Se mai închide o librărie, ne anunță cu tristețe ziarele.
O imagine tot mai des întâlnită, aproape banalizată: rafturi goale, afișe „Reduceri de lichidare”, o ultimă poză pe rețelele sociale cu mesajul „Mulțumim pentru toți anii în care ne-ați fost alături”.
Și o reacție emoțională, previzibilă, în valuri – nostalgie, revoltă, resemnare.
Dar, dacă privim dincolo –-de emoția pe care o stârnește închiderea unei librării (pentru că da, e tristă), observăm un fenomen mai amplu, mai profund: o transformare inevitabilă.
Așa cum am trecut, în alte epoci, de la țesăturile făcute la războiul de țesut manual – rare, scumpe și rezervate elitelor – la textile produse industrial, accesibile maselor, la fel asistăm acum la o dematerializare a culturii scrise.
A fost o vreme când o carte scrisă de mână era o comoară.
Un om cu o bibliotecă de cinci volume era, efectiv, bogat.
Apoi a venit tiparul, Gutenberg și revoluția pe care o știm: ideile au devenit replicabile, multiplicabile, transportabile.
Cultura s-a democratizat.
Dar tiparul, la rândul lui, a fost doar o etapă.
Azi, cartea tipărită este pe cale să fie înlocuită de textul digital, de lectura fără suport fizic. Un fișier care poate fi citit pe un ecran – fie el de e-reader, tabletă, telefon sau computer – e purtătorul viitorului.
Da, odată cu această schimbare, se pierd meserii. Dispar tipografi, legători, distribuitori, librari.
Dar la fel au dispărut și țesătorii manuali, scribii, meseriașii care gravau discuri de vinil sau care înregistrau muzica pe bandă magnetică.
E dureros pentru cei afectați, e inechitabil pentru cei care nu reușesc să se adapteze, dar acesta este prețul tranziției.
Nu al decadenței, ci al evoluției.
Librăriile care se închid nu dispar din lipsă de importanță, ci din cauza schimbării formatului prin care oamenii accesează cunoașterea.
Cartea nu moare.
Doar se mută.
Din raft, în memorie digitală.
Din hârtie, în lumină.
Poate că va trebui să învățăm să ne atașăm mai puțin de suport și mai mult de conținut.
Poate că durerea aceasta este semnul că ne pasă.
Într-un viitor apropiat, biblioteca nu va mai fi o cameră cu rafturi, ci un folder pe un dispozitiv electronic. Este deja.
Iar cititorul de mâine va duce în buzunar mai multe cărți decât putea visa un cărturar al secolului al XVIII-lea să adune într-o viață.
„Dematerializarea” se va face simțită, se face deja, și în alte domenii.
Nu e doar cartea cea care dispare din planul fizic și se mută în cel virtual.
E o tendință generală, o schimbare de paradigmă a întregii societăți.
În anii ’90, pe la orele prânzului, orașele erau bântuite de oameni grăbiți care mergeau la bancă, la ghișeele Poștei sau la diverse instituții ale statului.
Era o întreagă coregrafie a plimbării cu hârtii, a ștampilelor, a „reveniți mâine”.
Chiar și IT-istul era un individ care bântuia de la un client la altul înarmat cu o cutie de dischete pe care avea aplicațiile necesare.
Astăzi, toate acestea se fac de la birou, din câteva clickuri.
Plățile se fac online, actele vin prin e-mail sau se generează automat într-un PDF oficial cu QR code.
Lumea, de voie sau de nevoie, se digitalizează.
Shopping-ul, altădată un ritual social – cu plimbări prin mall, cu vitrine și promoții țipătoare – devine tot mai mult o experiență virtuală.
Cumpărăturile nu se mai fac pipăind un produs, ci filtrând opțiuni, comparând recenzii și apăsând „Adaugă în coș”.
Iar în spatele acestor gesturi aparent banale se află un salt major: renunțarea la spațiul fizic în favoarea unei realități comerciale paralel-digitale.
Dar poate cea mai tulburătoare transformare apare în domeniul călătoriilor.
Nu vorbesc de teleportare, dar în mod cert începem să redefinim ce înseamnă „a fi acolo”.
