Articolul lui Jeffrey Sachs este aproape la fel de lung ca o analiză juridică a domnului Cristian Clipa, de aceea, dacă tot l-am citit în întregime, încerc să fac cumva un fel de rezumat, pentru cei care mai au și altceva de făcut decât să citească ziarele.
Ideea centrală este simplă: Europa nu a tratat niciodată serios interesele de securitate ale Rusiei.
De la țarism la URSS și până la Rusia de azi, reacția occidentală a fost aceeași — nu negociere, ci moralizare și confruntare.
Jeffrey Sachs spune că Europa suferă de această boală de aproape două sute de ani — o obsesie anti-rusă care a făcut continentul să respingă pacea exact atunci când aceasta era posibilă.
Sachs nu susține că Rusia ar fi un înger geopolitic.
Spune însă că Europa aplică un dublu standard monumental: ceea ce Occidentul face — alianțe, extindere militară, zone de influență — este considerat „normal”.
Când Rusia face ceva asemănător, devine brusc dovada expansionismului barbar.
Rezultatul este că diplomația a ajuns pe un loc secundar, compromisurile devin imposibile, iar războaiele devin mai probabile.
Ironia supremă este că rusofobia nu a slăbit Rusia pe termen lung — dar a slăbit Europa, care a plătit în bani, autonomie, coeziune și, uneori, în sânge.
Lecția pe care Sachs ne-o predă este că este necesar să recunoaștem că securitatea europeană nu poate fi construită ignorând interesele Rusiei.
Una dintre marile sperietori ale Occidentului — și mai ales ale Europei de Est – este spaima față de „comunism”.
Dar, în realitate, ceea ce se tem liderii occidentali nu este gulagul și nici colectivizarea pe care le-am trăit noi, cei din fostele țări „socialiste”.
Este, mai degrabă, perspectiva unei ordini globale cu mai mult echilibru social, cu state mai puțin subordonate intereselor marilor oligarhi și cu cetățeni care cer o felie mai mare din prosperitate.
Ceva mai mult pentru cei mulți și mai puțin pentru cei puțini.
Adică, nu dictatura proletariatului — ci ceva ce seamănă suspect de mult cu dreptatea socială.
Europa preferă confruntarea unei păci imperfecte, deoarece a lua în serios securitatea Rusiei ar însemna să renunțe la iluzia propriei superiorități morale.
Tradus brutal: continentul care se crede laboratorul rațiunii politice reacționează adesea emoțional, ca o tută care vede în jur numai pericol rusesc dar nu vede pericolul cauzat de propria prostie.
In concluzie, Europa nu a respins pacea pentru că nu exista — ci pentru că a considerat ilegitimă însăși ideea de a ține cont de interesele Rusiei.
Dacă reflexul acesta continuă, ciclul confruntării va continua și el, la costuri tot mai mari.
Poate că adevărata problemă nu este Rusia.
Poate că adevărata problemă este incapacitatea Europei de a învăța din propriile catastrofe.
*
Imaginați-vă ce țel minunat ar fi acesta pentru Timișoara, „Cel mai verde oraș din România”.
Fiecare locuitor să aibă la cel mult 300 de metri de casă un spațiu verde – un fel de „teren de joacă” pentru adulți stresați și copii care încă mai cred că natura nu e doar un fundal pe Instagram.
Între blocuri, viitoarele foste parcări ar putea deveni mici oaze.
Oameni care plantează copăcei, flori, arbuști… și poate chiar un dovleac rătăcit sau două.
Și uite așa, blocurile gri ar începe să pară mai puțin… plictisitoare.
Străzile s-ar umple de verdeață, iar tu, când ieși din casă, nu mai vezi beton și mașini, ci frunze care se leagănă în vânt, ca niște mici victorii împotriva rațiunii urbane depășite.
Timișoara ar deveni orașul în care locuitorii nu doar respiră aer mai curat, ci și râd subtil de cât de simplu și ieftin e să faci un oraș mai frumos.
Poate că cineva va înțelege și că viața nu trebuie să fie tot timpul programată și betonată.
*
La prima vedere, PSD ar putea avea dreptate: impozitarea veniturilor ar putea fi o reformă benefică.
Sună bine, corect, progresiv – cine nu ar vrea să fie mai echitabil?
Doar că, așa cum aproape întotdeauna se întâmplă, există niște mici probleme.
În primul rând, România a mai avut o experiență asemănătoare în urmă cu câțiva ani.
A fost un coșmar logistic care a stârnit suspine și frustrări pe toate fronturile.
