Părerea domnului Bolojan, în privința absolvenților de medicină care au urmat cursurile „la stat”, este cât se poate de corectă.
Statul — adică noi toți — i-am sprijinit pe acești tineri să facă o școală.
Din banii noștri au fost construite universitățile, tot din banii noștri sunt plătiți profesorii și sunt acoperite celelalte cheltuieli.
De aceea, mi se pare firesc să ne recuperăm, într-un fel sau altul, investiția în acești absolvenți.
Mai mult, aș introduce și o altă regulă — aceea ca absolvenții să lucreze acolo unde este realmente nevoie de ei.
Bineînțeles condiția ar fi ca autoritățile din acele locuri să le asigure condițiile necesare.
Pentru că nu doar marile orașe duc lipsă de specialiști; România nu se termină la centură, iar dreptul la profesioniști ar trebui să existe și dincolo de luminile metropolelor.
Iar cei care consideră că o asemenea măsură le încalcă drepturile au libertatea să meargă la facultate pe banii părinților.
*
Spuneam mai demult că aceasta este una dintre consecințele previzibile ale crizei care mocnește de ceva vreme.
Nu este o criză zgomotoasă, cu sirene și breaking news la fiecare oră, ci una mai perfidă — se strecoară încet prin economie, prin școli, prin piața muncii și, inevitabil, ajunge la ușa apartamentelor scoase la vânzare cu randări lucioase și nume englezești.
Iată că avem deja o primă confirmare.
Ani la rând ni s-a spus că „educația este prioritate națională”, frază rostită atât de des încât a ajuns să sune ca anunțul din gară despre trenul care „sosește cu o mică întârziere” — adică nu vine niciodată la timp. Sistemul de școlarizare a rămas, în mare parte, blocat într-o epocă în care se produceau absolvenți pe bandă, fără o legătură reală cu ceea ce cere piața muncii.
Rezultatul este că firmele nu găsesc personal cu adevărat calificat, sau nu găsesc personal calificat destul de ieftin pentru a le asigura profitul prognozat, investițiile devin prudente, unele afaceri se mută acolo unde oamenii știu să facă mai mult decât să reproducă lecții memorate, dacănu le-au uitat și pe alea.
Iar când firmele pleacă sau nu mai angajează, numărul locurilor de muncă începe, inevitabil, să scadă.
De aici, mecanismul devine aproape matematic.
Mai puține locuri de muncă înseamnă mai puțini oameni care își permit o rată pe 25–30 de ani.
Mai puțini oameni care își permiteau, dar nu își vor mai permite, o chirie de câteva sute de euro/lună.
Iar cei care ar fi avut nevoie de o locuință pleacă într-un alt loc, unde au posibilitatea să supraviețuiască.
Si pleacă nu cei care nu își puteau cumpăra nici până acum o locuintă, ci, datorită tehnologizării, pleacă cei care aveau o leafă destul de mare pentru a-și permite un leasing la o mașină, o chirie mare sau rate la o locuintă.
Odată cu ei pleacă și cererea de locuințe.
Blocurile însă rămân. Betonul nu emigrează.
Dezvoltatorii știu foarte bine că optimismul nu ține loc de cash-flow.
Majoritatea nu au ridicat acele ansambluri din economiile bunicii, ci din credite serioase, calculate pe ipoteza că apartamentele „se vor da ca pâinea caldă”.
Numai că pâinea, când devine prea scumpă, rămâne pe raft.
Iar banca nu este impresionată de randările 3D sau de descrieri precum „oază de liniște urbană”.
Rata la credite vine lunar, cu punctualitatea unui funcționar prusac.
Iar când nu este plătită, banca va rămâne cu proprietatea.
Pentru că băncile nu sunt interesate să acumuleze proprietăți, o va vinde, la prețul la care există o ofertă.
Amintiți-vă de perioada 2008-2009, acea perioadă în care asistam la primul strănut care semnaliza răceala care a început acum, când pereții băncilor erau acoperiți de anunțuri cu proprietăți scoase la vânzare.
În acel moment, piața începe să-și amintească un adevăr pe care îl uită periodic: prețul real al unui lucru nu este cel cerut, ci cel pe care cineva este dispus și capabil să-l plătească.
Nu prețurile din anunțurile de imobiliare sunt cele reale, prețurile „adevărate” sunt cele plătite de către cumnpărători, dar acele prețuri nu mai sunt publicate pe internet.
Așa că dezvoltatorii vor face ceea ce economia îi obligă întotdeauna să facă — vor coborî prețurile până la un nivel sustenabil.
Nu până la faliment, desigur, dar suficient cât să transforme profitul „visat” într-un profit… să-i spunem decent.
Mai puțin șampanie la inaugurări și mai multă contabilitate lucidă.
