Suporterii români plecați spre meciul cu Bosnia au făcut o scurtă oprire la Belgrad.
Oraș cosmopolit, interesant, plin de istorie și cultură.
Dar pentru spiritele însetate de aventură intelectuală ale unora dintre ei, tot ce a rezonat a fost un banner.
Nu orice banner, ci unul pe care scria că Ratko Mladić, da, acel Ratko Mladić, este un erou fiindcă „i-a anihilat pe musulmani”.
Au făcut o poză.
Au zâmbit.
Au urcat în autocar și au pornit mai departe către Sarajevo, convinși că localnicii îi vor întâmpina cu flori, cu pâine și sare sau chiar cu invitații la o bere.
O logică impecabilă, dacă trăiești într-o lume în care istoria se rezumă la memele de pe Facebook.
Cine a fost Ratko Mladić – pe scurt, ca să înțeleagă și suporterul de rând (dacă e dispus):
Ratko Mladić a fost comandantul armatei sârbilor bosniaci în anii ’90, în timpul destrămării Iugoslaviei. Și nu, nu este un „erou tragic al istoriei”, nici un „luptător pentru libertate”, nici un „apărător al poporului sârb”, cum vor unii să-l picteze.
Este un criminal de război condamnat pe viață de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie.
Pe lista lui se află:
Masacrul de la Srebrenica (1995) – cel mai mare genocid din Europa după Al Doilea Război Mondial. Peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani au fost executați sistematic. Băieții aveau și 12 ani. Da, atât de „eroic”.
Asediul Sarajevo (1992–1995) – aproape patru ani de bombardamente și tiruri de sniper asupra civililor. Copii împușcați în drum spre școală. Femei ucise când mergeau după apă. Oamenii trăiau în subsoluri ca șobolanii.
Deportări, violuri, epurări etnice, execuții extrajudiciare — un CV complet al unui om pe care doar ignoranța îl poate transforma în „erou”.
Și acum, în acest context, câțiva români simpatici, cu fulare roșu-alb se pozează cu un banner care celebrează acest personaj.
Ca și cum te-ai fotografia mândru lângă un afiș cu „Heil… cine știm noi”.
Dar poate e o scuză: nu știu. Și ce nu știi, nu te doare…
Hai să fim sinceri: o mare parte dintre suporterii de fotbal probabil nu au nici cea mai vagă idee despre ce s-a întâmplat în anii ’90 în fosta Iugoslavie.
Pentru ei, războiul din Bosnia e ceva vag, o chestie cu „ăia s-au bătut acolo între ei”, cam cum îți amintești un episod prost dintr-o telenovelă pe care n-ai urmărit-o niciodată.
Nu e ca și cum ar fi citit vreo carte.
Sau vreun articol.
Sau măcar o pagină de Wikipedia.
Istoria Balcanilor pentru unii suporteri se reduce la „Belgrad – loc bun de băut” și „Sarajevo – meci greu, bă!”.
Și totuși, nu e doar ignoranța. E aroganța ignoranței. Acea combinație letală care îl face pe om să creadă că e ok să lauzi un criminal de război fix înainte să intri într-un oraș traumatizat de deciziile acelui criminal.
E ca și cum te-ai duce la Hiroshima cu un tricou cu „I ❤️ Oppenheimer” și te-ai mira că lumea se uită urât la tine.
Acum, să nu fim nedrepți: există o scuză pentru suporteri.
E binecunoscut faptul că majoritatea lor nu sunt chiar laureați Nobel.
Oamenii deștepți mai degrabă stau acasă, citesc o carte, discută cu prietenii despre viitorul speciei umane, inteligență artificială, încălzire globală, sau chiar – blasfemie! – își văd de familiile lor.
Nu se duc la stadion să vadă 22 de băieți tineri și vânjoși, cu pulpele transpirate, care aleargă după o minge, o manifestare care, dacă ar mai trăi, i-ar da ocazia lui Freud să mai scrie o carte.
Și nici nu se adună în haite cu nume precum „Commando Viola Ultra Curva Sud”, ca și cum ar fi divizii de asalt într-o telenovelă proastă.
Nu toți suporterii sunt așa — să fim corecți.
Dar cei care sunt… reușesc să ne facă de râs cu o eficiență care ar face invidioase ambasadele țărilor cu probleme de imagine.
