Probabil că pentru timișoreni cea mai importantă știre din ultimele 24 de ore este cea cu hingherii.
Când eram mic veneau hingherii la noi pe stradă, locuiam în Blașcovici pe atunci.
Era o căruță cu un fel de ladă foarte mare în spate în care ăia bagau câinii prinși, după care închideau lada cu un fel de zăvor care era fixat cu un băț.
Une din distracțiile noastre, ale copiilor, era să urmărim căruță aceea și când prindeam un moment în care ăia nu erau atenți ne cățăram în spatele căruței și coteam bățul acela după care deschideam ușa și astfel câinii puteau să fugă.
Era distracție mare pe stradă când se întâmplau lucrurile astea, ieșeau părinții și vecinii la poartă și râdeau de hingherii rămași cu ochii în soare și fără câini.
Asta era atitudinea normală a oricărui om, a oricui care a a ajuns la un stadiu de evoluție care îi dă dreptul să se numească așa și așa ar trebui să fie și acum.
Despre Danyflor am auzit prima oară când am văzut la televizor un reportaj cu camera ascunsă făcut de Mile Cărpenișan.
Omul a mers acolo spunând că vrea să cumpere niște câini, pentru a-i ucide și a-i da de mâncare la porci.
Și nu a fost nici o problemă, a fost rugat să-și aleagă câinii pe care-i dorește.
Mi-am bătut degetele pe tastatură de nenumărate ori în legătură cu acest subiect, chiar și pe vremea când unii așa ziși ziariști făceau o mizerabilă propagandă în favoarea uciderii câinilor din oraș.
Și aici fac o paranteză, am spus „așa ziși ziariști” pentru că a fi ziarist nu înseamnă doar să scrii, orice, chiar dacă scrii cu talent. Ziarist înseamnă ca ceea ce scrii să fie în favoarea binelui. Nu ești un ziarist adevărat dacă-i lauzi de exemplu pe legionari, sau pe fasciști, sau pe ucigași, sau pe hoți și bandiți, sau un guvern corupt. Și aici închei paranteza.
La un moment dat, îi demonstrasem chiar primarului de atunci că datele furnizate de hingheri sunt false, și i-am demonstrat-o cu cifre.
M-am plimbat chiar prin oraș cu mașina și am numărat câinii din câteva cartiere, după care, extrapolând datele la nivelul întregului oraș am demonstrat că problema câinilor comunitari este mult exagerată, atât de autorități cât și de presă.
Vinovați pentru nerezolvarea acestei situații simplu de rezolvat sunt toate autoritățile locale, și foștii primari care au încurajat ceea ce se întâmpla, și actualii administratori ai orașului și ai județului, pentru că nu au făcut nimic.
Și puteau să facă, s-au cheltuit sume imense pentru tot felul de căcaturi, dar nu au fost în stare să facă un adăpost adevărat, demn de un oraș civilizat din secolul XXI.
Puteau să facă, eu le-am sugerat-o de câteva ori, un adăpost de top la nivel european, un parc frumos undeva la marginea orașului, nu foarte departe, în care cetățenii să poată merge la sfârșit de săptămână, să se plimbe, copiii să se joace cu cățeii, iar acel adăpost să se „auto-finanțeze” cel puțin în parte din serviciile oferite, spital veterinar care să ofere contra cost tratamente medicale pentru cățeii cu stăpân, cimitir pentru animale de companie care să concesioneze locul respectiv, exact ca un cimitir uman, se pot concesiona spații pentru magazinele care vând lucruri pentru animale de companie…
De exemplu fostul Zoo ar putea fi folosit pentru așa ceva.
Dar nu se vrea.
Pe de o parte pentru că cei care administrează orașul sunt pur și simplu incapabili să facă ceea ce nu au primit ordin să facă. Și pe de altă parte probabil există și puțină corupție în toată afacerea asta cu câinii.
Unul din cele mai bune sfaturi pe care le-ați primit vreodată: Dacă îți urăști serviciul, dă-ți dracului demisia.
Și nu vă spun asta așa, la nivel teoretic. Eu am făcut-o de 3 ori în viață, poate mi-a fost greu o perioadă după ce am plecat dintr-un loc de muncă, dar nu am regretat niciodată. De fiecare dată, după o perioadă de căutare, am ajuns mai bine.
