Întotdeauna m-am distrat copios cu previziunile făcute după ce faptele previzionate au avut deja bunul-simț să se întâmple. E un gen literar aparte, undeva între profeție retroactivă și autosatisfacție birocratică.
Un exemplu clasic este raportul CIA „desecretizat” (a se citi: publicat la momentul oportun), în 2011, despre căderea lui Ceaușescu. Un document serios, cu ștampilă, cu fraze bine echilibrate, care ne explică doct că regimul comunist din România era instabil și că exista riscul unor tulburări majore.
Remarcabil.
Mai ales că aceste „previziuni” au fost făcute la peste 20 de ani după ce Ceaușescu fusese deja judecat sumar și executat, iar România se chinuia să înțeleagă ce i se întâmplase.
Metoda nu e deloc nouă. De altfel, George Orwell o descrie impecabil în 1984: trecutul nu e ceva fix, ci o materie primă maleabilă, care se ajustează permanent în funcție de nevoile prezentului.
Dacă realitatea nu confirmă previziunile, cu atât mai rău pentru realitate – se rescriu arhivele. Atunci se topeau ziarele și se retipăreau.
Azi nici măcar nu mai e nevoie de efort fizic: un click, un „update”, o versiune nouă de PDF și gata, trecutul a fost pus la punct.
Internetul a rezolvat definitiv problema memoriei incomode.
Orice ziar online poate fi rescris cu o nonșalanță care l-ar fi făcut pe Orwell să ofteze invidios. Articolul de ieri devine azi „analiza anticipativă”, iar analiza anticipativă devine mâine dovada clarviziunii instituționale.
Pentru niște birocrați, cum sunt cei de la CIA (și nu doar ei), e chiar avantajos să spui că ai „prevăzut” un eveniment major.
Crește prestigiul, justifică bugete, legitimează existența instituției. „Vedeți? Am știut.”
E un mesaj liniștitor pentru contribuabil și flatant pentru aparat.
Adevărul, însă, e mult mai prozaic și mult mai puțin hollywoodian.
În realitate, cei de la CIA nu știau nici măcar ce se întâmpla în România pe 17 decembrie 1989.
Dacă ar fi știut, nu ne-am mai fi dus noi, timișorenii, în stradă în acea zi.
Am fi stat cuminți pe lângă radiouri, așteptând să aflăm de la Europa Liberă „în direct” cum decurge Revoluția Română, eventual cu analize și comentarii autorizate de la Washington.
Dar nu.
Pe 17 decembrie nu știa nimeni nimic „oficial”.
Se știa doar ce vedeai cu ochii tăi, ce auzeai din gură în gură și ce simțeai că fierbe în aer.
CIA, ca și „ceilalți”, a aflat ce se întâmplă abia pe 18 decembrie, când cineva – un martor – a reușit să relateze ce se petrece la Timișoara. Abia atunci realitatea a intrat în circuitul informațional global.
Restul e literatură de arhivă.
Frumos scrisă, bine ambalată, utilă instituțional.
Dar tot literatură rămâne.
Iar previziunile făcute după fapt rămân una dintre cele mai amuzante forme de inteligență… retrospectivă.
*
Francisc Doboș spune, de fapt, același lucru pe care îl tot spun și eu de ani buni, inclusiv în această publicație: noi nu suntem, în majoritate, credincioși.
Suntem superstițioși.
Diferența e esențială, dar comod ignorată.
La noi, relația cu Dumnezeu e mai degrabă una comercială.
Un soi de barter spiritual, fără factură, dar cu așteptări clare.
„Doamne, eu îți aprind o lumânare, dar să mă ajuți la examen.”
„Îi dau 10 lei unui sărac, dar să-mi iasă combinația.”
„Fac o biserică – sau măcar promit că o fac – dacă nu vine DNA-ul peste mine.”
Divinitatea ajunge astfel un fel de manager de proiecte mărunte, cu atribuții sportive, juridice și financiare.
Superstiția are avantajul că e rapidă și comodă.
Nu te obligă să te schimbi.
Nu te obligă să fii mai bun, mai atent, mai responsabil.
E suficient să promiți ceva, eventual cu voce tare, și să aștepți.
Dacă iese bine, „a ajutat Dumnezeu”.
Dacă iese prost, „așa a fost voia Lui”.
Sistem perfect, fără asumare.