*
Câteodată citești despre o inițiativă legislativă și nu mai ajungi nici măcar la întrebarea fundamentală — „oare cei care au propus asta chiar cunosc domeniul?”.
Nu, nici vorbă.
Întrebarea reală devine mult mai gravă: „oare oamenii ăștia mai sunt conectați la lumea în care trăim?”
Asta mi-a trecut și mie prin minte când am văzut măsura cu plafonul de microîntreprindere scăzut la 100.000 de euro de la 1 ianuarie.
Hai să facem ceea ce autorii măsurii nu par să fi făcut: să gândim.
România are azi două sisteme fiscale:
Impozit pe profit (16%) — aplicat pe profit contabil, adică venituri minus cheltuieli.
Impozit pe venit microîntreprinderi (1% sau 3%) — fără să conteze profitul, aplicat direct pe ceea ce încasezi.
Microîntreprinderile sunt, practic, în situația în care statul vine, vede cât ai facturat, îți ia procentul și gata.
Evaziunea este mai dificilă, fluxul banilor e transparent, iar povara administrativă e suportabilă.
În schimb, la impozitul pe profit intrăm în zona „marelui balet contabil”.
Aici, jucătorii mari sunt maeștri ai dansului: după ce scad chirii, salarii, automobile, utilități, consultanțe strategice, consultanțe ne-strategice, consultanțe imaginare și hârtia igienică de la recepție, profitul se topește miraculos.
Și dacă tot mai rămâne ceva, un mic onorariu plătit unei „surori” din Luxemburg, Olanda sau Cipru poate rezolva problema.
Rezultatul? Situația clasică: colosul cu mii de angajați și cifre de afaceri cât PIB-ul unui orășel african plătește impozit cât buticarul de pe colț care vinde două Cola, o pâine și o pungă de chipsuri la supraviețuire.
Acesta este „visul” fiscal românesc.
Iar acum, statul, în înțelepciunea lui milenară, spune:
„Hai să scădem plafonul microîntreprinderilor la 100.000 euro!”
Asta e ca și cum ai vedea un pod care stă să cadă și ai decide că soluția e să pui încă o placă de beton pe partea crăpată.
Logică pură, desigur.
Ce se va întâmpla?
Răspunsul e chiar banal, nu trebuie să fii nici contabil, nici expert fiscal, nici absolvent de cursuri de leadership de la Harvard:
Statul va încasa MAI PUȚINI bani.
Pentru că va muta mii de firme mici dintr-un sistem simplu, previzibil și greu de fentat într-un sistem complex, elastic și foarte ușor de manipulat.
Da, impozitul pe profit „sună bine”, dar se încasează prost.
Va crește birocrația cu cel puțin 50%.
Când iei o firmă mică, cu patron care face singur contabilitatea în Excel, și o trimiți la regimul de profit, nu îi schimbi doar impozitul — îi dublezi hârțogăria. Iar dacă există ceva care să sugrume mai repede o afacere mică decât taxele, aceea este birocrația.
Vor dispărea afaceri mici sau vor trece în zona gri.
Pentru că oamenii nu pot ține pasul cu reguli făcute de un legislator care nu pare să-și țină pasul nici măcar cu propria logică.
Jucătorii mari vor continua să plătească ca și până acum, adică aproape nimic, comparat cu profitul real pe care-l obțin.
Nicio schimbare pentru ei.
Au consultanți, avocați, sisteme de optimizare fiscală, și facturi către firme „prietene”. Microîntreprinderile nu au.
Cine câștigă de fapt?
Firmele mari de contabilitate, pentru că vor avea mai multe contracte
Firmele de consultanță fiscală, care se vor ocupa de „optimizare” pentru noii intrați în profit.
Statul pierde.
Cetățenii români vor pierde, pentru că vor fi și mai puțini bani pentru servicii medicale, pentru învățământ, locuințe sau alte necesități de bază.
Morala este că atunci când nu înțelegi cum funcționează economia reală, riști să legiferezi împotriva interesului statului, împotriva interesului cetățeanului și — în mod ironic — împotriva propriei tale intenții declarate.
Scăderea plafonului la 100.000 de euro nu doar că nu rezolvă nimic.
