„Studenții la medicină pot înțelege foarte bine ce face AI” – prof. dr. Gheorghe Ioan Mihalaș

Un volum despre Inteligența Artificială apărut în plin freamăt de întrebări despre cum să poată fi folosit acest instrument astrfel încât să nu se întoarcă împotriva noastră este mai mult decât binevenit. De aceea, lansarea de marți, 15 iulie, găzduită de Centrul de Cercetare Oncogen din Timișoara (și la care a vorbit și prof. dr. Virgil Păunescu, care conduce acest centru), a fost privită cu interes de profesioniști din toate ramurile medicinei timișorene.

Înainte de a trece la un interviu realizat cu profesorul Mihalaș, autorul volumului, menționăm că această carte poate fi găsită la punctul de vânzare al publicațiilor medicale din cadrul UMFT, în clădirea centrală.

– Domnule profesor, prin volumul „Inteligența Artificială în medicină – ghid de conversație pentru medici, studenți și pacienți”, apărut recent la Editura Victor Babeș din Timișoara a Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, pe care îl semanți, avem o carte care vorbește deja de Inteligența Artificială și despre folosirea ei în zona medicală. Mie mi se pare, în afară fiind, ne-medic, că este un lucru extraordinar că suntem într-un trend al modernității cum avem, aici în Timișoara, legată de UMFT, o carte pe această temă. Cum simțiți pulsul modernității? Știți, la nivel mondial, european, cât s-a scris deja, cât s-a dat, ca ghiduri, pentru cei care lucrează în medicină, legat de folosirea Inteligenței Artificiale?

– Tema aceasta este foarte la modă, și sunt foarte multe apariții referitoare la aplicațiile Inteligenței Artificiale.

– La nivel de cărți, dincolo de articole?

– Da, inclusiv cărți. Trebuie să vedem foarte clar – acest domeniu este foarte larg, deci sunt aplicații separate în anumite ramuri din domeniul medical. În clipa în care spunem „Inteligența Artificială în medicină” practic vorbim de aproape toată medicina. Pentru fiecare bucățică din medicină există câte ceva. Există programe speciale, cum sunt cele de prelucrare a imaginilor. Să ne gândim că imagistica medicală este un instrument care este de foarte mare folos în foarte multe specialități medicale.

– Ramură în sine, predată, cu profesori aparte, cu rezidențiat, deci o ramură importantă.

– Sigur! Iar algoritmii aceștia de prelucrare a imaginilor au ajuns să fie deja foarte foarte performanți – una dintre direcții, care este mereu exemplificată ca demonstrând capacitățile deosebite pe care le are Inteligența Artificială.

Însă să nu uităm că există și sisteme expert, care sunt folosite pentru diagnosticare pe bază de simptome. Există o ramură în plin avânt, robotica chirurgicală. Sunt, de asemenea, în curs de dezvoltare, și destul de performante, cele de interpretare a datelor de laborator. Niște sisteme care pot să preia datele din fișa pacientului. Deci să nu ne gândim la aplicațiile Inteligenței Artificiale ca la niște aplicații punctuale – că folosesc acum AI în loc să citesc eu radiografia, sau CT-ul, sau ecografia. Inteligența Artificială ajunge să fie integrată în întreg ciclul. Este un sistem ecologic. Există relații între managementul spitalului, între datele pacientului, între metodele de investigare.

Toate acestea sunt legate între ele. Iar cartea pe care am lansat-o astăzi se referă la o anumită felie, să spunem, din întreaga activitate medicală, și anume se referă la utilizarea sistemelor de Inteligență Artificială conversațională. Adică cum anume se poartă dialogul cu Inteligența Artificială. Deci deocamdată nu am prezentat mai mult decât atât. Celelalte lucruri sunt în cursurile pentru studenți, într-o versiune care este online pentru ei, însă cartea care este publicată are, să zicem, o adresabilitate mai largă.

– Printr-o analogie, ar fi ca, acum niște ani, modul prin care ne deprindeam să punem întrebări la google. Nu?

– Da. Doar că acum partenerul acesta este un partener mult mai…

– …rafinat?

– Rafinat, să zicem, și este foarte bine documentat, și este construit cu un raționament bazat pe mult mai multe date din perioada de învățare. A fost hrănit cu milioane și milioane de pagini și date pentru a fi capabil să poarte dialogul.

– Urmăresc știrile ce apar pe linie, citesc tot ce-mi vine la îndemână, am văzut că se spune că s-a ajuns pe anumite felii la diagnosticări făcute de AI de sută la sută corectitudine. Câți vectori trebuie să iei în calcul ca să poți ajunge la un diagnostic pe o anumită felie de medicină de sută la sută corect?

– Aici am rezerve. Nu-mi dau seama cei care au făcut afirmația respectivă la ce fel de diagnostic se referă. Te-ai tăiat la un deget, cred că nu ai multe variante, cred că un diagnostic sută la sută și-l dă și un copil, am o rană, am o bubă și trebuie să pun un pansament. Să nu uităm, sistemele acestea AI sunt niște sisteme generative, care nu construiesc diagnosticul pe bază de raționament medical, ci pe baza învățării a numeroase cazuri, și se fac doar prin asemănare, așa încât cel mai adesea răspunsurile care sunt date de sistemele Ai nu sunt cu un singur diagnostic, ci este o listă de diagnostice, și pentru fiecare din ele acordă o anumită probabilitate.