Iar sfatul ăsta nu este valabil numai în privința joburilor, oricând ceva ce faci nu îți place, renunță și schimbă direcția, fie că e vorba despre un loc de muncă, de partenerul de viață sau chiar și de lucrurile simple, dacă nu îți place o carte, nu mai continua să o citești, dacă nu îți place o mâncare, nu o mai mânca, mai bine mănânci o felie de pâine cu untură decât să mănânci o icre negre dacă ție nu îți place așa ceva.
Nici o zi fără e-factura. De exemplu în presa ultimelor 24 de ore aflăm că Polonia amână chestia asta.
Ia stați puțin, trebuie să fie o eroare, Statul Român, prin vocea ministrului de Finanțe spunea că în Polonia chestia asta a fost implementată și a constituit un succes, au redus ăia evaziunea de nu știu câte mii de ori de când au implementat e-factura.
Să ne fi mințit ministrul de Finanțe? Ne-a mințit Statul Românesc, care e tătucul nostru care trebuie prin lege să ne vrea binele și să ne apere de cel rău?
De fapt fundamenul problemei este altul:
Cei de la ANAF și domnul Ministru al Finanțelor spun că această măsură a fost luată pentru a combate evaziunea.
Cei care au făcut această afirmație sunt fie proști, fie hoți.
Pentru că exact ce scrie în e-factura scrie și în Declarația 394, acolo scrie de unde am cumpărat și care este valoarea cumpărăturii, cu o precizie de două zecimale, și scrie cui i-am vândut și valoarea vânzării, tot cu două zecimale.
Așa cum acele declarații 394 erau comparate încrucișat, sper că acest lucru s-a făcut în toți anii ăștia de când depunem declarația aia, pentru că dacă nu s-a făcut e grav, așa sunt comparate și e-facturile. Și rezultatul este exact același.
Doar că acum, în loc să comparăm încrucișat 1 700 000 de declarații, comparăm zeci sau sute de milioane de facturi.
Pe de altă parte, tot aud la televizor că România nu reușește să încaseze decât 34%, sau pe acolo, din TVA.
Eu nu știu cum nu reușește statul chestia asta, este chiar o performanță. Pentru că dacă nu ți-ai plătit TVA-ul sau altă taxă sau impozit, îți sunt automat blocate toate conturile la bănci și toți banii de acolo merg în contul dobânzilor, penalităților și al datoriei.
Unde este acea diferență între 34% și 100%?
Sau, nu cumva TVA-ul ăla din care nu se reușește încasarea decât a 34% o fi un TVA „teoretic”, calculat în baza unui buget tot atât de teoretic, în funcție de cât vrem să cheltuim și nu de cât produce țara asta?
Tare aș vrea să văd declarațiile alea 394, centralizate, din care să rezulte că contribuabilii români au declarat o anumită sumă și din acea sumă nu s-a încasat decât 34%. Pentru că eu cred că afirmația asta nu este decât o imensă minciună a unor autorități ale statului care pur și simplu nu știu ce să facă acolo unde sunt puse.
Începe, încet, încet să se discute și despre alegeri, mai întâi despre cele pentru europarlamentare, după aceea și despre restul.
Voi v-ați gândit pe cine alegeți?
Pentru că este o problemă aici.
Noi alegem întotdeauna oamenii de pe lista propusă de un partid.
Și cu partidele situația stă cam așa:
În PSD majoritatea membrilor sunt fie niște incompetenți tupeiști, fie hoți, fie și una și alta.
Dacă nu credeți, uitați-vă în jur, uitați-vă la tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani.
Liberalii sunt și ei în marea lor majoritate niște hoți, doar că sunt mai proști decât PSD-iștii.
Iar USR-iștii sunt, în marea lor majoritate, fiii și nepoții celor de mai sus.
Despre aurari nu mai vorbim, ăia nu ar trebui să existe.
În Dilema sunt o mulțime de articole, mai despre cultură și alte lucruri din astea.
Apropo, voi ați citit Groapa lui Eugen Barbu?
Și dacă nu ați citit-o, de ce nu?
Cum vă permiteți să mergeți la alegeri și să-mi hotărâți mie viitorul dacă nu ați citit măcar câteva cărți, și românești și străine?