Cu o conexiune decentă la internet mă pot „plimba” pe Amsterdam Avenue din New York prin Google Street View, pot intra într-un muzeu din Paris cu un tur virtual 360°, pot „participa” la un concert de jazz din Tokyo transmis live.
Nu mai am nevoie de un bilet de avion scump, de viză sau de bagaj.
Realitatea devine opțională.
Trăim versiuni digitale ale lucrurilor reale, poate mai puțin intense, dar infinit mai accesibile.
Același proces se întâmplă și în artă – de la picturi fizice, la NFT-uri –, în arhivarea documentelor, în socializare (de la cafeneaua de cartier la grupul de WhatsApp), în muncă (biroul s-a mutat în cloud), în educație (manualele tipărite sunt înlocuite de platforme interactive, iar profesorul e, uneori, un avatar sau o voce sintetizată).
Dematerializarea nu este o pierdere, ci o transformare.
În esență, se renunță la suportul fizic, dar nu la conținut, ba dimpotrivă – conținutul devine mai ușor de transmis, de multiplicat, de accesat.
Lumea se mută în pixeli și biți.
Librăriile, ghișeele, magazinele devin, încet-încet, opționale.
Poate nu vor dispărea cu totul, dar sigur vor înceta să fie regula.
Iar pentru noile generații, ideea că „totul trebuie să fie fizic” va părea la fel de arhaică precum ideea că trebuie să scrii o carte cu mâna, pe pergament.
***
Donald Trump spune că eliminarea Rusiei din G8 a fost o greșeală.
Liderii Grupului celor Șapte (G7) s-au întâlnit luni, 16 iunie, în căutarea unei abordări comune privind războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu. Donald Trump a declarat că eliminarea Rusiei din Grup, în urmă cu peste un deceniu, a fost o greșeală.
21 de țări musulmane cer ca în Orientul Mijlociu să nu fie acceptate armele nucleare
Grupul condus de Egipt este format din 21 de țări musulmane care condamnă atacurile Israelului asupra Iranului. Semnatarii mai cer detensionarea de urgență a situației și dezarmarea nucleară a Israelului, potrivit Al Jazeera.
Israel vs.
Oficialii din Iran și Israel au declarat că luni au distrus avioane de vânătoare ale adversarului.
Apărarea antiaeriană iraniană a doborât un avion de vânătoare F-35, au anunțat televiziunile de stat din Iran, potrivit Sky News.
Avionul a fost doborât la Tabriz, au susținut iranienii.
În cealaltă tabără, forțele aeriene israeliene au transmis că au atacat două avioane F-14 pe un aeroport din Teheran. În paralel, Israel și Iran se atacă reciproc cu rachete și drone.
Portavion american, trimis de urgență în Orientul Mijlociu
Portavionul american Nimitz, aflat într-o misiune în Marea Chinei de Est, și-a schimbat cursul în direcția Orientului Mijlociu, în timp ce peste 30 de avioane de realimentare în zbor au fost mutate de la baze din SUA în Europa, potrivit website-urilor de monitorizare a traficului maritim și aerian, mișcări efectuate în contextul temerilor privind escaladarea conflictului dintre Israel și Iran.
Ce măsuri fiscale vrea Kelemen Hunor: Aş creşte TVA la 21%, aş lărgi baza de impozitare la CASS şi aş tăia toate privilegiile
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a vorbit într-un interviu pentru Digi24 despre măsurile fiscale pe care și le-ar dori pentru scăderea deficitului bugetar. El spune că ar păstra cota unică, dar ar creşte TVA la 21% şi ar lărgi baza de impozitare la CASS, deoarece „acolo sunt foarte mulţi exceptaţi”. De asemenea, liderul UDMT ar tăia privilegii ca sporul de antenă sau pensiile speciale. Kelemen Hunor mai spune că ar trebui amânate investițiile care nu sunt în desfășurare.
Românii plătesc una dintre cele mai scumpe energii din Europa din cauza unui sistem „nedrept, dezechilibrat și netransparent”
Românii și companiile românești plătesc printre cele mai mari prețuri la energie din Europa, o situație gravă și ignorată de autorități, potrivit reprezentanților Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie din România: „Producem puțin și scump, furnizăm scump, distribuim scump și avem o autoritate de reglementare inexistentă pentru consumatori”.
România digitalizată pe jumătate: cum am transformat birocrația clasică în birocrație digitală.
