Un român a încercat să răpească un copil în Italia, o româncă se distra la safari-uri umane prin Bosnia și Herțegovina, vânând oameni din Sarajevo ca pe niște trofee exotice, iar prin țară lista continuă cu un entuziasm aproape administrativ: la Turda, un sat din județul Tulcea, un copil a fost ucis cu fărașul pentru că plângea, în Gorj un alt copil a ajuns la spital în stare gravă după ce a fost bătut de părinți, măceluri de animale în Vrancea (să nu uităm că s-a întâmplat și în Timișoara), tot în Vrancea un bătrân a fost găsit mort în propria locuintă cu urme de violență, morminte profanate în Constanța și tentative de jaf organizate de olteni la Timișoara.
O selecție modestă, desigur — doar „best of”-ul din presa unui weekend oarecare.
Există o liniște ciudată care se așază peste astfel de știri.
Nu liniștea compasiunii, ci aceea a obișnuinței.
Le citim cum citim prognoza meteo: azi plouă cu violență, mâine sunt averse de cruzime, spre seară se mai rărește, dar rămâne un vânt rece de nepăsare.
Nimeni nu se revoltă, nimeni nu o vânează pe bogătașa aia cu Safari-ul de oameni, nimeni nu s-a gândit să-l calce în picioare pe ticălosul ăla care le-a smuls părinților fetița din mână, nici cei care erau proprietarii acelui adăpost de câini și nici primarii care le dădeau contracte de milioane nu au înfunndat încă pușcăria.
Ne-am obișnuit atât de tare cu oroarea, încât singurul lucru care ne-ar mai surprinde ar fi o știre de genul: „În acest weekend, nimeni nu a omorât pe nimeni. Autoritățile sunt nedumerite.”
Să omori un copil pentru că plânge nu mai pare un act de barbarie medievală, ci doar un rând într-un flux de știri.
Să bați o fetiță de patru ani până ajunge în stare gravă — o banalitate domestică.
Să ucizi mii de câini pe care erai plătit să-i îngrijești — eficiență bugetară, probabil.
În România, compasiunea e adesea considerată un moft, ca încălzirea globală sau cititul cărților.
Cazurile acestea nu sunt doar crime; sunt simptome.
Ele vorbesc despre o societate în care nervii sunt mai scurți decât gândirea, iar frustrarea se varsă în primul suflet mai slab din preajmă — copil, bătrân, animal, nu contează.
Important e să existe cineva și mai neputincios.
Și mai interesant este mecanismul nostru de apărare: relativizarea.
„Au fost niște nebuni.”
„Excepții.”
„Se întâmplă peste tot.”
Da, se întâmplă peste tot — dar nu peste tot devine rutină.
Adevărul incomod este că violența nu apare din neant.
Ea crește într-un sol fertilizat ani la rând cu sărăcie, alcool, educație precară, libertate fără responsabilitate, un sistem de justiție format din oameni incompetenți care nu se gândesc la propria bunăstare, instituții absente și o cultură a „nu mă bag, nu e treaba mea”.
Vecinii care sună târziu, autoritățile care vin și mai târziu, iar după aceea toată lumea ridică din umeri cu profesionalism.
Ne place să ne declarăm un popor cald.
Probabil suntem — dar uneori doar la temperaturi foarte înalte.
Între timp, imaginea românului harnic și descurcăreț mai primește câte o lovitură de imagine din diaspora infracțională. Nu exportăm doar IT-iști și medici, ci și monștri domestici, crescuți la umbra indiferenței colective.
Poate că adevărata tragedie nu este numărul crimelor, ci viteza cu care le digerăm.
Bem cafeaua, clătinăm din cap, spunem „unde s-a ajuns…” și trecem la următorul articol.
O societate nu se prăbușește când apar astfel de fapte — nicăieri nu există paradis.
Se prăbușește când nu le mai consideră intolerabile.
