește de zeci de ani și care pare condamnat să rămână doar în dosare și conferințe de presă.
Franklin D. Roosevelt a înțeles în timpul Marii Crize Economice că oamenii trebuie puși să construiască lucruri utile.
Așa au apărut marile proiecte de infrastructură, inclusiv celebrul baraj Hoover.
Oamenii au primit salarii, economia a început să se miște, iar Statele Unite au rămas cu lucrări care folosesc și astăzi.
Iar dacă tot vrem disciplină militară, foarte bine.
Ofițerii pot fi șefi de șantier, șefi de echipă, organizatori ai activității.
Disciplina este utilă și când torni beton, nu doar când faci instrucție.
Sau, un exemplu de la noi, din Timișoara.
Aș pune niște ingineri chimiști să caute dacă există, și dacă nu există să-l creeze ei, un mastic care nu se topește la temperatura de 60 de grade ci la 80.
Și să-l folosească la liniile de tramvai, în locul celui care chiar s-a topit.
Sau să facă un asfalt care nu se mai fărâmițează după 6 luni, poate să amestece niște fibre ieftine în asfaltul existent astfel încât acesta să fie cumva „armat”.
În altă ordine de idei, mă întreb sincer dacă nu s-a gândit nimeni — poate chiar președintele Nicușor sau liderii coaliției — să-l ia în calcul pe Dragoș Damian pentru funcția de prim-ministru.
Omul conduce de ani de zile o companie mare, înțelege economia reală, știe ce înseamnă investițiile, industria, costurile și productivitatea. Nu vorbește doar din manuale sau din studiouri de televiziune.
Nu spun că ar face minuni. Nimeni nu poate.
Dar între un om care a administrat o întreprindere și un politician care toată viața a administrat doar propriul interes, eu știu foarte bine pe cine aș prefera.
Pentru că, până la urmă, o țară nu se conduce din lozinci, din comunicate de presă și din parade militare.
O țară se conduce producând valoare. Restul sunt cheltuieli.
*
Faptul că o mare parte dintre averile spectaculoase au apărut în Europa de Est după căderea regimurilor socialiste este un fenomen mult mai puțin misterios decât pare.
În economiile cu vechime marile averi sunt adesea asociate cu inovația.
Nu toate, desigur, dar multe dintre ele provin din dezvoltarea unor tehnologii noi, din produse revoluționare sau din servicii care schimbă viața a milioane de oameni.
Nume precum Bill Gates, Steve Jobs, Thomas Edison sau Elon Musk sunt legate, indiferent de controversele care îi înconjoară, de procese de inovare care au creat piețe noi și au produs valoare economică reală.
În Europa de Est, situația a fost diferită.
După 1990 nu s-au creat, peste noapte, sute de companii capabile să revoluționeze lumea.
În schimb, s-a produs un transfer uriaș de proprietate.
Fabrici, terenuri, păduri, exploatări miniere, sisteme comerciale, hoteluri, baze turistice și numeroase alte active construite în zeci de ani din bani publici au trecut, în multe cazuri, în proprietate privată.
Aici trebuie căutată originea unei părți importante a averilor rapide.
Nu vorbim întotdeauna despre furt în sens penal, ci despre un proces în care active evaluate la miliarde au fost vândute la prețuri foarte mici, privatizate netransparent sau transferate către persoane bine conectate politic și administrativ. Cei care aveau acces la informații, la decidenți și la finanțare au avut un avantaj uriaș față de restul populației.
Oricum, nu este cazul să ne îmbătăm cu apă rece, chiar dacă faptele lor nu sunt pedepsite de lege, ei rămân tot niște hoți.
Nu întâmplător, multe dintre marile averi est-europene sunt legate de domenii precum energia, resursele naturale, construcțiile, imobiliarele sau comerțul cu active existente, și mai puțin de laboratoare de cercetare, brevete sau invenții.
Mai există un aspect asupra căruia merită reflectat.
În foarte multe situații, omul care apare în fotografii și în clasamentele revistelor economice nu este neapărat și adevăratul beneficiar al întregii averi.
În toate statele lumii există situații în care persoane influente preferă să opereze prin intermediari, parteneri sau oameni de încredere. Acest lucru poate avea motive fiscale, juridice, politice sau pur și simplu de discreție.
***
Generarea imaginilor personalizate cu Gemini devine gratuită
Google a decis scoaterea de sub paywall a funcției de personalizare a imaginilor generate cu Gemini, care folosește informațiile personale pentru a îndeplini mai bine comenzile.
