Poveste adevărată.
Undeva pe malul Begăi, aproape de Flora.
Are vreo 13-14 ani, îmbrăcat curățel.
Tenul său ciocolatiu mă face să bănui că este unul din locuitorii palatelor din apropiere, probabil nepotul uneia din doamnele care spală covoare pe malul canalului.
Se apropie de mine și…
– Nu vă supărați, nu aveți…
… o țigare, un leu, 20 de lei pentru un parfum, mă aștept să spună în continuare.
… o batistă de unică folosință, continuă el.
Siderat, scot din buzunar pachetul cu batiste și i-l întind.
Ia una, îmi mulțumește, își suflă nasul și aruncă batista într-un coș de gunoi.
Și pleacă.
foto – Pixabay