Odată cu ei și agenții imobiliari vor învăța că la primele ore ale dimineții gâsești mai mute PET-uri în containere decât dacă te scoli la ora 10.
Partea interesantă este că această ajustare, deși dureroasă pentru unii, este semnul unei reveniri la normalitate.
O piață sănătoasă nu este cea în care prețurile cresc la infinit, ci cea în care există un echilibru între venituri și costul vieții.
Criza aceasta va face ceea ce anii de discursuri nu au reușit: va forța sistemul educațional să privească spre realitate, va tempera exuberanța imobiliară și va readuce ideea — aproape revoluționară în zilele noastre — de preț onest și profit onest.
*
Primăria Timișoara vrea să învestească 30 de milioane de euro pentru transformarea unor ateliere de reparat tramvaie într-un centru cultural, și alte 6.2 milioane pentru amenajarea unei zone de sport într-un cartier mărginaș.
Vorbeam mai sus despre criză.
Ideea este că urgia nu vine numai pentru dezvoltatorii imobiliari, vine pentru toată lumea.
Și în vremuri de criză nu cred că stadioanele, centrele culturale și locurile de joacă sunt o prioritate.
*
Iar la final aflăm că România a înregistrat cel mai mic număr de nașteri din ultimul secol.
Poate sună alarmant pentru amatorii de grafice dramatice și discursuri patriotarde, dar, privită la rece, vestea nu este neapărat una proastă.
Nu mai trăim vremurile în care cetățenii trebuiau să facă mulți copii care să lupte pentru țară și rege, sau pentru a demonstra vigoarea națiunii.
Nu mai suntem nici în epoca în care familiile aveau zece copii cu speranța că măcar doi vor ajunge la maturitate.
Medicina a evoluat, condițiile de viață s-au schimbat, iar logica demografică de acum o sută de ani nu mai poate fi aplicată mecanic în prezent.
La fel, ar trebui să ieșim din mentalitatea potrivit căreia copiii sunt „asigurarea de pensie” a părinților.
Într-o societate modernă, acest rol trebuie preluat de sistemele de asigurări sociale, la care contribuim o viață întreagă tocmai pentru a avea o bătrânețe demnă, nu dependentă de sacrificiile propriilor copii.
Mai mult decât atât, calitatea vieții contează infinit mai mult decât simpla creștere numerică a populației.
O societate mai puțin numeroasă, dar mai educată, mai sănătoasă și mai stabilă economic poate funcționa mult mai bine decât una mare.
Nu cantitatea face o națiune puternică.
Și, nu în ultimul rând, nu vom deveni automat mai nefericiți dacă suntem mai puțini.
Fericirea nu se măsoară în milioane de locuitori, ci în șanse reale la o viață decentă.
Poate că adevărata problemă nu este câți copii se nasc, ci ce fel de lume îi așteaptă după ce se nasc.
***
Macron vrea o nouă arhitectură de securitate cu participarea Rusiei
Europa va trebui să construiască o nouă arhitectură de securitate cu participarea Rusiei, a declarat marți președintele francez Emmanuel Macron într-un interviu acordat publicației El Pais și altor câteva ziare europene. Macron a declarat aceste lucruri comentând perspectivele de dialog cu Rusia. Vorbind despre înțelegerea ucraineană, liderul francez a declarat că consideră că este necesar […]
Cancelarul austriac: UE trebuie să reducă prețurile la energie care sufocă industria
Cancelarul austriac Christian Stocker a declarat astăzi că liderii Uniunii Europene trebuie să se concentreze urgent pe reducerea prețurilor la energie, care, așa cum a afirmat el, „sufocă” industria europeană, adăugând că politica de tranziție verde nu poate fi un obiectiv dacă înseamnă sărăcire, adică o scădere a producției. „Cea mai urgentă sarcină este reducerea […]
„Spre deosebire de UE, Ungaria se numără printre câştigătorii noii ordini mondiale”
Spre deosebire de Uniunea Europeană, Ungaria se numără printre câştigătorii noii ordini mondiale, însă pentru continuarea succeselor obţinute până acum este necesară victoria taberei naţionale suveraniste la alegerile din aprilie – a declarat, marţi, la Budapesta, Péter Szijjártó, ministrul ungar al Afacerilor Externe şi al Comerţului Exterior. Potrivit comunicatului remis de MAE Ungar, ministrul a […]
Ursula von der Leyen se poziționează în favoarea ideii unei Europe “cu mai multe viteze”, propusă de Germania.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a sugerat că Uniunea Europeană ar trebui să permită statelor membre, care doresc să avanseze “o agendă economică ambițioasă”, să o facă în grupuri mai mici, dacă consensul celor 27 de state nu poate fi atins, marcând o posibilă schimbare majoră de abordare în funcționarea blocului comunitar.
