O nouă dimineață, alte motive să-ți verși cafeaua din mâini.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică vine cu o veste „liniștitoare”: instalațiile lovite din Isfahan „conțineau puțin sau deloc material nuclear”.
Adică mai nimic.
Ceea ce, în traducere liberă, înseamnă că s-au tras rachete în ceva… de formă.
Ca să nu zică lumea că nu se face nimic pentru „pace”.
Vorbind de pace, Papa Leon al XIV-lea iese din tăcere după ce SUA au mai „democratizat” niște zone din Orientul Mijlociu.
„Omenirea strigă și imploră pentru pace”, spune Suveranul Pontif.
Din păcate, omenirea nu e pe lista de WhatsApp a președinților, deci strigă în gol.
În Siria, un nou atac sinucigaș lovește într-o biserică.
Carnagiul este deja o rubrică fixă în programul zilnic, în loc de „Calendarul zilei”.
Numai că aici nu mai avem știrile „cum a fost în copilăria lui Mihai Eminescu”, ci cum a murit azi un alt copil.
Pe plan local, Kelemen Hunor ne pregătește psihologic: „urmează măsuri nepopulare, dar necesare”.
Un fel de „hai că vă ardem buzunarele pentru binele vostru”.
Că doar austeritatea e noua religie, iar sacrificatul poporului e ritualul preferat.
Iar pentru desert lingvistic, Scientia ne dă peste nas cu o mostră de limbaj „securizat” din presa românească.
Un melanj între corporate și analfabetism funcțional.
A „securiza stenograma”, a „aplica înfrângerea” sau a fi „obiectiv lovit” sunt doar câteva perle scoase din gura românului cu diplomă și Word deschis.
Când limba e ciuruită așa, de ce ne mai mirăm că și gândirea e varză?
În concluzie, avem pacea pe buze, bomba în buzunar și gramatica în comă.
România tace, lumea urlă, iar ziua de azi pare scrisă de un Kafka beat de oboseală.
*
Când au apărut primele radiocasetofoane — acele aparate hibride care îmbinau funcționalitatea unui radio cu cea a unui magnetofon cu casete audio — impresia mea a fost clară și categorică: nu sunt bune nici ca radio, nici ca magnetofon.
Și această convingere nu venea dintr-un conservatorism tehnologic, ci dintr-o analiză a performanței fiecărei funcții în parte.
Ca radio, aceste aparate ofereau o recepție adesea slabă, sensibilitate scăzută și o selecție precară a posturilor.
Comparativ cu un radio dedicat, dotat cu circuite bine calibrate și antene reglate fin, radiocasetofonul era o soluție de compromis.
Iar ca magnetofon — dacă e să comparăm cu magnetofoanele clasice cu bandă — era chiar mai modest.
Casetele audio foloseau benzi mult mai înguste și se derulau la viteze mai mici, ceea ce însemna o calitate sonoră mai slabă, o gamă dinamică redusă și un raport semnal-zgomot departe de cel dorit de un pasionat de muzică.
De multe ori, înregistrările se făceau cu un sâsâit de fond sau cu distorsiuni, iar capetele de citire/înregistrare se dereglau ușor, necesitând curățări și reajustări frecvente.
Pe scurt, aparatul era comod, dar mediocru.
Un „tot în unu” care nu excela în nimic.
Și, chiar dacă a cunoscut o popularitate considerabilă în anii ’80-’90, nu m-am putut convinge niciodată că este o soluție viabilă pentru cei care caută performanța, fidelitatea audio sau experiența radio autentică.
Am rămas la aceeași părere până când radiocasetofoanele au dispărut din uz, înlocuite de alte soluții mai specializate și mai bine adaptate fiecărui scop.
Aceeași percepție o am și despre așa-zișii „super-oameni” ai prezentului – acele figuri publice care se prezintă ca fiind simultan medici de elită, antreprenori de succes și politicieni cu viziune.
În teorie, pare impresionant.
În practică, e greu de crezut că cineva poate excela real în atâtea domenii în același timp.
Performanța, în orice domeniu serios, presupune dedicare, timp, efort și o învățare continuă.
Medicina, de exemplu, e o profesie care cere ani întregi de studiu, practică, actualizare continuă și empatie.
Antreprenoriatul e un alt animal – necesită o gândire strategică, asumare de riscuri, prezență constantă în piață și o altă formă de creativitate.