Iar dacă acestea sunt doar știrile unui weekend obișnuit, întrebarea nu mai este „ce se întâmplă cu lumea?”, ci una mult mai incomodă:
Când a devenit anormalul noua noastră normalitate?
*
Când Mossad declară că Jeffrey Epstein nu a fost agentul lor, știrea nu mai este, de fapt, o știre.
Orice serviciu secret din lume ar face exact același lucru — ar nega.
Ar fi chiar îngrijorător dacă ar proceda altfel.
Adevărata bombă de presă ar fi fost o conferință în care un oficial ar fi ieșit calm la microfon și ar fi spus:
„Da, desigur, am pus pe picioare o rețea globală de influență, șantaj și colectare de informații.
Am atras în ea oameni puternici, vulnerabili și suficient de imprudenți încât să creadă că nu vor fi niciodată expuși.”
Asta ar fi fost o știre istorică.
*
România are excedent la carnea de melc.
Iată că nu numai în cazul lui Alexei Navalnîi viața imită ficțiunea, se întâmplă și la noi.
*
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, are un proiect care prevede ca adaosul comercial să fie plafonat la 20% la produsele alimentare.
Eu aș face puțin mai mult, aș plafona adaosul la toate produsele, în primul rând la energie, construcții de locuințe și în sectorul pharma/medical.
*
Dacă aș fi prefect sau șef de Consiliu Județean, sau primar — Doamne ferește, dar uneori îmi permit asemenea exerciții de imaginație — n-aș începe cu tăieri de panglici, fotografii cu casca pe cap sau declarații despre „viitorul luminos al județului”. Aș începe cu o întrebare foarte simplă, aproape banală:
— Spuneți-mi și mie, un robot din acela care stă de vorbă cu bătrânii… cum ar putea funcționa la noi?
Pentru că, vedeți dumneavoastră, nu trebuie să reinventezi roata. Trebuie doar să ai curajul să o cumperi și să o pui în mișcare.
În aceeași zi aș suna câțiva oameni care se pricep — nu din aceia care se pricep la orice, ci din aceia rari care chiar știu ceva.
Un specialist în tehnologie, un medic geriatru, cineva din asistența socială și, obligatoriu, un om care a avut grijă măcar o dată de un bătrân neputincios (ăsta aș putea fi eu, probabil că sunt unul din cei mai „calificați” oameni din România în această privință).
Experții de laborator sunt buni, dar realitatea miroase uneori a ceai uitat pe noptieră și a singurătate.
I-aș aduna rapid la o masă, nu într-o sală de ședințe ci într-o cameră, undeva, unde oameni pot sta relaxați în fotolii. Fără protocol, fără mapă albastră, fără „ordinea de zi”.
Aș comanda niște pizza, câteva sticle de Cola — pentru că marile idei ale administrației românești se nasc mai ușor între două felii de Quattro Stagioni decât între două paragrafe de legislație.
Brainstorming, cum îi spun cei care cred că româna trebuie salvată prin englezisme.
Ce ne trebuie?
O cameră video discretă, nu una care să transforme apartamentul într-un reality show.
O tabletă.
Boxe suficient de puternice încât „Bună dimineața!” să se audă clar, dar nu ca la gară.
Un sistem de inteligență artificială care să poată purta o conversație decentă — nu filozofie germană, ci lucruri esențiale:
— Ați mâncat?
— V-ați luat pastilele?
— Cum vă simțiți azi?
— Vreți să ascultăm puțină muzică?
— Vreți să vă citesc articolele importante din presa de astăzi?
— Vreți să vă citesc o carte?
— Ascultăm împreună o piesă de teatru?
— Sau vreți doar să facem puțină conversație?
Nu e science-fiction.
Toate acestea se găsesc deja de cumpărat și, surprinzător, costă mai puțin decât o bordură schimbată preventiv.
Prețul pentru un set de astfel de echipamente ar fi între 250 și 400 USD.
După aceea aș începe prospectarea serioasă.
Cine poate construi, instala și întreține așa ceva?
