Conform presei occidentale, în Nepal, câteva mii de oameni cer revenirea la putere a fostului rege.
Pentru că probabil puțini dintre cititorii noștri știu cu adevărat ce s-a întâmplat acolo, și pentru că e duminică și nu strică să citim câte ceva, hai să vedem cum s-a ajuns la situația de astăzi.
Trebuie să pornim de la o realitate nefardată, confirmată de istorie:
Revoluțiile apar rar în țări prospere.
Ele cresc acolo unde oamenii sunt săraci, statul este incompetent, iar elitele trăiesc într-o lume paralelă.
În Nepal, sărăcia extremă, subdezvoltarea economică și un regim agrar care mirosea a feudalism au dus, în 1996, la momentul în care ideologul Baburam Bhattarai — viitor prim-ministru — a prezentat guvernului o listă de 40 de cereri: redistribuirea pământului, reducerea influenței capitalului străin, reforme sociale radicale.
Cererile nu au fost acceptate.
Astfel a început Războiul Civil din Nepal.
Conflictul a durat zece ani și a ucis peste 17.000 de oameni — soldați, rebeli, dar mai ales civili prinși între două adevăruri absolute care trăgeau cu arma.
De parcă războiul civil nu era suficient, pe 1 iunie 2001 s-a produs unul dintre cele mai bizare episoade din istoria monarhiilor moderne.
Vineri, 1 iunie 2001, familia regală nepaleză s-a reunit pentru o cină de familie, pe care o țineau de obicei de două ori pe lună, vinerea.
La cină au fost prezenți regele și regina, Birendra și Aishwarya, și cei trei copii ai lor, Prințul Moștenitor Dipendra, Prințesa Sruti și Prințul Nirajan.
De asemenea, au fost prezenți cel mai mic frate al regelui cu soția și copiii săi, cele trei surori și un cumnat al regelui, soțul Prințesei Sruti și doi dintre verii primari ai regelui. Cel mai mic frate al regelui, Prințul Gyanendra, nu a fost prezent, dar soția, cele trei fiice și ginerele său au fost, de asemenea, prezenți.
Martorii au declarat ulterior că prințul moștenitor Dipendra a apărut la cina în familie beat mangă și fumând o țigară de canabis.
După ce s-a certat cu un alt invitat, prințul moștenitor Dipendra a fost escortat înapoi în camerele sale de fratele său mai mic, prințul Nirajan, și de un alt invitat.
În loc să se culce, Dipendra a ieșit din dormitor îmbrăcat în uniformă militară și având în mână trei arme, dintre care una era o pușcă de asalt M16.
Dipendra a deschis mai întâi focul asupra tatălui său, regele.
Auzind împușcăturile, consilierii palatului au spus ulterior că au încercat să spargă o ușă de sticlă pentru a salva alți membri ai familiei. Masacrul a continuat, iar după ce a ucis alți câțiva membri ai familiei, Dipendra a plecat să-și caute mama în grădină.
Fratele său mai mic, Nirajan, l-ar fi implorat pe Dipendra: „Nu face asta, te rog. Omoară-mă dacă vrei.”
Dipendra și-a împușcat mortal fratele mai mic și apoi și-a ucis mama.
După care s-a împușcat.
Motivul „oficial” ar fi fost un conflict cu părinții săi, care refuzau să accepte femeia cu care dorea să se căsătorească.
Într-un acces de furie — amplificat probabil de alcool și droguri — ar fi ieșit din cameră, s-ar fi întors cu o armă automată și ar fi început execuția.
Apoi s-a împușcat.
Ironia grotescă: fiind încă în viață, dar în comă, a fost proclamat rege pentru trei zile. Un rege care nu putea nici să vorbească, nici să domnească.
După moartea lui, mulți nepalezi au refuzat să creadă versiunea oficială.
Au apărut teorii ale conspirației, suspiciuni și o neîncredere profundă.
Cum nu mai rămăsese mare lucru din linia directă de succesiune, fratele regelui, Gyanendra, a urcat pe tron.
Dacă ar fi vrut să salveze monarhia, probabil ar fi trebuit să fie un fin politician.
A ales, în schimb, varianta autoritară.
În 2005 a dizolvat parlamentul, a suspendat libertăți civile, a preluat controlul direct al statului.