Problema e că lucrurile – fie că vorbim de relația cu Dumnezeu, fie de relația cu cei din jur, cu prietenii, cu țara – ar trebui să funcționeze exact invers.
Nu dai ca să primești, ci dai pentru că așa e normal.
Bunătate, nu ca monedă de schimb, ci ca mod de a fi.
Iei în casă o pisică sau un cățel care riscă să moară de frig pe stradă, nu pentru că „îți aduce noroc”, ci pentru că e o ființă vie.
Dai ceva unui sărac nu ca să-ți meargă bine afacerea, ci pentru că tu ai, iar el nu are. Muncești mai eficient și mai inteligent nu ca să te vadă cineva de sus, ci pentru că asta e datoria ta față de tine și față de ceilalți.
Abia după aceea, dacă vrei neapărat, poți să aștepți o răsplată.
Dar nu una contabilizată mistic, ci una firească: o societate un pic mai suportabilă, un pic mai dreaptă, un pic mai omenească.
E, de fapt, ca la fabrică.
Întâi muncești.
Produci ceva. Creezi valoare.
Și abia apoi îți primești salariul, în funcție de ce ai făcut, nu de ce ai promis că vei face.
Numai că noi vrem salariul înainte, bonusul înainte și, dacă se poate, și o mărire preventivă, „ca să fie”.
*
Cea mai mare problemă a României nu este că populația a scăzut la nivelul anilor ’70.
Ideea că „mai mulți oameni = mai bine” e una dintre acele lozinci care sună profund doar până începi să te gândești două minute la ele.
Nu există nicio dovadă serioasă că o țară e mai fericită doar pentru că e mai aglomerată. Metroul de la ora de vârf, de pildă, nu e un argument în favoarea fericirii colective.
Problema reală e alta: populația care a mai rămas nu pare să fie nici mai fericită, nici mai liniștită, nici mai înțeleaptă.
Iar aici nu mai vorbim de demografie, ci de calitatea vieții și, mai ales, de calitatea minții colective.
În România se vorbește obsesiv despre „criza natalității”, dar aproape deloc despre criza de sens.
Despre oameni obosiți, frustrați, permanent în alertă, convinși că cineva „le face ceva”.
Despre o societate în care supraviețuirea zilnică consumă toată energia, iar gândirea pe termen lung e considerată un lux. Nu ne lipsesc copiii, ne lipsesc adulții împăcați cu ei înșiși.
Cineva ar trebui, într-adevăr, să facă ceva ca această populație să fie mai fericită.
Dar asta nu se rezolvă cu sporuri, pomeni sau discursuri patriotarde despre „românul etern”.
Fericirea socială nu vine din ordine administrative, ci din lucruri mult mai banale și mai greu de bifat: locuițe pe care să și le poată permite oricine, școli care chiar educă, nu doar evaluează; muncă plătită corect, nu glorificată prin „reziliență”; instituții care nu te tratează ca pe un suspect din oficiu; un minim respect pentru timpul și inteligența oamenilor.
Și poate, la fel de important, cineva ar trebui să se preocupe ca această populație să fie puțin mai înțeleaptă.
Nu mai deșteaptă în sens de diplome, ci mai lucidă.
Mai greu de păcălit cu lozinci, mai greu de speriat cu dușmani imaginari, mai puțin dispusă să creadă că salvarea vine mereu din afară: de la un lider providențial, de la o putere străină sau de la Dumnezeu chemat în regim de urgență.
O populație mai mică, dar mai liniștită, mai educată și mai sigură pe ea, valorează infinit mai mult decât una mare, nervoasă și manipulabilă.
Cantitatea e problema statisticienilor.
Calitatea ar trebui să fie problema statului.
Din păcate, aici e adevăratul declin: nu câți suntem, ci cum suntem.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro prin Patreon. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
***
Misteriosul artist Banksy a revendicat o nouă lucrare
Artistul britanic Banksy a revendicat o nouă lucrare la Londra – două persoane, aparent copii, culcate pe spate, privind cerul -, fără să spună mimic despre un graffiti identic, în alt cartier al capitalei, conform News.ro care citează AFP.
Lucrarea reprezintă două persoane, care par a fi copii, culcate pe spate, îmbrăcate gros, cu paltoane, căciuli şi cizme.
Raportul CIA din 1983 care preconiza căderea lui Nicolae Ceaușescu.
