Recent s-a încheiat, la Timișoara, a XVIII-a ediție a Festivalului Național de Teatru Școlar în Limba Spaniolă, care a avut loc la Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin din oraș. Legat de acest eveniment am avut un dialog cu E.S. José Miguel Viñals, consul onorific al Regatului Spaniei în Timișoara.
– Ce înseamnă, pentru o țară în care prima limbă străină ce se învață la școală nu este spaniola, un festival de teatru în limba spaniolă dedicat elevilor de liceu?
– Festivalul se adresează liceelor de aici în care există o secție bilingvă (spaniolă – română – 10 la număr) și se predă în această limbă. Pentru elevii acestor licee este limba lor zilnică de școală, de învățare. Pentru țară, România în acest caz, este o dovadă a interesului părinților de a își îndruma copiii să învețe o limbă de foarte mare importanță internațională.
– Cum vă pare că a continuat această acțiune, din mijlocul lui martie 2024, anul în care Timișoara a fost capitală culturală europeană – ați simțit aceeași efervescență printre vizitatorii care au venit la acest festival de teatru?
– Festivalul s-a ținut la Teatrul Merlin, care a devenit neîncăpător pentru publicul prezent, format în majoritate din elevii de la celelate licee și, în mod special, de elevii din Timișoara și familiile lor. Atmosfera a fost una foarte efervescentă și dinamică, cu o ambianță sănătoasă de competiție și prietenie. Acest festival, celebrat câteva luni după închiderea capitalei europene a culturii la Timișoara, a transformat orașul nostru în capitala română a teatrului spaniol pentru tineri, o frumoasă evoluție a festivităților din anul trecut.
– Eu nu am experiența limbii spaniole, și a predării ei, dar am predat engleza în Timișoara, la clase mici, la Colegiul Shakespeare, și am fost uluită de accentul foarte bun pe care îl aveau elevii, și de ușurința cu care foloseau engleza, încă de mici. Ce ați constatat, pe această linie, a folosirii spaniolei, la elevii care au venit la Timișoara pentru acest festival?
– Elevii sunt din clasele XI și XII, au învățat spaniolă deja de ani de zile, și unii dintre ei cu o adevărată pasiune. Toți cei care au participat la festival aveau un nivel de limbă spaniolă foarte ridicat și, dacă vorbim de accente, putem spune că unii aveau un accent aproape nativ, sau chiar nativ. Sunt și unii tineri care, după ani în Spania, cu familia, s-au întors – ei vorbesc chiar ca un spaniol, fără diferențe.
– Este teatrul un bun prilej de a lucra cu subtilitățile limbii spaniole, de a le cerceta și deprinde? Întreb acest lucru pentru că știu că, de ani de zile, dumneavoastră personal ați găsit încă o modalitate de apropiere de spaniola nu doar literară ci și a literaturii, prin concursul anual de traducere de poezie spaniolă pe care îl patronați, și, mai nou, prin portalul acestui concurs, devenit un important stoc de mostre bilingve de poezie spaniolă. Comparați, vă rog, cele două inițiative.
– Da, este o remarcă foarte pertinentă. Sigur că este un bun prilej de a cunoaște mai bine limba așa cum se folosește în teatru, care nu este decât o reprezentare a cum se vorbește în stradă, într-un mod mai literar. Sunt convins că pentru actori, elevii care au participat la concurs, faptul de a reprezenta niște personaje în limba spaniolă i-a forțat să „devină” aceste personaje, să le întrupeze, și prin această întrupare să asimileze și limba mult mai bine. Concursul de traducere de poezie din spaniolă în română este o inițiativă care se adresează unui public amplu, care poate nu cunoaște limba spaniolă la un nivel foarte ridicat dar are o sensibilitate și o curiozitate extraordinară. Evident că este și o formă de a apropria limba spaniolă de traducători, dar nu cred că, în acest caz, există o „întrupare”.
– Cine a organizat acest festival, la a câta ediție a ajuns și ce a fost special pentru această ediție?
– Festivalul este organizat de Ambasada Spaniei la București, face parte din o inițiativă asemănătoare care se celebra în mai multe țări europene. Câștigătorii (primele două trupe) din fiecare țară participă la Festivalul International de Teatru în Limba Spaniolă pentru Elevi care, în 2024, se va celebra în Polonia. Pentru România am ajuns la a 18-a ediție și aceasta a fost prima organizată în afara Bucureștiului. Timișoara a fost alesă ca omagiu al orașului care a fost capitală europeană a culturii în 2023.
Categoriile de premii și câștigătorii lor:
Cea mai bună piesă: Colegiul Național Regina Maria din Ploiești (Cuatro corazones con freno y marcha atrás).
A doua cea mai bună piesă: Liceul Teoretic Bilingv Miguel de Cervantes din București (El cadáver del señor García).
A treia cea mai bună piesă: Liceul Teoretic Jean Louis Calderon din Timișoara (El invitado).
Media audiovizuală: Colegiul Național Unirea din Brașov (Prohibido suicidarse en primavera).
Program de mână: Liceul Teoretic Eugen Pora din Cluj-Napoca (Puñal de claveles).
Cea mai bună punere în scenă: Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca (La zapatera prodigiosa).
Cele mai bune costume: C-tin Brătescu Colegiul Național Pedagogic din Constanța (Historia de una escalera).
Realizarea afișului oficial: Ana Smaranda Costache, Liceul Teoretic Bilingv Miguel de Cervantes din București.
Cel mai bun actor în rol secundar: Denis Babac, Liceul Teoretic Bilingv Miguel de Cervantes din București.
Cea mai bună actriță în rol secundar: Lia Victoria Niculae, Colegiul Național Iulia Hașdeu, București
Cea mai bună regie: Denisa Răduț, Colegiul Național Carol I din Craiova (El chico de la última fila).
Cel mai bun actor: Raul Curtean, Liceul Teoretic Eugen Pora, Cluj-Napoca
Cea mai bună actriță: Dalia Brândaș, Colegiul Național Iosif Vulcan din Oradea
Ramona Băluțescu