Iar politica — în teorie — ar trebui să însemne cunoașterea profundă a sistemului administrativ și legislativ, a nevoilor cetățenești, diplomație și responsabilitate publică.
Când cineva afirmă că le face pe toate, inevitabil se ridică întrebarea: cât timp alocă fiecărui domeniu?
Câtă pasiune reală poate împărți între ele?
Și mai ales: care este calitatea reală a muncii sale în fiecare dintre aceste arii?
Multitaskingul, în acest context, riscă să devină nu o dovadă de competență, ci o mască a superficialității.
La fel ca în cazul radiocasetofonului, combinarea mai multor funcții într-un singur „ambalaj” s-ar putea să ofere comoditate, dar nu și excelență.
Iar când miza este sănătatea oamenilor, banii publici sau deciziile care afectează societatea întreagă, nu ne permitem soluții de compromis.
Poate greșesc.
Poate că următorii ani vor demonstra că există cu adevărat indivizi capabili de performanță excepțională pe mai multe fronturi simultan.
Dar până când dovezile nu vor fi convingătoare, scepticismul meu rămâne întemeiat pe observații, pe experiență și pe realitatea simplă că, în viață, nimeni nu poate fi bun la toate.
***
Agenția Internațională pentru Energie Atomică: Instalațiile afectate din Isfahan conțineau puțin sau deloc material nuclear
În ultimele atacuri militare asupra complexului nuclear iranian din Isfahan, șase instalații au fost lovite, pe lângă patru care fuseseră avariate anterior, însă aceste instalații conțineau puțin sau deloc material nuclear, a anunțat astăzi Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). „Instalațiile care au fost vizate astăzi nu conțineau materiale nucleare sau conțineau cantități mici de […]
Carnagiu în Siria, după un atentat sinucigaş comis într-o biserică din Damasc
O biserică creștină din capitala siriană Damasc a fost duminică ţinta unui atentat sinucigaş executat de un membru al grupării jihadiste Statul Islamic (ISIS) şi care s-a soldat, conform unui bilanţ provizoriu, cu cel puţin…
Mesajul Papei Leon al XIV-lea după atacurile SUA în Iran: Omenirea strigă și imploră pentru pace
„Vești alarmante continuă să sosească din Orientul Mijlociu, în special din Iran”, a declarat Papa Leon duminică, la discursul Angelus. Cuvintele Sfântului Părinte au venit la doar câteva ore după ce bombardiere americane au lovit situri nucleare din Iran.
„În acest scenariu dramatic, care include Israelul și Palestina, suferința zilnică a populației – în special în Gaza și în alte teritorii – riscă să fie uitată, chiar dacă nevoia de ajutor umanitar adecvat devine tot mai urgentă”, a continuat Papa. „Astăzi, mai mult ca oricând, omenirea strigă și imploră pentru pace”, a spus el.
Papa a declarat că strigătul pentru pace „cere responsabilitate și rațiune și nu trebuie să fie înecat de zgomotul armelor sau de cuvinte retorice care incită la conflict”.
Kelemen Hunor avertizează: Urmează măsuri nepopulare, dar necesare
România se pregătește activ în caz de război
Zilele trecute a fost publicat în Monitorul Oficial un ordin al ministrului Finanţelor „pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea acțiunilor de pregătire a economiei naționale și a teritoriului pentru apărare și întocmirea bugetului de stat pentru război„.
Conform ordinului, „pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare cuprinde ansamblul de măsuri și acțiuni care se stabilesc și se realizează din timp de pace pentru satisfacerea nevoilor de apărare și asigurarea continuității activităților economico-sociale în caz de mobilizare sau de război.
„Măsurile de pregătire a economiei naționale pentru apărare se referă la identificarea capacităților pentru apărare, stabilirea,
crearea și păstrarea rezervelor de mobilizare, precum și la alte acțiuni care vor fi apreciate ca necesare, în condițiile legii.
„Dați Cezarului ce este al Cezarului” – dar numai după ce Cezarul dă socoteală.
În Evanghelia după Marcu (12:15), Isus a fost întrebat de farisei și irodieni ”Să plătim sau să nu plătim (impozitele)?”, iar în Marcu(12:17) Mântuitorul răspunde ” Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Este vorba de plata dărilor către Imperiul Roman care stăpânea în acea perioadă teritoriile palestiniene. Îndemnul Mântuitorului se referă la respectarea disciplinei fiscale, la plata datoriilor către stat. Mesajul teologic-fiscal este îndreptat împotriva evaziunii fiscale.