Un document strict secret, redactat de CIA (Agenția Centrală de Informații), în 1983, preconiza, cu argumente de o exactitate uluitoare, prăbușirea inevitabilă a lui Nicolae Ceaușescu. Documentul a fost desecretizat abia în 2011 și oferă o imagine complexă a modului în care ultimul lider comunist al României era perceput de către americani.
Raportul Agenției de Informații a SUA nota, în 1983, că poziția de lider a lui Nicolae Ceaușescu se va deteriora în contextul unei economii precare, a lipsei ajutorului extern, precum și a creșterii tensiunilor sociale, din cauza scăderii nivelului de trai.
Guvernul a adoptat ordonanța de urgență “trenuleț”, care prevede reducerea impozitului pe cifra de afaceri la 0,5% și revenirea la taxarea cu 1% a veniturilor microîntreprinderilor, anul viitor.
Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor, a susținut o conferință de presă la finalul ședinței de guvern, în care a anunțat adoptarea ordonanței de urgență cu modificări în privința taxelor și impozitelor și care stabilește măsuri tranzitorii pentru autoritățile locale, până la adoptarea bugetului pe anul 2026. Principalele declarații:
- Cea mai importantă măsură este cea de reducere a impozitului pe cifra de afaceri de la 1% la 0,5% pentru 2026, urmată de eliminarea impozitului în 2027 și inlocuirea lui cu impozitul pe afiliați, pe cheltuieli sensibile ale companiilor, astfel încât acest impozit să nu mai frâneze dezvoltarea, investițiile necesare pentru relansarea economică, ci să le stimuleze.
- Constituim o cotă unică de 1% pentru microîntreprinderile sub o sută de mii de euro. Este o măsură de simplificare, pentru că altfel am fi operat cu două cote, în 2026, una până la 60 de mii de euro și una până la o sută de mii de euro.
- Eliminăm, din 2027, taxa de stâlp, o măsură foarte importantă, pentru că face parte din categoria de eliminare a frânelor din calea investițiilor.
- Măsuri pentru sprijinirea persoanelor vulnerabile – o perspectivă pentru consumatorul vulnerabil, care se prelungește pe timpul anului viitor. Am constituit reguli pentru continuarea programului “Masă Sănătoasă”, până la aprobarea bugetului pe 2026.
- Am creat posibilitatea pentru autoritățile locale să funcționeze până la aprobarea bugetului, prin măsuri tranzitorii.
- Sunt introduse garanții financiare pentru importatori și distribuitori de produse energetice care să acopere riscul statului de neplată a TVA sau a accizelor.
- Primele consultări pentru elaborarea bugetului vor începe în ianuarie, vom anunța și un calendar de aprobare. În privința execuției bugetare pe luna noiembrie, ea încă nu s-a publicat, deficitul înregistrat este de 6,5% din PIB, față de 7,15% anul trecut. Deficitul nominal este mai mic cu aproape patru miliarde. Pentru 2026, ținta de deficit va fi între 6% – 6,5%.
- Vă confirm că măsura care viza serele, solariile, ciupercăriile, silozurile revine acolo unde era înainte de modificarea Codului Fiscal, adică este 100% scutită de impozit pentru 2026. Nu pot să vă dau detalii despre impact, dar îmi doresc măsuri care să compenseze. Solariile, nefiind construcții, ele nu erau taxate dinainte.
Cseke Attila: Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență prin care se prioritizează investițiile finanțate de Ministerul Dezvoltării în anul 2026
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a transmis, într-un comunicat, că pentru proiectele finanțate prin Programul național „Anghel Saligny”, ordonanța prevede stabilirea unor criterii de prioritizare în funcție de tipul investițiilor și de gradul de decontare a lucrărilor, acestea urmând să fie aprobate prin Hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ.
Ministerul Dezvoltării a precizat că obiectivele care au ca beneficiari consiliile județene, sectoarele municipiului București sau municipiile reședință de județ vor fi finanțate în proporție de 80%, cu o cofinanțare locală de 20%.
Tot mai multe afaceri se vor închide în 2026.
Majorarea impozitului pe dividende la 16% nu înseamnă doar că antreprenorii vor avea mai puțini bani în buzunar, ci că mulți nici nu vor mai scoate dividende, ceea ce înseamnă mai puțin bani direcționați la stat.
Glazură spirituală peste tortul aroganței.