Poate niște studenți entuziaști, poate un laborator universitar, poate o firmă mică ce încă mai crede că tehnologia trebuie să ajute oamenii, nu doar să le vândă abonamente.
I-aș chema și pe ei la o masă. (Da, tot cu pizza — tradiția trebuie respectată.)
Le-aș spune simplu:
— Nu vreau un robot care să spele geamuri. Vreau unul care să alunge tăcerea.
Pentru că adevărata dramă a bătrâneții nu este boala.
Este liniștea aceea groasă care se așază peste casă și nu mai pleacă.
Probabil că într-o săptămână aș avea câteva prototipuri.
Nimic spectaculos — o cutie cu circuite și cabluri, poate puțin timidă, ca orice început.
Altcineva mi-ar da numele a doi-trei bătrâni singuri pentru testare.
Nu, robotul nu i-ar putea ridica din pat și nici nu i-ar ajuta la baie.
Să fim serioși — administrația abia reușește să ridice frunzele toamna.
Dar le-ar putea oferi ceva infinit mai rar: senzația că există pentru cineva.
Ar spune „La mulți ani”.
Ar aminti de medicamente.
Ar anunța dacă omul cade.
Ar putea suna automat un vecin, un medic, o ambulanță.
Și, mai ales, ar putea vorbi.
După faza de test, aș formaliza lucrurile.
O echipă mică, dar solidă: un medic generalist, un jurist sau cineva care se descurcă cu birocrația — pentru că și bătrânii se lovesc de tot felul de probleme birocratice — o îngrijitoare, poate chiar un preot sau o călugăriță pentru cei care au nevoie de o vorbă despre speranță, și un șofer, eroul anonim al oricărei intervenții rapide.
Aș face apoi lista bătrânilor singuri dar care nu doresc sau nu îndeplinesc condițiile sau nu au banii necesari pentru a fi internați într-un azil. Există deja în statistici, doar că nimeni nu se uită la ele decât când trebuie bifat un raport.
Pe site-ul prefecturii aș pune un buton roșu, mare, imposibil de ratat:
„Știți un bătrân care nu mai are pe nimeni? Spuneți-ne.”
Fără formulare stufoase. Fără dosar cu șină. Doar un semnal.
Finanțarea s-ar face din banii care altfel s-ar duce pe reconstruirea stadionului „1 Mai”.
Pentru că, să fim sinceri, circurile nu mai sunt o urgență publică, ci doar un pretext pentu ca cineva să mai fure niște bani. Avem deja suficiente — unele chiar televizate zilnic.
În schimb, bătrânii singuri vor fi tot mai mulți. Este una dintre puținele prognoze demografice care nu dă greș.
Poate că cineva ar putea obiecta că o astfel de activitate nu aduce profit.
Păi, eu cred că nici stadionul ăla care a tot fost reabilitat, tuns și frezat, ba i-ați mai dat și un televizor mare, nu a adus prea mare profit din ’90 până acum.
Și poate că, peste câțiva ani, cineva ar spune:
— Aici e județul în care administrația a înțeles că progresul nu înseamnă doar asfalt proaspăt și parcări, ci și oameni care nu mor uitați.
***
„Poate sunt naivă, dar o iubesc”.
Pompierii care, cu ani în urmă, interveniseră pentru a-l ajuta pe soțul ei să iasă din locuință, s-au întors la ușa lui Jan Worrell cu o misiune diferită: să îi ofere un partener echipat cu inteligență artificială care să îi aline singurătatea. Un reportaj realizat de The New York Times evidențiază modul în care noile tehnologii devin un sprijin pentru vârstnicii care refuză să își părăsească căminele pentru a merge la azil.
Jan Worrell, în vârstă de 85 de ani, locuiește izolată în Peninsula Long Beach, pe ultima stradă înainte de Oceanul Pacific. După decesul soțului ei, femeia petrecea zile întregi fără a vedea pe cineva, vecinii fiind în mare parte rezidenți sezonieri. În primăvara anului 2023, pompierii i-au instalat în sufragerie un dispozitiv care seamănă cu o lampă de citit dotată cu tabletă și cameră video.
