Din nou, după ce m-am chinuit să răsfoiesc sute de ziare și am eliminat știrile despre Rusia și Ucraina, am rămas cu 5 știri mari și late.
Trebuie să înțelegem, lumea se coace în continuare de căldură, oamenii au mai plecat în vacanțe, așa că nu prea are nimeni chef de scris lucruri care oricum mâine vor fi uitate.
Spuneam despre Ucraina.
Partea bună la internetul ăsta este că ține minte lucrurile.
Așa că dacă astăzi ești de partea unora sau a celorlalți și faci publică această opțiune, s-ar putea ca peste 6 luni sau un an să constați că te râde lumea, așa cum au pățit-o unii care au scris prea repede despre cât de binevenită este venirea minerilor la București sau despre ticăloșia ungurilor care în ‘90 au atacat românii din sediul UDMR, sediu care era în aceeași clădire cu cele ale țărăniștilor și liberalilor, așa că au încasat-o și ăia, sau mai târziu despre yoghini, câini, covizi sau multe alte lucruri.
De aceea, ca să judecați, de exemplu, dacă e lăudabil sau condamnabil ce s-a întâmplat ieri cu podul ăla, trebuie să o luați de departe, să vedeți de ce a fost necesară construirea acelui pod și care au fost evenimentele anterioare care au dus la această necesitate. Și numai după ce credeți că ați înțeles ce s-a întâmplat atunci, veți putea să vă faceți o părere, dacă este bine sau rău ce s-a întâmplat ieri.
În Jurnalul Național a apărut o poză cu românca standard, așa cum o vede Inteligența Artificială.
Dacă articolul nu este o făcătură, de exemplu cineva a vrut să-și încânte partenera și pentru asta i-a pus poza la ziar, este o dovadă că inteligența aceea artificială încă nu este foarte inteligentă.
De exemplu, dacă am face un test, să luăm 1000 de români din toate zonele țării și să-i punem să pozeze pe stradă cea mai frumoasă femeie pe care o văd sau ceea ce li se pare lor că este cea mai frumoasă, rezultatul ar fi cu totul altul.
Sau faceți voi experiența asta, în alt fel. Astăzi, uitați-vă pe stradă, dacă asta din poză este prototipul româncei ar trebui să vedeți câteva femei care seamănă cu ea. Probabil că nu veți vedea niciuna.
Și nici nu este foarte frumoasă, este o combinație între ochii Monicăi Columbeanu, o Monică cu fruntea mai îngustă, cu părul Alinei Gorghiu și gura nu știu de unde au luat-o, că nu cunosc nici eu toate femeile din România.
Ieri dimineață, în troleibuzul 15, am văzut cel puțin 3 femei mult mai frumoase și mai românce decât tipa asta. Și una mai și citea dintr-o carte.
Dacă în ultimele 24 de ore tot nu au fost știri locale care să merite să fie pomenite aici, hai să fac eu una, să scandalizez pe toată lumea, și pe timișorenii „vechi” și pe cei veniți mai recent de la țară:
Am trecut ieri prin Parcul Rozelor și am realizat un lucru:
Asta este cel mai urât parc cât de cât răsărit din Timișoara.
Și acest lucru se datorează în primul rând modului în care este conceput.
Arată exact cum arăta porțiunea din fața caselor din Blașcovici, pe vremea când eram eu copil, niște borduri/gărdulețe/tufe din buxus și niște trandafiri.
În rest, alei late pe care te prăjești.
Unde mai pui că tufele alea de buxus sunt atacate în ultimii ani de o gâză mică și albă care le omoară, așa că poți să le uzi cât vrei, tot degeaba.
Probabil că pe vremea când a fost conceput parcul, asta era la modă, așa se considera pe atunci că trebuie să arate un parc frumos.
Dar de atunci a trecut ceva timp.
Acum, orășenii adevărați din toată lumea, după ce au trecut de etapa betoanelor și a pietrelor, doresc să aducă natura în oraș. Și acest lucru nu se face cu buxus și cu trandafiri, ci cu plante cât mai naturale. Și, bineînțeles, cât mai mulți copaci. Nu neapărat copaci scumpi, dar aceștia trebuie să arate a copaci, nu a figuri geometrice desenate pe coperta din spate a caietelor de matematică.