Îndatorați până la moarte: mulți americani nu se pot pensiona pentru că încă își plătesc creditele pentru studii
Pentru aproximativ trei milioane de americani ajunși la vârsta pensionării, retragerea din activitate rămâne un obiectiv greu de atins. Mulți continuă să achite creditele pentru studii, contractate cu zeci de ani în urmă, relatează The Independent.
Potrivit unui studiu realizat de Education Data Initiative, un reprezentant al generației „baby boomers”, cu vârste între 62 și 80 de ani, datorează în medie 42.780 de dolari din împrumuturile federale pentru studii.
„Armatele secrete” ale giganților petrolieri europeni create pentru a genera bani
Pe măsură ce crizele geopolitice și războaiele zguduie economia globală, giganții petrolieri europeni își văd veniturile crescând vertiginos. Cu toate acestea, cea mai mare sursă de profit nu mai este ascunsă în puțurile de petrol și platformele de foraj, ci pe ecranele computerelor. Shell, BP și TotalEnergies au pus la punct o „mașină de făcut …
Rheinmetall câștigă o comandă de muniție pentru Ucraina în valoare de peste 10 milioane de euro
Rheinmetall câștigă o comandă de muniție pentru Ucraina în valoare de peste 10 milioane de euro. Compania germană a făcut anunțul astăzi, potrivit Reuters.
Chiriile cresc de patru ori mai repede decât salariile.
Locuitorii Germaniei care sunt în căutarea unui nou apartament sunt nevoiți să scoată tot mai mulți bani din buzunar. În timp ce salariul real a crescut cu doar 5,1% în ultimii trei ani, chiria solicitată în orașele mari a crescut cu 20%. Acest lucru reiese din cele mai recente date privind chiriile, publicate de portalul imobiliar immowelt.
„Piața muncii este plată ca o scândură”: Germania continuă să se confrunte cu o rată ridicată a șomajului
Rata șomajului din Germania a rămas stabilă la 6,3% în iunie. Procentul reprezintă un semn al absenței continue a unei redresări pe piața muncii, conform cifrelor oficiale publicate marți.
Cifrele sunt mai puțin reprezentative pentru o tendință de bază, dar servesc drept punct de referință în dezbaterea publică, arată sursa.
Numărul șomerilor s-a ridicat la 2,94 milioane. Numărul este în scădere cu aproape 15.000 față de luna precedentă, potrivit Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Însă, în ultimul an, numărul șomerilor a crescut cu 22.000.
Piața muncii, „plată ca o scândură”
„Piața muncii este plată ca o scândură. Am spus-o toamna trecută și, din păcate, rămâne valabilă și astăzi, la începutul verii anului 2026”, a declarat directoarea Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Andrea Nahles, conform sursei citate.
AfD vrea să preia guvernarea la următoarele alegeri și să reia relația cu Rusia.
Declarațiile făcute pentru Reuters de co-lidera Alternativei pentru Germania Alice Weidel vin înaintea alegerilor din septembrie din două landuri cheie din estul Germaniei, Saxonia-Anhalt și Mecklenburg-Pomerania Inferioară, unde AfD domină sondajele. Germania ar trebui să pună capăt boicotului asupra petrolului și gazelor rusești pentru a-și consolida economia aflată în declin, a declarat pentru Reuters lidera …
“Mai mulți milionari ca niciodată, peste tot”: Aproape 1 milion de oameni au devenit milionari în dolari anul trecut.
Numărul milionarilor în dolari a crescut “pe peste tot în lume, mai mult ca niciodată” anul trecut, inclusiv în România, cele mai ridicate rate de creștere fiind înregistrate în Europa de Est, potrivit ediției din acest an a raportului Global Wealth realizat de UBS.
„Consider că eu am dreptate”.
Președintele a insistat, marți, că responsabilitatea pentru formarea noului guvern este la partide şi aşteaptă ca ele să vină cu soluţia pentru o majoritate parlamentară. El a avut și un mesaj pentru cei care l-au votat, iar acum îl critică. Întrebat, într-o conferință de presă, de ce nu alege între cele două propuneri de premier pe …
Concedieri masive la Iași și Ploiești, în industria auto.
Un important grup american din industria auto, furnizor de componente pentru mărci precum Mercedes și Porsche, a anunțat concedierea a sute de angajați din fabricile sale din Iași și Ploiești.
Armata Română face angajări masive.
Ministerul Apărării Naționale lansează cel mai amplu proces de recrutare din ultimul deceniu. Sunt scoase la concurs aproape 7.000 de posturi de soldat și gradat profesionist în toată țara.
Modernizarea Armatei continuă.
