Mărturisesc că după ce am citit știrile din ultimele 24 de ore sunt puțin derutat.
Nu foarte derutat. Nu chiar în sens clinic.
Nu e încă momentul să mă prezint la urgențe și să spun că realitatea nu mai funcționează.
Dar suficient de derutat cât să am impresia că trăim simultan în trei secole diferite, în cinci sisteme economice incompatibile și în două filme SF prost montate unul peste altul.
Pe de o parte, avem imaginea clasică, veche, ancestrală aproape, a omenirii care nu a învățat nimic.
În Orientul Mijlociu este război.
În Ucraina este război.
În Asia, talibanii – acest produs geopolitic fabricat cu grijă de laboratoare strategice, sponsori regionali și multă prostie internațională – au ajuns să se certe cu propriii lor „părinți” pakistanezi și să se apropie, prin absurdul istoriei, de India.
Dacă cineva ar fi scris scenariul ăsta acum 30 de ani, i s-ar fi spus că exagerează. Că e neverosimil. Că publicul nu poate accepta atâta incoerență într-o singură poveste.
Dar iată-ne aici: triburi, drone, fanatism religios, arsenale nucleare, interese energetice, propagandă, alianțe răsturnate peste noapte și niște lideri mondiali care, priviți cu atenție, nu inspiră deloc ideea că ar avea mâna sigură pe volanul planetei.
Economia mondială, între timp, pare să funcționeze pe principiul: „mai vedem noi”.
Nu spun că s-a prăbușit complet.
Spun doar că seamănă tot mai mult cu o mașină care merge înainte pentru că încă nu și-a dat seama că i-a căzut motorul pe drum.
Inflație, datorii, dezechilibre, piețe nervoase, industrii care reduc personal, oameni care află de azi pe mâine că „restructurarea” nu este un concept abstract din manualele de management, ci o hârtie rece și un „îți mulțumim pentru colaborare”.
Nici economia românească nu dă pe dinafară de sănătate.
Viața e tot mai scumpă, iar scumpirile nu sunt un accident temporar, cum ni s-a explicat doct acum un an, doi, trei.
Ele au devenit noua normalitate. Mâncarea, utilitățile, serviciile, chiriile, medicamentele – toate par să se fi înțeles între ele și să fi pornit într-o excursie comună spre altă galaxie a prețurilor.
Și, în timp ce omul de rând se uită la bonul de la supermarket ca la un document secret desecretizat prea târziu, ni se spune în continuare că „indicatorii macro” sunt, în esență, rezonabili.
Da. Și Titanic-ul plutea rezonabil, dacă te uitai doar la partea care încă era deasupra apei.
Dar partea cea mai tulburătoare nu este criza. Paradoxul este partea tulburătoare.
Pentru că, exact în același timp, vedem imagini cu mașinuțe automate și roboței americani sau chinezești care sapă pe Lună, prospectează, analizează, forează și pregătesc, probabil, viitoarea mină interplanetară.
Adică, în aceeași zi în care milioane de oameni de pe Pământ nu știu dacă își permit să umple frigiderul sau rezervorul, omenirea trimite utilaje să caute resurse pe Lună.
E aproape poetic. Un fel de poezie scrisă de un contabil cu probleme morale.
Pe Pământ, încă ne omorâm pentru teritorii, religii, gaz, apă, influență, conducte și orgolii.
Dar pe Lună, în același timp, pregătim capitalismul de generația următoare.
Nu mai ajunge să exploatăm tot ce se poate exploata aici.
Ne uităm deja în sus, cu acea expresie foarte umană care spune:
„Băi, dar acolo ce mai putem scoate?”
Nu știu dacă progresul acesta ar trebui să mă entuziasmeze sau să mă îngrijoreze.
Probabil ambele.
Pentru că, dacă privești strict tehnologic, e magnific.
Dacă privești moral, e neliniștitor.
Dacă privești social, e aproape grotesc.
