Așa cum spune psihologul din articolul de mai jos, o mare parte dintre cetățenii trecuți de o anumită vârstă gândesc încă în tiparele formate în perioada comunistă. Nu e un defect moral. E o formatare de sistem de operare.
Se dă acolo exemplul relației cu banii.
Am discutat de multe ori cu oameni din generația mea despre asta și ajungem mereu la aceeași concluzie: noi nu am fost învățați să facem bani.
Nu să ne îmbogățim, Doamne ferește, dar măcar să avem un trai decent prin propriile decizii economice.
Nimeni, nici mama, nici tata, nu ne-a spus: „Câștigă bani.”
Ni s-a spus: „Muncește.”
Să nu ai o ocupație era o rușine.
Să nu fii „încadrat” era o vină socială și chiar o faptă pedepsită de Codul Penal.
Dar nimeni nu ne-a explicat că munca, în sine, nu garantează prosperitatea.
Poți munci enorm și să rămâi la limita subzistenței dacă ceea ce faci nu are valoare suficientă pe piață.
În ceea ce numim comunism, ideea de piață era oricum suspectă.
Profitul suna urât.
Inițiativa personală era privită cu circumspecție.
Important era să fii la locul tău, să nu ieși din rând și să-ți vezi de treabă.
Doar că lumea s-a schimbat.
Poate că părinții de azi ar trebui să spună ceva mult mai simplu și mai onest copiilor lor:
Copile, fă ceva – orice – care poate fi vândut la un preț suficient de mare încât, după ce ți-ai plătit impozitele, să poți trăi decent și curat.
Dacă ai o pasiune poți să o practici în timpul liber, dar nu fă greșeala de a confunda hobby-ul cu modul în care îți câștigi pâinea pe care o pui seara pe masă.
Nu e vorba despre lăcomie sau despre obsesia pentru bani. E vorba despre autonomie.
Pentru că între „a munci”, chiar dacă muncești cu pasiune, și „a produce valoare” e o diferență uriașă.
Iar noi, generația crescută cu lozinca muncii ca virtute supremă, abia târziu am descoperit că virtutea, de una singură, nu plătește facturile.
*
Continuând cu amintirile din tinerețe, cu ajutorul cărora încerc să explic prezentul, îmi aduc aminte de medici.
Aveam prieteni ai căror părinți lucrau în sistemul de sănătate.
Ce mi se părea interesant – și puțin misterios la vremea aceea – era faptul că aveau program de 6 ore, în timp ce restul oamenilor munceau 8.
Nu mai știu dacă mi-a explicat cineva sau am ajuns singur la concluzia asta, dar mi se părea logic: un medic nu are voie să fie obosit, epuizat, nervos.
Nu tratezi corect un pacient dacă îți tremură mâna de oboseală sau dacă mintea îți e încețoșată de propriile probleme.
Medicul pleca acasă înainte să fie terminat psihic.
Pe drum își cumpăra o carte de specialitate. Se perfecționa. Citea.
Profesia presupunea o disciplină interioară, nu doar un salariu.
După revoluție, nu știu exact când și cum s-a produs alunecarea, dar sistemul a devenit ciudat.
Scopul declarat este sănătatea pacientului.
Scopul real pare adesea altul: bunăstarea financiară a celor din interiorul sistemului.
Nu vorbesc despre medici ca indivizi.
Vorbesc despre un mecanism strâmb.
Un sistem în care publicul și privatul se amestecă într-un mod care creează conflicte de interese.
În care același medic lucrează în ambele părți ale baricadei și, inevitabil, apar tentații și distorsiuni.
Cred că viitorul apropiat va aduce un pas înapoi de la acest model aberant.
Primul pas ar trebui să fie separarea clară a sistemului public de cel privat.
Pot coexista, pot colabora instituțional.
Dar nu cu aceiași medici simultan, jonglând între două logici economice diferite.
Și mai cred ceva: într-un sistem de sănătate bine organizat – unul care poate că va exista cândva – medicul va fi degrevat de o mulțime de sarcini mărunte, birocratice, pe care astăzi le face inutil.
Multe pot fi făcute de personal auxiliar. Multe pot fi făcute de mașini.
Dar decizia medicală, aceea care contează cu adevărat, trebuie să fie luată de un om odihnit.
Iar un om care decide asupra vieții altuia nu ar trebui să lucreze mai mult de 6 ore pe zi.
Pentru că între un medic obosit și un pacient vulnerabil, ecuația nu iese niciodată bine.
***
Violențe la Cernăuți: Localnicii nu vor să plece la război
Numărul incidentelor dintre poliţie şi populaţia din regiunea Cernăuţi, pe fondul intensificării misiunilor de recrutare a bărbaţilor pentru război în Ucraina, înregistrează o creştere îngrijorătoare, a afirmat politologul Serhii Hackman.
Cum ar vota Kelemen Hunor la un referendum pentru unirea cu Republica Moldova: Nu vreau să vă dau un răspuns – DA sau NU.
Președintele UDMR Kelemen Hunor este de părere că România ar trebui să susțină în primul rând integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, un referendum pentru unire însemnând o politică revizionistă, care poate atrage consecințe grave. De asemenea, liderul UDMR subliniază că trebuie discutată forma politică de organizare a Republicii Moldova în eventualitatea unei uniri.
Kelemen Hunor, despre sărăcia românilor: Suntem la limită
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a avertizat că societatea românească a ajuns la un punct critic, atât din punct de vedere social, cât şi economic. El a declarat că nivelul de suportabilitate al populaţiei este „la limită”.
Ministrul Sănătății taie în carne vie: Control asupra programului medicilor
”Dacă un medic, în timpul programului de la stat, pentru care este plătit, nu oferă, de fapt, servicii medicale în spitalul public, acel spital nu încasează de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. De aici apar acele probleme veşnice”.
Relația noastră cu banii nu începe cu primul salariu.
Moștenim nu doar bunurile materiale, ci și credințele financiare despre care nu știm. Află de la Aloma Odogwu, psiholog și psihoterapeut, cum să recunoști că nu trăiești după propriile credințe finaciare.
6 lucruri care îți dezvăluie că în fața ta se află un maestru al manipulării
Maeștri manipulatori sunt peste tot în jurul nostru, trăind ca niște vampiri ai energiei emoționale care așteaptă doar să obțină următoarea doză de putere și control în relațiile lor.
Brânză.
Cu O țară numită Dacia un fotograf urmărește vizual felul în care mitul fondator al poporului român este reinventat și revendicat în România de azi, într-un context în care granițele dintre istorie, adevăr, mit și ideologie sunt tot mai șterse.
Ce facem astăzi, 22 februarie 2026, în Timișoara?
Duminică puteți merge la mai multe proiecții și la expzoiții.