În timp ce ne înzestrăm pe datorie cu armament de ultimă generație, în cadrul SAFE, păstrăm încă tradiția tradițională a tocatului de bugete locale prin cazărmile patriei. Și, pentru că e vorba de bugete și bani mulți, există și un mecanism, la fel de tradițional și safe, în sensul că facem chestii provizorii, pe care nimeni nu le va mai putea lua la puricat peste niște ani, că de-aia sunt provizorii.
România, pe primul loc în UE la povara fiscală pe salarii.
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea salariului brut reținută prin taxe și contribuții, potrivit datelor Eurostat pentru 2025, analizate la jumătatea anului 2026. Pentru un angajat singur, fără copii, aflat la nivelul salariului mediu, statul reține o parte semnificativă din venitul brut, iar în final lucrătorul rămâne […]
Rafila, la Gândul Health EU Summit: Românii plǎtesc aproape 30% din costurile pentru sǎnătate din propriul buzunar .
România trebuie sǎ își regândeascǎ modelul de finanțare a sistemului sanitar, să investeascămai mult în medicina ambulatorie și în prevenție și sǎ stabileasca prioritatile privind accesul la tratamente inovatoare, pentru a asigura sustenabilitatea financiara a sistemului de sănătate. Sunt principalele concluzii prezentate de Alexandru Rafila, fost ministru al Sǎnǎtǎții și actual președinte al Comisiei pentru Sǎnǎtate și Familie din Camera Deputaților, în cadrul celei de-a patra ediții a Gândul Health EU Summit, din seria de evenimente Europa Connect.
O falsă doctoriță a fost prezentată ani la rând drept „doctor” la un post de televiziune din România.
Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a descoperit că o femeie care a fost prezentată ani la rând drept „doctor” și care promova suplimente alimentare adresate seniorilor la postul de televiziune Etno TV, nu este în realitate medic.
Cazul halucinant a ajuns la CNA care a decis să sesizeze organele de cercetare penală după ce a aflat că Oana Nemeș, prezentată în repetate rânduri drept „doctor” sau „medic” în cadrul emisiunii „Sănătate înainte de toate” de la Etno TV, nu este, în realitate, medic.
Când alegerile devin o amenințare
189 pentru. 23 împotrivă. 233 necesare. Uneori, cifrele nu arată cine a câștigat, ci cine a plecat înainte de final. Luni, 22 iunie 2026, Guvernul Veștea nu a fost respins. A fost abandonat. Lăsat singur într-o sală golită cu grijă, de parlamentari care, cu doar câteva zile înainte, vorbeau despre responsabilitate și au descoperit brusc…
Cât costă, de fapt, aerul condiționat pornit toată ziua
Multe persoane se tem de factura uriașă la curent atunci când lasă aerul condiționat pornit toată ziua. Datele oficiale arată însă că, la 26 de grade, costul real este mult mai mic decât se crede.
Specialiștii au calculat consumul unui aparat de aer condiționat modern, cu tehnologie inverter, folosit opt ore pe zi. Setat la 26 de grade, aparatul funcționează la putere maximă doar în primele minute, cât răcorește camera, scrie Il Messaggero.
După stabilizarea temperaturii, consumul scade drastic, ajungând la 40-50 de kilowați-oră pentru zece zile. La tariful mediu de 0,26 euro pe kilowatt-oră, costul total se situează între 11 și 13 euro.
Blestemul mortal din farfuria țăranului: Ce mâncau românii înainte de mămăligă și cum a provocat aceasta o criză națională
Mămăliga este un brand al gastronomiei românești și este prezentat ca un preparat culinar ce a însoțit poporul român de-a lungul istoriei sale. În realitate, mămăliga din porumb este un preparat relativ recent și care a dat mari probleme de sănătate românilor.
Gală de Operă și Operetă, în deschiderea festivalului din Parcul Rozelor
A XXI-a ediție a Festivalului de Operă și Operetă, în aer liber, de la Teatrul de Vară al Timișoarei se va desfășura în perioada 27 – 30 august 2026, cu spectacole în fiecare seară, de la ora 20:00, în Parcul Rozelor.
Programul de lucrări al SDM în ziua de 1 iulie 2026
Cabinete medicale și spații pentru comunitate, în cartierele Timișoarei.
Primăria Timișoara propune transferul a 11 spații din cartierele Soarelui, Lipovei, Tipografilor și Aradului către ASEMT, pentru amenajarea de cabinete medicale, centre educaționale și servicii de sprijin, astfel încât acestea să fie mai aproape de locuitori.
Ce facem astăzi, 1 iulie 2026, în Timișoara?