Suntem o specie capabilă să trimită roboți autonomi pe alte corpuri cerești, dar incapabilă să rezolve elegant problema unei pensii decente, a unui salariu care să ajungă până la sfârșitul lunii sau a unui sistem medical în care omul să nu se simtă tratat ca o piesă defectă dintr-un depozit.
Și apoi vine România. Sau, mai precis, paradoxul românesc în forma lui locală, veselă și asfaltată.
Pentru că și aici imaginea este dublă, aproape schizoidă.
Pe de o parte, auzim zilnic despre concedieri, firme care închid, oameni care se tem, costuri care cresc, investiții care ezită, nervozitate economică și un sentiment general că nu e tocmai vremea ideală să-ți faci planuri pe termen lung.
Pe de altă parte, dacă ieși din casă și te uiți în jur, ai impresia că cineva a apăsat pe butonul de „construcții simultane” pentru toată țara.
Se fac stadioane imense, se repară trotuare, se reabilitează tabere de copii uitate de zeci de ani, se plantează păduri urbane, se repară poduri și se fac altele noi.
Apar grădini suspendate, terase, alei, pasarele, piste, parcuri și tot felul de lucruri care, să fim sinceri, nu sunt deloc rele.
Dimpotrivă.
Multe dintre ele sunt exact ce trebuia făcut de mult.
Doar că, puse toate una lângă alta, pe fundalul știrilor despre războaie, inflație și nesiguranță, creează o senzație foarte stranie.
Parcă asistăm la un spectacol grandios în care orchestra cântă din Aida, decorurile sunt splendide, reflectoarele merg impecabil, iar undeva, în spate, cineva șoptește discret:
„Apropo, vaporul ia apă.”
Și mai există un detaliu delicios de absurd: ni se spune ba că vine șomajul, ba că nu mai găsim oameni de muncă nici dacă îi căutăm cu drona.
Suntem, aparent, într-o țară unde există simultan teama de șomaj și lipsa de forță de muncă.
Așa se explică și importul masiv de muncitori din Asia și din alte colțuri ale planetei.
Nu pentru că am devenit brusc o Elveție balcanică.
Ci pentru că o parte din economia reală merge înainte cu dinții strânși, iar oamenii care sunt aici nu mai acceptă chiar orice, la orice preț, în orice condiții.
Și atunci aducem oameni de la mii de kilometri distanță ca să susțină această uriașă contradicție: o societate care pare că se dezvoltă spectaculos la suprafață, dar care rămâne fragilă și neliniștită în profunzime.
Poate că exact asta definește epoca noastră: coexistența dintre colaps și progres.
Asta produce derută.
Și nu e o derută personală.
E deruta firească a omului care încă mai are reflexul de a căuta logică într-o civilizație care funcționează tot mai mult pe baza contradicției permanente.
Poate că nu trăim sfârșitul lumii.
Poate că trăim doar o perioadă în care lumea se schimbă atât de repede, atât de inegal și atât de absurd, încât mintea omului obișnuit nu mai reușește s-o pună într-o singură propoziție coerentă.
Și atunci rămânem, inevitabil, cu această întrebare simplă și neliniștitoare:
Suntem în plină decădere sau în plin avans?
Răspunsul cinstit pare să fie:
Da.
De fapt cred că trăim într-un interval între două lumi.
Lumea veche (bazată pe națiuni, granițe, industrii clasice, războaie pentru resurse terestre) nu a murit încă, dar se luptă spasmodic.
Lumea nouă (globalizată digital, interplanetară, condusă de AI și de crize climatice) nu s-a născut încă, dar ne arată deja colții.
***
5 lucruri pe care butoanele telefonului tău Android le pot controla în secret (pe lângă volum și pornire)
Majoritatea dintre noi folosim butoanele laterale ale telefonului Android doar pentru a regla volumul sau a bloca ecranul – dar asta abia dacă ne așteaptă o mică parte din ceea ce pot face. Cu configurarea corectă, acele butoane laterale pot lansa asistentul digital, pot activa Emergency SOS și pot îndeplini alte sarcini utile.