Într-o scrisoare transmisă liderilor europeni, von der Leyen a subliniat că obiectivul rămâne adoptarea unor politici comune la nivelul întregii Uniuni, dar a avertizat că blocajele politice nu ar trebui să afecteze competitivitatea Europei: “Ambiția noastră ar trebui să fie întotdeauna să ajungem la un acord între toate cele 27 de state membre. Cu toate acestea, acolo unde lipsa progresului sau a ambiției riscă să submineze competitivitatea Europei sau capacitatea sa de a acționa, nu ar trebui să evităm utilizarea posibilităților prevăzute în tratate privind cooperarea consolidată.”
Securitate hi-tech.
Aceşti roboţi au patru picioare și sunt concepuţi să transmită imagini către forţele de ordine înainte de o intervenţie.
Masacru în Canada.
Nouă persoane au fost ucise marți într-o regiune izolată din vestul Canadei, dintre care șapte împușcate mortal într-un liceu și alte două găsite moarte într-o reședință din apropiere, a anunțat poliția, conform Reuters și AFP.…
Oamenii care au investit în criptomonedele lui Donald Trump și-au pierdut aproape toți banii
Piața criptomonedelor se află în degringoladă în ultima perioadă, lucru care a afectat dramatic inclusiv prețurile celor două tokenuri digitale lansate de președintele american Donald Trump și soția sa, Melania Trump, relatează Gizmodo. Prețul criptomonedei…
Patrick André de Hillerin: În penibil cu satelitul
Dacă nu se năștea în urmă cu aproape 41 de ani, Radu Miruță ar fi trebuit inventat. Inventat, plămădit în lut sau coclit în lemn, însuflețit de vreo zână și trimis în lume să-și facă un rost.
Oficial, în acte, Radu Miruță figurează ca născut pe 8 aprilie. Dar sunt aproape convins că a venit pe lume pe 1 aprilie, dar părinții au mai așteptat câteva zile până să-l declare, ca să nu se prindă lumea din prima ce mare păcăleală e băiatul.
Orice grup, chiar și un guvern, are un membru care devine, încet-încet, ținta tuturor miștourilor. Guvernul Bolojan are doi astfel de membri: pe ministrul Apărării, Radu Miruță, și pe Radu Miruță, vice prim-ministru.
Criză pe piața imobiliară: Datorii record de peste 35 de miliarde lei.
Datoriile dezvoltatorilor imobiliari din România au depășit, în ultimele luni, nivelul istoric de 35 de miliarde de lei, o sumă dublă față de acum 10 ani. În contextul scăderii semnificative a pieței, peste 60% dintre companiile din acest sector au ajuns în risc de insolvență, arată o analiză.
Datoriile firmelor către bugetul de stat și bugetele sociale au explodat
Datoriile firmelor către bugetul de stat și bugetele sociale au continuat să crească în trimestrul IV din 2025, la finalul anului, valoarea totală a restanțelor ajungând la 77,8 miliarde lei, de la 76,7 miliarde lei în trimestrul III din 2025, potrivit datelor unei platforme de analiză financiară. În același timp, 45.108 firme figurează cu datorii […]
Bolojan vrea ca absolvenţii de medicină să lucreze în România un număr minim de ani.
Premierul Ilie Bolojan a declarat marți, la Parlament, că absolvenţii facultăţilor de medicină de stat ar trebui să rămână să lucreze în România pentru o perioadă de cel puţin câţiva ani după absolvire. „În ce…
Vaccinuri COVID refuzate – România în fața notei de plată.
România va afla luna viitoare dacă va fi obligată să achite jumătate de miliard de euro gigantului farmaceutic Pfizer.
România, aproape de coada UE la percepția corupției
România se află aproape de coada clasamentului statelor din Uniunea Europeană în ceea ce privește percepția asupra corupției din sectorul public, potrivit celui mai recent raport anual publicat de Transparency International.
România tocmai a bifat cel mai mic număr de nașteri din ultimul secol
Anul trecut, numărul copiilor aduși pe lume a stabilit un nou record negativ: cu cei 145.000 de copii, România e la cea mai de jos cotă din ultimii 100 de ani, potrivit unui anunț făcut…
Dominic Fritz pierde procesul în care ANI îl acuză de conflict de interese.
Curtea de Apel Timișoara a respins marți, 10 februarie, cererea primarului Timișoarei de a anula raportul Agenției Naționale de Integritate. Decizia poate fi atacată de Dominic Fritz la Curtea Supremă. Inspectorii de integritate l-au declarat…
Primăria Timişoara vrea să investească 30 mil.
Primăria Timişoara investeşte 6,2 mil.
Programul de lucrări al SDM în ziua de 11 februarie 2026
Ce facem astăzi, 11 februarie 2026, în Timișoara?