Ce trebuie să facem, noi, românii, în contextul în care ne confruntăm cu o elită conducătoare care a cheltuit banii țării fără discernământ, aruncând finanțele în cea mai gravă criză postdecembristă. „Cezarul” românesc este reprezentat de un aparat bugetar imens, lăbărțat, construit pe bază de sinecuri, de pile, relații, nepotisme și amante, fără aderență la realitatea economică. Este o întruchipare a tupeului fără limite când este vorba de cheltuirea banului public. Bugetul de stat a funcționat pe principiul ”frigiderului la comun” sub oblăduirea ”Cezarului” nostru.
Dacă Isus ar vedea situația actuală din țară, în care prăduirea banului public a devenit normă pentru clasa politică, ar mai îndemna să dăm Cezarului ce este al Cezarului?
De ce prețul energiei crește? Pentru că e haos în cheltuielile companiilor energetice!
De ce prețul energiei crește? Pentru că e haos în cheltuielile companiilor energetice!
Conform datelor disponibile in literatura de specialitate, costul de producție al unui MWh la hidrocentrale poate varia între 10 și 50 euro/MWh în condiții optime, dar în unele cazuri poate ajunge și la 70-100 euro/MWh pentru hidrocentrale mai mici sau mai puțin eficiente. Hidrocentrala Porțile de Fier I din România, una dintre cele mai mari și eficiente, avea un cost de producție de aproximativ 73 lei/MWh (circa 15 euro/MWh) în 2013, conform unor date furnizate de Hidroelectrica. Pentru hidrocentrale mai mici sau mai puțin eficiente, cum ar fi cea de la Hațeg, costurile pot ajunge la 410 lei/MWh (aproximativ 82 euro/MWh).
În timpul elaborării articolului s-a anunțat că la Ministerul Energiei va veni un ministru care a terminat Facultatea de Știinte Politice, Administrative și Comunicarii. Am o întrebare: De ce se cere ca managerii companiilor energetice sa fie ingineri, economiști sau juriști atât timp cât cel mai mare manager din energie a terminat științe politice?
Mărturie inedită despre Iliescu: ”Nu mă duc, că mă împușcă”
Scriitorul Mircea Dinescu spune, referindu-se la Ion Iliescu, că greșeala majoră a fostului președinte a fost la Mineriadă, relatând despre un episod de atunci.
„Primele cuvinte ale lui Ion Iliescu au fost: „Stimați tovarăși”. Ion Iliescu nu a mișcat în front de frică să nu îl omoare Ceaușescu. Toată teoria că au dat lovitura de stat este falsă. Nu au avut această forță să dea o lovitură de stat.
Greșeala lui nu este la Revoluție, săracul, că nu avea cu ce să se opună; că ar fi murit, probabil. Greșeala lui majoră a fost la Mineriadă.
S-a înconjurat de o șleahtă de băieți cu ochi albaștri, foști activiști de partid, care au aranjat și Mineriada. Erau băieți securiști îmbrăcați în civil, care i-au dus pe mineri, și el era speriat.
Exemple de limbaj „stricat” din presa românească: „a securiza”, „stenogramă”, „aplicare înfrângere”, „obiectiv lovit” și „redresare de rele”
După cum puteți observa în secțiunea scientia.ro dedicată dificultăților limbii române, limba română folosită de jurnaliști suferă de multe ori.
Iată mai jos o serie de cazuri de folosire greșită a limbii, cazuri surprinse de blogul Cum scriem corect.
Se reface linia de troleibuz 12 în Timișoara? Ce spune viceprimarul Lațcău
Troleibuzul 12 ar putea reveni în Timișoara. Autoritățile au de gând să utilizeze din nou linia de pe Bulevardul Iuliu Maniu, dar asta doar după ce se va reface Podul Muncii, așadar, peste câțiva ani.
Viceprimarul Ruben Lațcău a pomenit despre această posibilitate. ”Pe acest pod, intenția este să reintroducem linia de firobuz care a existat într-o oarecare vreme și ca pe Bulevardul Reșiței (n.r. denumirea veche) în viitor să putem avea transport nepoluant prin troleibuze”,a spus Lațcău la momentul votării unui proiect pentru a cere fonduri europene pentru refacerea Podului Muncii. Orașul începe să primească și troleibuze noi, și deja primul a fost livrat.