Când familia e sănătoasă, când ai serviciu, când te trezești dimineața fără dureri? Atunci biserica devine invizibilă. Dumnezeu devine o amintire vagă, ceva pentru duminici – dacă nu ai altceva mai interesant de făcut. Transformăm relația cu Dumnezeu într-o tranzacție comercială: eu vin la Tine când am probleme, Tu le rezolvi, apoi ne vedem poate la următoarea criză. Între timp, viața merge înainte fără El.
Patrick André de Hillerin: Noul hit al Justiției române: Mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică
În urmă cu 12-13 ani, când începuse economia să-și mai revină din criză, descoperisem o nouă modă în sifonare banului public: din ce în ce mai multe unități militare cheltuiau sume frumoase din bugetul MApN pentru a plăti firme private de pază să le asigure securitatea. Da, citiți corect: eroii în devenire ai nației, militarii profesioniști ai României, soldații apreciați în întregul NATO, spaima talibanilor și contemporanii eroului Ciucă de la Nasiriyah-Haltă, vitejii fără seamăn ai teatrelor de operațiuni din Balcani până-n Kabul și pân’ la Tigru și Eufrat, acești bărbați de teama cărora tremurau și încă mai tremură toate axele răului de pe întreagă planetă, ei înșiși, angajau paznici privați ca să nu cumva să le fure cineva armamentul din dotare. Niște bărbați puternici și teoretic bine antrenați, care-și petrec toată ziua la instrucție, oțelind-și mușchii și perfecționându-se ca trăgători, niște munți de oameni între 20 și 45 de ani, ai căror generali se pensionau și încă se mai pensionează pe la maxim 50 de ani, erau păziți 24/7 de niște oameni de 60 de ani, căliți în patrularea parcărilor de mall-uri. Armata de profesioniști a României se ridiculiza singură, transmițând unor potențiali inamici că e atât de nevolnică încât nu-și poate proteja nici marmitele cu iahnie de fasole. Bărbați în toată firea, care mână în luptă tancuri de 50 de tone, trimit 100 de gloanțe pe minut la 3.000 de metri și aruncă din avioane bombe capabile să distrugă blocuri de 10 etaje, aveau nevoie de bătrânei de maxim ’70 de kile cu echipament complet, înarmați cu tone și spray-uri cu piper ca să-i apere.
Cea mai mare problemă a României: Populația a ajuns la nivelul anilor ’70.
Populația României a intrat într-un declin demografic continuu după începutul anilor ’90, iar datele analizate de Profit.ro arată că scăderea s-a accentuat în ultimii ani. România din 2025 este cu aproximativ 48–49 de ani înapoi.…
Legionari pictați pe fațada unei capele din București
Chipurile mai multor personalități marcante ale Mișcării Legionare au fost pictate pe fațada unei capele, conform G4Media. Este vorba despre capela cu hramul „Martiri și Mărturisitori ai Temnițelor Comuniste” din Parohia Apărătorii Patriei II.
Este vorba despre chipurile lui Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Ilie Lăcătușu, dar și cel al lui Mircea Vulcănescu. Acesta a fost condamnat pentru crime de război. Secretariatul de Stat pentru Culte a contribuit cu 25.000 de lei la construcția capelei.
Tanczos Barna: Renegocierea protocolului coaliției, imposibilă acum.
Tanczos Barna crede că renegocierea protocolului coaliției nu se poate face în prezent.
„Eu nu cred că este posibil acum. Partidele au un comportament neadecvat, nu vreau să folosesc alt termen, în Parlament, am văzut și ieri, când USR a scos cartelele de vot în momentul în care ar fi trebuit coaliția să-l apere practic pe domnul ministru Predoiu. Din punctul meu de vedere, acest comportament este de neacceptat, la fel cum a fost de neacceptat comportamentul PSD când a fost vorba de o moțiune simplă la adresa doamnei Buzoianu. Nu ajută aceste lucruri, creează tensiuni în coaliție, chiar dacă în ciuda acestor tensiuni, am reușit să agreem pachetul de măsuri de reduceri de cheltuieli și pregătire a bugetului pentru 2026. Coaliția va merge înainte, în ciuda acestor divergențe și tensiuni (…). Nu cred astăzi că se poate renegocia protocolul, nu există intenție din partea partidelor”, a spus Tanczos Barna la RFI.