Mossad spune că Jeffrey Epstein nu a fost agentul lor
Un val de reportajeși documente publicate recent care detaliază relația dintre fostul prim-ministru israelian Ehud Barak și Jeffrey Epstein a reaprins afirmațiile conform cărora Epstein ar fi lucrat pentru Mossad-ul israelian, o teorie pe care…
Kaja Kallas: Statele UE nu sunt pregătite să ofere Ucrainei o dată pentru aderare la blocul comunitar
Șefa politicii externe a Uniunii Europene, Kaja Kallas, a spus că guvernele statelor membre nu sunt pregătite să stabilească un termen pentru aderarea Ucrainei la blocul comunitar.
Declarația a venit după ce președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a cerut o dată concretă ca parte a garanțiilor de securitate într-un eventual acord de pace cu Rusia, scrie Reuters.
Unsprezece palestinieni au murit în atacurile israeliene asupra Fâșiei Gaza
Armata israeliană (IDF) a declarat că a atacat ținte teroriste ca răspuns la încălcările armistițiului de către Hamas și că militanții palestinieni au fost uciși după ce au ieșit dintr-un tunel în zona Fâșiei controlată de armata israeliană, potrivit BBC.
Semiluna Roșie Palestiniană a declarat că un atac asupra unei tabere de corturi din nordul Gazei a ucis cel puțin șase persoane, în timp ce un alt atac în sudul Fâșiei Gaza a ucis cinci.
Dragoş Damian, Terapia Cluj: Am devenit o ţară leneşă, care nu mai produce aproape nimic.
Undeva la începutul decadei trecute, nu mai ţin minte exact anul, ZF împreună cu BT organizau conferinţe itinerante pentru a descoperi motoarele creşterii economice ale României – relansare după criza prin care tocmai trecuserăm.
Florin Barbu propune ca adaosul comercial să fie plafonat, dacă inflația depășește 5%.
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a atras atenţia că puterea de cumpărare a românilor a scăzut, iar consumul de alimente s-a redus cu aproape 30%, ceea ca face ca unităţile de procesare să ajungă la pierderi. Ministrul a anunţat că va prezenta, săptămâna viitoare, un proiect ca adausul comercial să fie plafonat la 20% la toate produsele alimentare, în cazul în care inflaţia este mai mare de 5%, cum este în prezent.
România are excedent la carnea de melc cu 5 firme producătoare: exporturile depăşesc 20 mil.
În ultimul deceniu, exporturile României de carne de melc au crescut aproape de cinci ori, de la 4,5 milioane la 20,7 milioane de euro, arată datele Eurostat. Aceasta este, de altfel, printre puţinele pieţe agroalimentare unde avem excedent, exporturile fiind de patru ori mai mari decât importurile.
Ipoteze șocante în cazul românului care a încercat să răpească o fetiță în Bergamo: Ar fi acționat la comanda unui cartel
Un incident șocant a zguduit orașul Bergamo, unde un român a încercat să răpească o fetiță de doar un an și jumătate.
Mama fetiței de 4 ani, care a ajuns în comă la spital, a fost arestată preventiv.
Mama fetiței de doar patru ani din Gorj, care a ajuns în stare gravă la spital, cu răni grave la cap, a fost arestată preventiv. La fel și concubinul ei, ambii acuzați de tentativă de omor.
Filmul șocant din casa groazei din Turda, unde un copil de 3 ani a fost ucis în bătaie de mamă și partenerul acesteia
Caz cutremurător într-o comună din județul Tulcea. O tânără de 24 de ani şi partenerul ei de viaţă au fost reţinuţi, după ce copilul lor de numai trei ani a fost găsit mort în casă, cu vânătăi pe corp.Cei doi ar fi plănuit să nu anunţe autorităţile şi să îngroape trupul fără viaţă al copilului chiar în curtea casei.
Hoții au jefuit morminte pe bandă rulantă în Constanța.