Motivul oficial: lupta împotriva rebelilor maoiști.
Efectul real: a reușit performanța rară de a uni împotriva sa partidele democratice și rebelii — oameni care, în mod normal, nu ar fi stat nici la aceeași masă.
În 2006, milioane de oameni au ieșit în stradă.
Nu metaforic — milioane.
Protestele au paralizat țara și l-au obligat pe rege să cedeze puterea și să restabilească parlamentul.
La scurt timp, rebelii au semnat pacea și, într-una dintre acele piruete istorice pline de ironie, au intrat în politică.
Așa cum se întâmpă de obicei, oamenii care voiau să dărâme sistemul au ajuns parte din el.
Pe 28 mai 2008, Adunarea Constituantă a votat aproape în unanimitate transformarea Nepalului într-o republică federală democratică.
Astfel s-a încheiat o dinastie începută în secolul XVIII.
Regele a părăsit palatul fără rezistență.
Palatul a devenit muzeu.
Nepalul a rămas politic instabil, economic fragil, afectat de corupție.
Foto: Familia regală nepaleză, 1990: (de la stânga la dreapta) Regele Birendra, Regina Aishwarya, Prințul Nirajan, Prințesa Sruti și Prințul Dipendra.
*
Există știri care trec pe lângă noi ca un tramvai gol la ora prânzului și există știri care vin cu sirena pornită, luminile aprinse și cu un aer de „atenție, se scrie istorie!”.
Din a doua categorie pare să fie și povestea recentă în care ni se spune că autoritățile britanice ar fi ajuns la concluzia că Alexei Navalnîi a fost otrăvit cu o toxină provenită de la o broască râioasă, sau așa ceva.
Deocamdată, probele care ar convinge un tribunal par să fie în concediu.
În schimb, avem formula modernă a certitudinii geopolitice: „nu putem demonstra, dar este foarte probabil, iar dacă spunem noi, băieții din tabăra bună că este așa, atunci trebuie să credeți”.
În epoca noastră, probabilitatea a devenit un fel de rudă mai respectabilă a adevărului — nu chiar adevărul, dar suficient de bine îmbrăcată încât să intre la recepțiile oficiale.
Habar n-am dacă știrea este perfect reală, parțial reală sau doar bine condimentată mediatic.
Dar mi-am amintit de un roman citit prin 2019, scris de Jeffrey Archer — un povestitor care știe să țină cititorul de guler până la ultima pagină.
În „Cap sau Pajură”, ni se prezintă traiectoria a doi tineri: Vladimir și Alexander.
Unul urcă până la vârful puterii, celălalt devine dizident.
Subtilitate britanică, cu ceaiul servit la ora fixă.
Iar spre final, autorul lasă să plutească ideea că Vladimir îl va elimina pe Alexander.
Nu explicit, nu brutal — ci elegant, literar, aproape inevitabil.
Când vezi apoi știrile din realitate, te întrebi cine pe cine imită: viața literatura sau literatura viața?
Dacă aș fi fost rus și m-ar fi chemat Alexei, recunosc, aș fi dormit puțin mai prost după ce citeam cartea.
Nu de alta, dar când ficțiunea începe să semene prea bine cu realitatea, instinctul de conservare îți șoptește să eviți ceaiul oferit de necunoscuți și, preventiv, orice supă „tradițională”.
Sigur, am putea spune că Archer nu a prezis nimic, ci doar a descris un tipar.
O metodă veche cât războaiele tăcute ale serviciilor secrete: opozantul incomod devine brusc victimă a unei boli rare, a unei toxine exotice sau a unei coincidențe medicale spectaculoase.
Și aici începe parada coincidențelor.
– Georgi Markov: Disident bulgar anti-comunist, care lucra la BBC în Londra.
A fost otrăvit în 1978 cu ricină injectată printr-o umbrelă modificată pe Waterloo Bridge (UK), de agenți ai serviciilor secrete bulgare, cu sprijinul KGB-ului sovietic. A murit la trei zile după atac.
– Alexander Litvinenko: Fost ofițer FSB (succesorul KGB-ului), critic al Kremlinului și colaborator cu serviciile britanice de informații (MI6). A fost otrăvit în 2006 în Londra cu poloniu-210 radioactiv, pus în ceaiul său de către agenți ruși. A murit la scurt timp, iar ancheta britanică a implicat direct statul rus.