Bagă bețe în roate celor care chiar plătesc.
Și e trist că trebuie să explicăm asta într-o țară în care logica ar trebui să fie impozitul cu cea mai mare cotă de aplicare.
***
Apel controversat în Germania.
„Trebuie să fie în interesul nostru să reluăm furnizările de energie din Rusia după un armistițiu”, a declarat Michael Kretschmer sâmbătă pentru grupul media Funke, potrivit agenției germane dpa.
„Rusia trebuie să fie din nou un partener comercial”
„Rusia trebuie să fie din nou un partener comercial în viitor, fără a deveni însă dependenți de ea.” Relațiile economice bune sporesc și securitatea Germaniei, a precizat acesta.
Venezuela – o schimbare de regim de 1.
În Bloomberg scrie că au apărut speculații conform cărora SUA s-ar putea pregăti să atace ținte în Venezuela. SUA l-au catalogat pe președintele venezuelean Nicolas Maduro drept ilegitim și șeful unei rețele de trafic de droguri.
Cea mai mare desfășurare militară în regiune
Anunțul lui Hegseth vine în urma unei desfășurări masive a forțelor militare în regiune, inclusiv sosirea,, săptămâna aceasta, a grupului de atac al portavionului USS Gerald Ford. Președintele Donald Trump a amenințat în repetate rânduri chiar cu atacuri terestre în Venezuela. Este cea mai mare desfășurare militară americană din regiune, „în timp de pace”, cu aproximativ 15.000 de soldați americani.
Scandal uriaș înainte de Bosnia – România: „Interziceți românii pe stadion!”.
Siteul bosniac SportSport.ba publică un articol cu titlul dur „Država na ispitu: Rumunima se nakon ovoga mora zabraniti dolazak u Zenicu!” („Statul este la examen: Românilor trebuie să li se interzică venirea la Zenica după așa ceva!”).
Conform relatării, un grup de ultrasi români care se deplasează spre Bosnia și Herțegovina a făcut o oprire la Belgrad, unde s-a fotografiat alături de fani sârbi. Presa bosniacă subliniază apariția unui banner în care Mladić este prezentat ca „erou european”.
Pe banner ar fi apărut mesajul „Mladic erou european, reducând pe musulmani la zero”.
Microîntreprinderi 2026: Plafonul scade la 100.
Orice microîntreprindere care la 31 decembrie are venituri mai mari de 100.000 de euro va trece la impozit pe profit cu 1 ianuarie.
Românii plătesc cea mai scumpă energie din Europa, în timp ce profitul gigantului Hidroelectrica se prăbușește.
Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România și o companie strategică a statului, a înregistrat un profit net de 2,314 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului, în scădere cu 34% față de cele 3,532 miliarde de lei din aceeași perioadă a anului precedent. Această scădere a avut loc în contextul în care statul român controlează peste 70% din producția națională de energie, conform datelor Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), iar România are cele mai mari prețuri la energia pentru consumatorii casnici.
ULTIMA ORĂ După cazul Pascu, Guvernul dă verde la restricții: Conducerea de mașini puternice, limitată în primii 2 ani de la obținerea permisului
Conducătorii de autovehicule din categoria B care au o vechime mai mică de 2 ani de la obținerea permisului de conducere nu vor putea conduce autovehicule al căror raport putere/ masă depășește 0,075 kW/kg, conform…
Cristian Tudor Popescu, declarația care zguduie din temelii justiția: „Pun în libertate hoți, violatori, criminali”
Gazetarul Cristian Tudor Popescu a criticat în termeni duri magistrații din România, acuzându-i că refuză să răspundă pentru deciziile lor, în timp ce luptă pentru a-și menține privilegiile. Într-o postare de vineri, pe Facebook, jurnalistul a descris situația actuală ca fiind un proces simbolic între magistrați și poporul român.
„În Justiția din România se desfășoară procesul cu ușile deschise Magistrații versus Poporul Român. De ambele părți, nu se înregistrează opinii separate. Căci niciun om de bun-simț și de bună conștiință din țara asta nu aprobă comportamentul magistraților. Iar în rândul respectivilor magistrați, nu e nicio voce care să iasă din turma strâns unită în jurul lui Savonea și Costache, ca pe vremea lui Ceaușescu”