În localitatea Cuza Vodă, județul Constanța, opt morminte din șase cripte au fost distruse, iar mai multe bunuri au fost sustrase, conform unui comunicat al IPJ Constanța, transmis duminică.
Autoritățile au fost sesizate prin apel la 112 de faptul că mai multe morminte au fost jefuite într-un cimitir din localitatea Cuza Vodă. Atunci când s-au deplasat la fața locului, polițiștii au constatat faptul că cele sesizate se confirmă, relatează News.
Detalii noi în ancheta privind moartea lui Adrian Kreiner.
Cazul Adrian Kreiner continuă să şocheze. Apar noi acuzaţii potrivit cărora fosta iubită a omului de afaceri ar fi implicată în asasinarea acestuia. Unul dintre indivizii condamnaţi pentru moartea lui Kreiner spune că a găsit geamul deschis când a intrat în vila acestuia. Iar creierul operaţiunii, Cosmin Zuleam, ştia precis unde erau ascunse ceasurile victimei, semn că acţiona la pont. Acuzaţii similare face şi un al doilea inculpat, care este convins că asasinatul a fost pus la cale de Zuleam şi iubita lui Kreiner.
„Au murit plătite de noi”.
Scandal uriaș la un adăpost de animale din Vrancea, după ce în mediul online au apărut filmări îngrozitoare care arată sfârşitul inuman de care au avut parte bieţii câini. Asociaţiile pentru protecţia animalelor acuză că eutanasia patrupedelor s-ar fi făcut ilegal, fără anestezie, iar animalele ar fi fost ţinute flămânde şi bolnave, fără să se încerce măcar darea lor spre adopţie lor, aşa cum cere legea. Lagărul de exterminare e finanțat din bani publici. De la 1.400 de lei în sus pentru fiecare câine.
Omorau gravide și copii ziua, iar noaptea sărbătoreau.
Oameni ucişi contra cost. Turişti străini care plăteau să omoare femei gravide şi copii, pentru distracţia lor bolnavă. Lunetişti care împușcau, la întâmplare, oameni pe străzi, iar apoi îşi sărbătoreau crimele. Nu este un scenariu de film de groază, e crunta realitate. La mai bine de 30 de ani de la aceste orori, scandalul internațional supranumit „Sarajevo Safari” revine în atenţia opiniei publice. Vorbim despre cel mai mare asediu asupra unei capitale din istoria modernă, în care peste 10 mii de civili au fost ucişi. În dosar apare şi o româncă ce ar fi participat la „vânătoarea” de oameni şi ar fi ucis cel puţin 10 persoane.
Infractor periculos din Calafat, cu multiple lovituri date în Timișoara, reținut de oamenii legii
La data de 7 februarie 2026, polițiștii Biroul de Investigații Criminale Timișoara au fost sesizați de către un operator al unei stații de alimentare cu combustibil, din Timișoara, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 04:25, în interiorul stației a pătruns o persoană care purta cagulă și mănuși, a amenințat angajatul […]
Viceprimarul Timișoarei, Ruben Lațcău, lansează noi acuzații halucinante la adresa unor politicieni și autorități locale
Viceprimarul USR al Timișoarei, Ruben Lațcău, a declarat într-un podcast că a fost amenințat de nenumărate ori de grupări locale cu conexiuni în justiție și politică, iar autoritățile nu au reacționat eficient. El a vorbit despre hărțuirea sa judiciară și despre implicarea unor firme și partide locale în rețele de criminalitate organizată.
Într-un interviu pentru Horia Nasta Show, difuzat pe pagina de Facebook Cluj1, Ruben Lațcău a fost întrebat dacă el și primarul Dominic Fritz s-au simțit amenințați de „mafia din centrul Timișoarei”.
„De nenumărate ori”, a răspuns viceprimarul USR.
Ce facem astăzi, 16 februarie 2026, în Timișoara?
Luni, 16 februarie, puteți merge la teatru sau la diverse expoziții în oraș.