Că uite ce pățim fără copaci și cu buxus și panseluțe, treci la prânz pe Corso și îți prăjești creierii. Pe strada aia, tot axul ăla central al orașului, până în Piața Iuliu Maniu, trotuarele ar trebui să fie complet umbrite de copaci.
Cu mici excepții, în Piața Unirii, unde dacă circuli pe lângă clădiri te apără umbra acestora, sau în parcul Civic, care și ăla e cam rărit, începând din Gheorghe Lazăr, nu găsești pic de umbră până ajungi în apropiere de Spitalul Județean, unde, din nou, te apără umbra blocurilor.
Până și parcul Justiției, l-au „reparat” șmecherii ăia de zici că în parc ești la plajă, atât de mult soare e acolo.
Dincolo de parcul Rozelor, în Parcul Copiilor, ia uitați-vă în poza de jos cum arată, de zici că e plajă pentru mămici, nu parc pentru copii. Și i-au mai luat și gardul, ca să fie siguri că la un moment dat un copil neținut în lesă o să scape de acolo și o să se repeadă în calea mașinilor.
Scuze pentru poze, dar asta e, sunt făcute cu telefonul.
***
Medicii încurajează introducerea siestei vara
Germania a trăit până acum o vară foarte caldă, cu temperaturi care depășesc adesea 30 de grade. Având în vedere temperaturile ridicate, ofițerii medicali sugerează să luați ca model metodele de lucru din țările din sud și să vă odihniți la prânz.
Inteligența Artificială a făcut portretul romancei ideals: un stil clasic și sofisticat
Portretul celei mai frumoase românce a fost realizat cu ajutorul Inteligenței Artificiale. Acesta ar reprezenta idealul feminin de frumusețe de la noi din țară.
De ce să construieşti o casă A Frame
Dacă intenționezi să construiești o casă de vacanță sau chiar o locuință permanentă, varianta unei case sub formă de A poate fi o alegere inspirată. Designul modern și arhitectura minimalistă în care abundă lumina, bugetul rezonabil și un șantier care nu durează ani de zile sunt câteva dintre motivele pentru care o casă de tip A Frame poate fi o construcție pe care să o iei în calcul.
Reculul inflației a avut loc în ciuda faptului că firmele au preferat să transfere în prețul costurilor cu materia primă și cu salariile și să-și conserve marjele de profit, se arată în minuta discuțiilor conducerii Băncii Naționale.
Năpraznica lovitură de Ciolac dată familiei Firea-Pandele
După ce a ajuns primărița Capitalei, Gabriela Firea și-a amenajat o poziție strategică în PSD. A adunat repede popularitate și putere, și-a clădit o rețea prietenoasă de presă și a jucat rolul femeii de succes într-un partid de stîngă. Sondajele n-au întîrziat so urce în fruntea clasamentelor de încredere și, multă vreme, între 2016-2019, Firea mergea umăr la umăr cu Iohannis și mătura pe jos cu oricare dintre pesedești. Dragnea, care fierbea de neputință, a început să-i bage bețe în roate la Primărie, chiar dacă cele mai multe și le-a băgat ea însăși, cu acel delir de companii municipale la care lucrare din Voluntari.
Marian Nazat: Pacea, ca „apogeu al puterii imperiale”
Îmi este tot mai clar că „totul tinde spre catastrofă și colaps… Un val de nebunie a cuprins mințile creștinătății…” [ 1] și departe suntem de a fi „cioplit din muntele disperării unui monument al speranței.” [2] Taberele vrăjmașe par să se pregătească pentru o confruntare militară, deși, o știm de la generalul Douglas MacArthur, războiul „a devenit inutil ca mijloc de reglementare a disputelor internaționale” [3] . Acum, aproape de „amurgul stins al vieţii” [4] mele, îmi dau seama că fostul guvernator de factoal Japoniei postbelice (până în 1949) sa aflat într-o regretabilă eroare de apreciere. Altminteri, puterile dominante ale lumii n-ar întârzia atâta și s-ar împăca, reinstaurând părelnica liniște planetară. În „sumbrul și lamentabilul inventory al fărădelegilor omenești” [5] nu mai e nevoie, zău, de un alt măcel global, nu ajung cele săvârșite în veacurile dindărăt!