Nu mai ai nevoie de Microsoft Word, aceste 4 aplicații gratuite o dovedesc
Sunt mereu în căutare de instrumente de scriere care să se potrivească modului meu de lucru, nu unele care încearcă să dicteze un flux de lucru. Microsoft Word își face treaba, dar încearcă să fie totul în același timp, iar asta îl face adesea să pară mai greu decât ar trebui să fie pentru scrisul de zi cu zi. Și dacă pot evita încă un abonament lunar în acest proces, cu atât mai bine.
Începe acum o nouă mega-cursă: explorarea industrială a Lunii, extracția metalelor
”Începe acum o nouă mega-cursă: explorarea industrială a Lunii, extracția metalelor, construcția de structuri (ferme portante, panouri solare). Acest lucru sună, din nou, ca fiind de domeniul fantasticului și, din nou, nimeni nu se va agita pentru a se implica la modul serios în cursa lunară”, a declarat directorul general al fondului de capital de risc Digital […]
Ilie Bolojan anunţă tăierea a zeci de mii de posturi la stat: „Una din provocările următoarelor luni”
Premierul Ilie Bolojan a anunțat marți că, în lunile următoare, vor fi operate reduceri de personal de ordinul zecilor de mii de posturi, atât în administrația centrală, cât și în cea locală. El a subliniat însă că reforma companiilor de stat rămâne o prioritate, chiar dacă este un proces dificil şi „nu este foarte comod de făcut”.
Damen, în faliment.
Șantierul Naval Mangalia intră în faliment după ce Damen a respins planul de reorganizare. Peste 1.000 de angajați rămân fără locuri de muncă și au salarii neplătite de trei luni.
Patrick André de Hillerin: Stabilitate, că-i mai bună decât toate
Ni se tot spune că România are nevoie, mai mult decât orice, de stabilitate. Dar mai stabilă la guvernare ca țara asta în ultimii 36 de ani puține țări europene au mai fost. Ni se mai spune că trebuie să îndurăm orice măsură ar lua Ilie Bolojan, oricât de stupidă ar fi, fiindcă toți suntem vinovați că s-a ajuns aici. Noi, toți.
Asta este mantra tuturor incompetenților și lașilor care se agață de putere cu dinții. Care atârnă încleștați de o fâșiuță de carne, în speranța că vor apuca între fălci tot ciolanul.
Cum, însă, am putea fi vinovați toți de ceea ce s-a întâmplat în economia României în ultimii 15-20 de ani? Cum?
Statul e marele câștigător al scumpirilor.
Statul a beneficiat direct de pe urma scumpirii prețului carburanților printr-o colectară suplimentară a cotei de TVA.
Poliția va scana mașinile din mers, pentru a verifica ITP-ul și asigurarea: „Nu va mai fi nevoie de filtre”
Un nou aparat montat pe mașinile Poliției va permite autorităților să verifice din mers numerele de înmatriculare ale vehiculelor din trafic, fără opriri și fără filtre, datorită unui nou sistem instalat pe autospeciale.
Demarează lucrările de reabilitare a Podului Muncii.
Circulația rutieră în zona Podului Muncii va fi restricționată începând cu finalul acestei luni. Pentru derularea primei etape a reabilitării, este necesară devierea circulației pe Podul Dragalina și pe Podul Eroilor, începând cu 30 martie 2026. Circulația pe Splaiul Vladimirescu și Titulescu nu va fi restricționată, iar conducătorii auto vor putea folosi bretelele Podului Iuliu…
Se refac trotuarele pe bulevardul Rebreanu din Timișoara
Primăria Municipiului Timișoara continuă reparațiile pe bulevardul Liviu Rebreanu cu o nouă etapă de lucrări, dedicată refacerii trotuarelor. Intervențiile vor începe pe tronsonul cuprins între Piața Gheorghe Domășneanu și strada Arieș, unde trotuarele vor fi reconstruite complet pe o lungime de aproximativ 1,5 kilometri, pe fiecare sens. Lucrările includ decopertarea structurii existente, pregătirea terenului și […]
O nouă „pădure urbană” în Timișoara.