Într-adevăr, poți să omiți câteva dintre diagnostice, și nu rămâne decât unul singur, poți să spui că e sută la sută. De fapt, nu cred că aceasta este o problemă importantă. Niciodată nu s-a căutat așa ceva, întotdeauna interesul este de a găsi varianta care este cea mai probabilă, optim, în cazul unor patologii complexe. Să nu uităm că este de multă vreme cunoscut faptul că nu există boli, există doar bolnavi. Deci fiecare boală are particularitățile sub care se manifestă la fiecare, așa încât scopul nostru, de a îmbunătăți tratamenmtul pacientului, și starea lui, este atins fără să fie neapărat nevoie să spun că am avut în spate  un diagnostic pus cu corectitudine de sută la sută. Aceasta este varianta cea mai probabilă – spun – acesta este tratamentul cel mai bun pe catre-l am. Întotdeauna umblăm după optimizări.

– La un supermarket unde merg din ce în ce mai mult se restrânge zona oamenilor și începi să lucrezi cu sculele de acolo tot felul de chestii, să-ți scanezi singur, să-ți plătești, și nu știu mai ce. Mie nu-mi place chestia asta acolo. Dar în ceea ce privește medicina aș vrea să vă întreb… lucrurile pe care le cercetați, legat de Timișoara, de medicina de aici, unde credeți că vor începe să aducă schimbări în a ajuta, sau chiar eventual și a înlocui? Ce previziuni aveți?

– Aici cred că nu sunt persoana cea mai potrivită care să poată să facă previziuni, că nu lurcrez în clinic, lucrez doar în învățământul medical, fiind practic pregătirea – vorbim despre partea tehnică. Acum ca să-mi dau cu părerea la ceea ce ați spun dumneavoastră, comparația cu ponderea, cât anume va fi preluat de către sistemele acestea automate…

Cred că sistemul medical este capabil să se ajusteze și să își optimizeze activitățile. Sunt foarte utile, noi dorim să ne simplificăm părțile de rutină. A dicta rapoarte în loc să trebuiască să le scriu de mână – sunt o mulțime de lucruri din acestea, în care este de mare ajutor, însă nu cred că faza inițială, când pacientul vine pentru prima dată la medic, va fi preluată integral de un astfel de sistem.

– Sau nu prea repede.

– Deocamdată – oricum nu ne gândim la așa ceva. Au fost chiar aici în sală colegi care lucrează în clinic și care ar putea să vadă mai bine care ar fi impactul în contactul cu pacientul.

– Da, am fost de față când s-a folosit prima data robotul Da Vinci, acum niște ani, am fost în sala de operație.

– O, ce frumos!

– Eventual o să și folosesc o fotografie de atunci în interviul cu dumneavoastră. În ce an se predă despre AI la studenții mediciniști?

– Deocamdată se predă la Arad, din câte știu eu… n-am auzit să mai fie în țară un curs separat de AI. Cursul se cheamă Inteligența Artificială în medicină.

– Ce mesaj ați avea penbtru cineva care se teme de Inteligența Artificială, desigur, raportat la medicină.

– Nu m-am gândit până acum. Ce mesaj de transmis cuiva căruia îi e teamă? Să vă spun drept, cred că teama este un sentiment care apare de obicei în contextul în care ești pus în fața a ceva necunoscut, despre care ai auzit lucruri diferite. Și faptul că, într-adevăr, este un instrument – nu i-aș spune jucărie, fiindcă e mai mult decât o jucărie – un instrument foarte puternic, dar care are o funcționalitate bazată mai puțin pe regulile directe din tehnică. Sunt lucruri la care, dacă nu le pătrunzi puțin mai în profunzime, și lucrul ăsta nu se poate întâmpla decât de la un anumit nivel de educație în sus, dacă nu știi puțin ce se întâmplă în spatele dialogului pe care îl inițiezi, atunci nici nu știi la ce anume să te aștepți, și asta creează în mod aproape automat dacă nu o teamă, cel puțin o rezervă cu privire la încrederea pe care poți să o ai în continuare.

Auzind de la cei din jur, unii fie exagerează partea încrederii, și au încredere oarbă, și atunci pot să cadă în greșeala de a utiliza și răspunsuri care nu sunt întotdeauna adecvate, alții, pe altă parte, cad în cealaltă extremă – de obicei reacțiile celor neavizați sunt numai în cele două extreme.

În clipa în care ești puțin avizat, poți să ai o privire realistă, poți să discerni ceea ce este real față de ceea ce poate să fie o fabulație, și această teamă dispare odată cu înțelegerea mecanismului. Însă este această nevoie de a dori să înțelegi. Fiindcă ăsta este unul dintre lucruruile care fac dificilă predarea Inteligenței Artificiale la cei din domeniul medical, care nu numai că au poate și o tendință directă de a se feri de lucrurile prea teoretizate sau formalizate, dar uneori mie mi se pare că li se induce ideea că sunt lucruri mai complicate, și eu chiar aș dori să demonstrez altora că am încercat cu studenți de anul întâi care aveau inițial rezerve, și, cu toate acestea, au putut să înțeleagă și mecanisme și algoritmi care sunt ceva mai complicați. Deci nu sunt deloc de părere că studenții de la medicină nu pot înțelege ce face Inteligența Artificială. După părerea mea pot înțelege foarte bine, însă trebuie să fie cineva care are suficient talent didactic care să poată să știe cum anume să îi introducă în aceste noțiuni.

Ramona Băluțescu