România digitalizată pe jumătate: cum am transformat birocrația clasică în birocrație digitală. Tot contribuabilul cinstit plătește prețul, iar evaziunea merge mai departe
Sunt un contribuabil captiv
La Cotroceni, se poartă din nou dansul consultărilor fără ecou, o coregrafie politică între sindicate, patronate și partide, în care toți par să asculte, dar nimeni nu aude. Iar în fundal, România geme. O economie care încă respiră prin efortul celor care produc valoare reală, antreprenori, muncitori, profesori, medici, oameni care trag după ei o […]
Cum e corect.
A absolvit sau n-a absolvit Nicușor Dan cursurile Universității Sorbona din Paris.
Ca să dea de cap chestiunii, jurnaliștii au cerut un punct de vedere liderului de la Cotroceni. Deocamdată nu au primit niciun răspuns.
Au făcut o cerere oficială și către Universitatea Sorbona din Paris și au cerut confirmarea dacă figurează în evidențele instituției ca absolvent sau doctorand cu titlu conferit.
Reprezentanții uneia dintre cele mai renumite universități din lume ar fi dezvăluit că președintele României a fost student-doctorand în cadrul unei structuri afiliate, dar nu a obținut nici diplomă de doctor, nici de master sau licență eliberată de Sorbona.
În anii `90, univeristățile franceze erau diferite, cea în care a fost înscris Nicușor Dan nu era inclusă în Sorbona propriu-zisă, care includea Paris 1, Paris 4 etc.
Prin reforme structurale ulterioare aceste universități au fost grupate în consorții.
Adică președintele nu ar prea avea treabă cu Sorbona?
Ion Iliescu suferă de cancer la plămâni.
Ion Iliescu a beneficiat luni dimineață de o procedură endobronșică ce are ca scop menținerea permeabilității căilor respiratorii superioare, anunță Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” într-un buletin medical.
Hotărâre cheie a ICCJ: DGA nu mai poate ancheta decât angajați ai Ministerului de Interne
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât luni că ofițerii Direcției Generale Anticorupție (DGA) pot face cercetări penale doar în dosarele care implică angajați ai Ministerului Afacerilor Interne (MAI).
Secția ATI de la Spitalul Județean Timișoara va fi extinsă pe bani europeni, în cadrul unui proiect româno-maghiar
Administrația județeană a semnat contractul de finanțare pentru extinderea secției de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” din Timișoara, o investiție posibilă prin proiectul transfrontalier „Enhanced cross-border capabilities for primary, emergency and intensive care in Timis – Csongrád – Csanád cooperation area”, finanțat în cadrul programului Interreg VI-A România-Ungaria […]
Timișoara pierde o inimă culturală. Librăria La Două Bufnițe se închide
Timișoara rămâne fără una dintre cele mai iubite librării din țară. La doi ani după ce orașul a fost Capitală Europeană a Culturii, Librăria La Două Bufnițe anunță că își închide porțile. „Povestea Bufnițelor se apropie de final”, spun fondatoarele.
„Povestea Bufnițelor se apropie de final: în două săptămâni, pe 29 iunie, librăria noastră se va închide. Încă de la început pariul nostru a fost să fim o librărie independentă care să se susțină din vânzarea de cărți (și nu orice fel de cărți), idee la care nu am renunțat – peste 90% din cifra noastră de afaceri a fost realizată din vânzarea de carte.
Asta am crezut noi întotdeauna că înseamnă o librărie: un loc care nu are doar un scop comercial, ci și unul formator. Acum, că am ajuns în momentul în care nu mai e posibil ca librăria noastră să supraviețuiască din vânzarea de carte, am luat decizia de a o închide. Nu a fost o decizie ușoară, dar vă asigurăm că a fost luată după luni bune (chiar ani) de reflecție. (…) Vă mulțumim că ați făcut parte din povestea noastră”, au anunțat, luni, Oana Doboși și Raluca Selejan.
De la inaugurarea din decembrie 2016, La Două Bufnițe a devenit un reper cultural local și național – loc al dialogului, al literaturii contemporane și al vocilor libere. A găzduit sute de evenimente și a susținut constant ideea că o librărie poate fi mai mult decât un spațiu de vânzare: poate fi o comunitate.