Primăria Timișoara invită timișorenii să participe, sâmbătă, 4 aprilie, la plantarea unei noi păduri urbane pe un teren degradat din zona Bucovina. Acțiunea, organizată alături de Asociația Act for Tomorrow, face parte din extinderea rețelei de spații verzi din oraș.
Horticultura va îngriji spațiile verzi centrale și va toaleta arborii din Timișoara și în următorii patru ani
Horticultura ar urma să întrețină și în următorii patru ani spațiile verzi din zona centrală a Timișoarei. Primăria pregătește atribuirea directă a contractelor, care includ și toaletarea arborilor, cu acorduri-cadru de peste 26 de milioane de lei anual, fără TVA.
Parcurile din Timișoara ar putea fi îngrijite de muncitori nepalezi.
TIMIȘOARA. Parcurile din zona centrală a Timișoarei pe care le are în subordine Horticultura ar putea fi îngrijite de muncitori nepalezi. CITEȘTE ȘI: 27.000 de lei salariu brut pe luna ia noul director USR de la Horticultura. Daca muncitorii ingrijesc spatiile verzi cum le cere Primaria Timisoara
Primăria Timișoara va accepta, după ani de zile de amânări, donația noii străzi de la ISHO
Primăria Timișoara este la un pas de deschiderea noii străzi construite de ISHO pe Take Ionescu, după ani de amânări. Consilierii locali urmează să voteze acceptarea donației, iar drumul va deveni parte din inelul II de trafic.
Consiliul Județean Timiș a aprobat documentația construirii adăpostului pentru animale din Grabaț
Consiliul Județean Timiș a făcut un nou pas în realizarea primului adăpost pentru animale construit de instituție, după ce, miercuri, 25 martie, a fost aprobată documentația tehnică necesară pentru investiție. Este vorba despre aprobarea studiului de fezabilitate (SF), a indicatorilor tehnico-economici și a devizului general pentru proiectul care va fi realizat în satul Grabaț, comuna Lenauheim.
Parc suspendat, cafenele și restaurante pe terasele verzi, pavaj și pe carosabil ca spațiu de concerte.
TIMIȘOARA. Consiliul Județean Timiș vrea să realizeze o schimbare spectaculoasă la Bastionul Theresia și să-l transforme într–una dintre principalele atracții ale orașului, într-un spatiu cultural si gastronomic. Vor fi cafenele inclusiv pe terasă unde se va amenaja un parc suspendat, iar întreaga piațetă, cu tot cu carosabil, va putea deveni zonă de concerte.
Consiliul Județean Timiș preia 4 tabere școlare ajunse ruină pe care vrea să le salveze.
TIMIȘOARA. Au fost vremuri în care elevii abia așteptau să vină vacanța mare și să meargă în taberele școlare de la Poeni Strâmbu, de la Chevereșu Mare, de la Bogda sau la Nădrag. Mulți dintre adulții de acum își amintesc cu drag de prieteniile legate și de aventurile trăite în aceste tabere. Cu timpul, tot […]
„Aida”, cu o distribuție excepțională, deschide al 50-lea Festival „Timișoara Muzicală” la Operă
Ajuns la ediția aniversară cu numărul 50, Festivalul Internațional „Timișoara Muzicală” aduce în prim-plan o selecție remarcabilă de spectacole de operă, balet și concerte, susținute de artiști de renume internațional, într-un program care celebrează excelența și tradiția artei lirice, anunță Opera Națională Românăa din Timișoara. Programul festivalullui include opere celebre, concerte, distribuții răsunătoare, balet și spectacole pentru copii.
Ce facem astăzi, 26 martie 2026, în Timișoara?