– Sergei Skripal: Fost colonel GRU (serviciul militar de spionaj rus), dublu agent care a lucrat pentru MI6-ul britanic. El și fiica sa, Yulia, au fost otrăviți în 2018 în Salisbury (UK) cu agentul nervos Novichok, dezvoltat în epoca sovietică. Au supraviețuit, dar incidentul a dus la expulzări diplomatice masive și acuzații directe la adresa Rusiei.
– Alexander Perepilichnyy: Om de afaceri rus implicat în expunerea unor scheme de spălare de bani legate de oficiali ruși. A murit în 2012 în Surrey (UK), după ce a colapsat în timp ce alerga; autopsia a relevat urme de gelsemium (o plantă toxică) în stomac, posibil legat de o supă rusească otrăvită, cu suspiciuni de asasinat orchestrat de Kremlin.
Observați care este firul roșu care leagă aceste cazuri între ele?
***
Mii de nepalezi cer re-instaurarea monarhiei, la 18 ani după ce aceasta a fost abolită
Mii de susținători ai fostului rege al Nepalului s-au adunat vineri în fața aeroportului din Kathmandu pentru a-l saluta și a cere restaurarea monarhiei abolite în națiunea din Himalaya, scrie presa niponă.
Marea Britanie și aliații săi au determinat că opozantul rus Alexei Navalnîi a fost otrăvit de serviciile secrete ruse cu o toxină produsă de o broască tropicală.
Potrivit Moscovei, cel mai vocal opozant la adresa lui Vladimir Putin ar fi decedat, la vârsta de 47 de ani, în timp ce era închis într-o zonă arctică a Rusiei din cauza unui cumuli de boli.
Kremlinul are o lungă istorie de utilizare a otrăvii ca armă împotriva dușmanilor săi. Moartea lui Alexander Litvinenko, contaminat cu poloniu radioactiv, în 2006, la Londra, atacul cu un agent neurotoxic asupra fostului spion Serghei Skripal, la Salisbury în 2018 și o tentativă anterioară de otrăvire asupra lui Navalnîi au consolidat reputația Rusiei pentru recurgerea la metode din vechiul arsenal al KGB pentru a-și reduce la tăcere criticii și dezertorii.
Un șef de la Microsoft prezice că „majoritatea, dacă nu toate” sarcinile de birou vor fi automatizate de AI în cel mult 18 luni
CEO-ul departamentului de AI al Microsoft, Mustafa Suleyman, spune că inteligența artificială va atinge „performanță la nivel uman” în munca de birou și prezice că majoritatea sarcinilor din acest domeniu pot fi automatizate în următoarele…
Maria Zaharova, replică la acuzațiile referitoare la otrăvirea lui Navalnîi cu toxina unei broaște
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a respins acuzațiile potrivit cărora fostul lider al opoziției ruse Alexei Navalnîi a fost otrăvit în închisoare cu o substanţă derivată din broaşte, transmite agenția…
Vestea bună: Trăim mai mult.
Vestea bună este incontestabilă: speranța de viață a atins un maxim istoric, trecând de 77 de ani, potrivit datelor Statisticii. Totuși, în spatele acestei statistici pozitive se ascunde o realitate dură: cu cât trăim mai…
O româncă a participat la macabra operațiune „Sarajevo safari”.
Apar noi detalii șocante în scandalul internațional cunoscut sub denumirea de „Sarajevo safari”, în care milionari occidentali sunt acuzați că plăteau bani pentru a împușca civili, inclusiv copii sau femei însărcinate, în timpul asediului capitalei bosniace de la începutul anilor 1990, informează presa din Bosnia-Herțegovina, care preia un articol publicat de The Times, potrivit Antena […]
Cei care muncesc plătesc, în timp ce corupția rămâne neatinsă.
Există o rafinare a manipulării care merge dincolo de simpla deturnare a atenției. Este momentul în care un personaj este prezentat simultan ca salvator și ca vinovat, în funcție de nevoile zilei. Ilie Bolojan se află exact în acest punct. Demonizat public, apărat pe jumătate, folosit intens, dar lăsat fără putere reală. Iar între timp, problema fundamentală rămâne neatinsă.