Pentru că dacă cineva nu a citit, cel puțin, hai să luăm o valoare minimă, să spunem o carte/lună, începând cu vârsta de 8 ani, asta însemnând la vârsta de 30 de ani peste 250 de cărți citite, este foarte puțin dar e bine și așa, nu ar avea dreptul să își exprimați părerea cu privire la nimic. Eu aș interzice până și Facebook-ul pentru cei care nu au citit numărul ăsta de cărți.
Iar în privința celor care se angajează într-o funcție unde se presupune că trebuie să dai dovadă de inteligență, fie la stat fie la privat, contabil, sau funcționar în primărie, sau prefect, aș pune în testul ăla de la angajare și niște întrebări din astea care au legătură cu cărțile, de exemplu „numiți trei personaje din romanul Mizerabilii”, sau „cum se numea locul în care a avut loc acțiunea din Groapa”, sau „numiți un scriitor francez care a scris despre nedreptatea socială din secolul XIX”, că nu te poți numi om dacă nu știi răspunsul la întrebările astea, fără supărare, nu ești decât o vită tâmpă.
Și dacă acel candidat nu știe să răspundă, mă piș pe diplomele și doctoratele tale domnule candidat, nu ai dreptul să lucrezi într-o instituție a statului sau într-o funcție de conducere dacă nu ai auzit de Groapa lui Ouatu și mahalaua Cuțaridei.
Și nici drept de vot nu le-aș da la indivizii ăștia. Ca să nu mai vorbesc de dreptul de a conduce un autoturism, poate în felul ăsta mașinile de pe șosele s-ar reduce la mai puțin de 10% din numărul actual.
***
Cabinetul de război din Berlin: la pândă
Un punct de vedere de Friedhelm Klinkhammer și Volker Bräutigam (Germania)
Tagesschau & Co. nu se întreabă de ce Germania prelungește războiul din Ucraina – Intențiile care stau la baza trădării păcii de către Merkel sunt încă valabile și nu ar trebui să îi zdruncine pe alegători.
Să fim sinceri: știați că Marea Britanie, deși de partea învingătorilor, încă plătea în decembrie 2006 credite de război din timpul celui de-al Doilea Război Mondial către SUA[1]?[1] Este un truism faptul că războaiele nu sunt purtate din motive nobile și idealiste, ci în primul rând din interese economice. De asemenea, cabinetul nostru de război de la Berlin nu este interesat de libertatea și democrația ucrainenilor, ci de bogata pradă din țara lor: accesul la resurse naturale imense, inclusiv litiu. De altfel, Germania însăși este în prezent mulsă deosebit de tare de către SUA victorioase (ca vasal al SUA[2],[3],[4], ca perdant net al sancțiunilor americane[5], ca victimă a Nord Stream[6]; binecunoscutele 100 de milioane de euro pe an ca tribut pentru finanțarea garnizoanelor americane de aici[7],[8] sunt alune în comparație). Dar asta este o altă poveste.
Lăţimea maşinilor vândute în UE creşte cu un centimetru la fiecare doi ani
Lăţimea maşinilor vândute în UE creşte în fiecare an. Mai mult de jumătate din maşinile vândute în UE au peste 1,80 m. Parcările au rămas prea mici pentru SUV-uri. Un ONG propune ca locurile de parcare să fie mai scumpe pentru SUV.
Dan Dungaciu: „Republica Moldova NU poate controla Transnistria. Chișinău știe asta”
Prof. univ. dr. Dan Dungaciu, director general Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu“ al Academiei Române, a fost invitatul lui Marius Tucă într-o ediție transmisă live de Gândul. În acest moment, […]
România, tot mai datoare, va face noi împrumuturi
România trăiește din împrumuturi, iar noile promisiuni ale Guvernului de majorare ale salariilor și pensiilor, dar și faptul că anul acesta nu vor crește taxele și impozitele vor aduce țara noastră în pragul unor noi împrumuturi. Săptămâna viitoare o delegație a FMI va veni în România, însă pentru a vedea cum reușește guvernul Ciolacu să […]
Polonia amână e-factura.
Calitatea vieții tale poate fi semnificativ afectată dacă îți urăști locul de muncă, acest efect secundar fiind susținut de studiile privind sănătatea.
Suntem într-unul dintre anii aceia care se repetă cu regularitate cincinală în care trebuie să ne alegem reprezentanții în Parlamentul European. Slava!
Dincolo de faptul că vom trimite în PE 33 de oameni care vor deveni semi-milionari în euro până în 2029, ce alegem, de fapt?
Șiretlicuri ieftine menite să aburească populația
Cel mai adesea, propaganda de stat globalistă ne numesc ”anti-europeni” și ”extremiști”. Uneori și ”putiniști”, depinde de context.
Este cel mai pervers, infantil și pueril mod de a despărți apele într-o societate oricum foarte scindată. Etichetarea drept ”extremist” lasă loc la prea puține comentarii. Până să se ajungă la o discuție bazată pe argumente, opinia publică ia foc pe rețelele sociale. Iar mass-media aruncă intenționat gazul necesar pentru a spori vâlvătaia.
Revolta contribuabililor: Polonia amână E-factura, România o introduce pe nervii și banii privaților
Contribuabilii își exprimă protestul, pe rețelele sociale, față de modul în care autoritățile de la București tratează firmele private și dau exemplul Varșoviei, care ține seama de nemulțumirile companiilor private.
Și sistemul E-factura, varianta poloneză, vine cu multe probleme, scrie Rozalina Lăpădatu, pe Facebook. Cunoscută ca activistă pentru drepturile pacienților, Rozalina Lăpădatu lucrează într-o companie care se confruntă cu problemele sistemului electronic de facturare din România.
”În Polonia, sistemul trebuia implementat începând cu luna iulie 2024, dar autoritățile poloneze au decis să amâne implementarea și intre timp să facă o analiză a sistemului pentru a identifica problemele și a le rezolva înainte de implementare. Corect și cu respect pentru firmele private care trebuie susținute și nu încurcate, scrie Rozalina Lăpădatu. Varianta românească o știți. Nu analiză, nu variantă beta, nu testare, noi implementăm direct pe nervii și banii firmelor private. Aceleași firme care plătesc taxe și impozite către Ministerul de Finanțare, acum plătesc și amenzi dacă nu emit facturile prin sistemul nefuncțional e-factura! Mi se pare corect ca sistemul e-factura să funcționeze pe nervii și banii noștri, că doar nu ați vrea respect din partea statului român pentru contribuabilul corect și care își plătește la timp dările către stat”, scrie Rozalina Lăpădatu.
Antreprenorii români sunt asaltați la început de ani de e-Factura, semnătură electronică, e-Transport, taxe și impozite mărite. Prim-vicepreședintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, Augustin Feneșan, explică la ce absurdități s-a ajuns.
CRED, dar nu cerceta pe ce se duc banii europeni
Ministerul Educației tocmai a încheiat un proiect în care au fost tocați un purcoi de bani, parte de la bugetul de stat și parte din fonduri europene, din Fondul Social European, prin celebrul Program Operațional Capital Uman. Proiectul se numește CRED, care-i un fel de acronim la mișto, cum se întîmplă cu mai toate proiectele asta care se vor smart, dar în urma cărora nu rămîne mare lucru. Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți– CRED adică, că oricum nu e pentru toți – a pornit prin 2017 și ar fi trebuit să dureze patru ani. Cum timpul trece altfel în preajma banilor europeni, proiectul a fost muls peste termen, pînă la finele anului trecut, cînd i s-a făcut un mega-chef de închidere.
Un german care și-a petrecut sărbătorile în România a relatat experiența sa într-un supermarket pe care îl frecventează și acasă. Doar că, surpriză, multe prețuri i s-au părut mai mari aici în România decât în Germania.
„Groapa” lui Eugen Barbu (din 1957) a fost cel mai cunoscut text amplu care în care erau folosite intens argotismele.
Invenții bizare și neobișnuite din trecut
Inventarea a fost o practică umană de la civilizațiile antice până în epoca modernă. În timp ce multe lucruri au devenit părți esențiale ale vieții de zi cu zi și dincolo de acestea, unele invenții au fost prea bizare pentru a le face mainstream. Ele servesc ca ferestre fascinante în mintea inventatorilor lor creativi.
Mărturie din infernul Danyflor
O tânără din Timişoara a mers ieri la adăpostul de câini Danyflor pentru a salva un suflet. Un câine a cărui „poveste” fusese făcută publică, în urmă cu câteva zile, pe Facebook: aciuat de nişte luni în cimitirul din Calea…