Oamenii s-au bucurat cu adevărat când povestea aceea s-a încheiat și am revenit la o oarecare normalitate.
O altă problemă este motivația reală a PSD.
Nu e vorba doar de echitate sau progresivitate, ci de un obiectiv mai… personal: să nu scadă veniturile bugetarilor.
În traducere liberă, e mai important să menții personalul plătit, chiar dacă unele poziții nu mai sunt necesare, decât să faci reformă reală.
Fie că suntem PSD-iști sau altceva, trebuie să realizăm că tehnologia avansează.
Avansul tehnologic înseamnă că, încet-încet, avem nevoie de tot mai puțini oameni pentru aceleași sarcini.
Iar dacă nu ai nevoie de toți acești oameni, poate că e mai eficient să-i folosești altfel sau să-i plătești strict cât să nu fie complet inutili.
Să-i plătești mult doar ca să se facă că muncesc? Nu prea are sens.
În concluzie, aș putea fi de acord cu o impozitare progresivă a veniturilor – dar făcută cum trebuie, cu cap.
Ce nu pot accepta este ca această reformă să fie folosită ca pretext pentru menținerea personalului care nu e necesar, fie că vorbim de sectorul bugetar sau de cel privat.
*
Problema descrisă de Ionuț Bălan este, în realitate, mult mai gravă decât pare la prima vedere.
Cel puțin în România, există o mulțime de meserii pe care nu ai voie să le practici dacă nu faci parte dintr-o „breaslă”. Sună medieval, dar funcționează impecabil în secolul XXI.
Cazul lui Cristian Andrei este cât se poate de sugestiv: degeaba a scris cărți despre psihologie, degeaba a terminat o facultate și este medic, în timp ce psihologii nu sunt medici, degeaba face de aproape două decenii emisiuni radio și TV pe acest subiect.
Dacă nu plătește cotizația celor care păzesc poarta breslei, nu are dreptul să profeseze.
Iar poliția îl plimbă, ca pe ultimul hoț, cu cătușele la mâini, prin fața camerelor de luat vederi.
Spectacolul e complet: legea, ordinea și un strop de umilință publică, să fie lecția memorabilă.
Este ca și cum cel care a scris „Manualul strungarului” și încă alte zeci de cărți pe aceeași temă nu ar avea voie să lucreze la strung pentru că nu are o diplomă eliberată de o școală de ucenici.
Să vă dau un alt exemplu.
La începutul anilor ’90, sistemul contabil s-a schimbat din temelii.
Conturile erau altele, procedurile – noi, iar contabilii, în mod perfect omenesc, nu mai știau ce să facă.
Exista însă o categorie de oameni care a simțit oportunitatea și s-a pus pe învățat contabilitate: IT-iștii.
Fără exagerare, dacă acești oameni ar fi dispărut atunci, ar fi dispărut și contabilitatea din România.
Aproape ca acum, când digitalizarea avansează mai repede decât reușesc unele instituții să înțeleagă ce li se întâmplă.
Pe vremea aceea, oricine își putea ține contabilitatea firmei.
Dacă patronul nu voia să plătească un contabil, putea învăța și rezolva singur problema — la urma urmei, el semna și tot el răspundea pentru ce raporta statului. Sau putea să-și pună o nepoată sau amanta să se ocupe de contabilitatea firmei.
Apoi contabilii și-au creat o asociație profesională, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. În această structură, IT-iștii nu aveau acces.
Pasul următor a venit firesc: s-a impus obligativitatea ca evidența contabilă a unei firme să fie întocmită doar de un membru al organizației, iar bilanțurile nu mai puteau fi semnate doar de patron — trebuiau vizate de un expert contabil. Traducerea pe înțelesul tuturor: încă o cheltuială obligatorie.
La un moment dat doreau chiar să impună niște tarife minimale, noroc că cei de la Consiliul Concurenței s-au sesizat și le-au dat una peste ceafă.
Pe unul dintre grupurile de discuții ale IT-iștilor care se ocupau de contabilitate am citit, la vremea respectivă, o întâmplare revelatoare.
Unul dintre acești oameni, IT-iști care se ocupau de contabilitate, își deschisese o firmă de contabilitate.
Din punct de vedere profesional, totul era impecabil.
Și totuși, în urma unui denunț venit chiar din partea conducerii CECCAR, omul a fost trimis în judecată — exact cum avea să fie, ani mai târziu, și Cristian Andrei.
Nu pentru că ar fi greșit ceva în acte, ci pentru că nu era membru al breslei.
Morala este că în România, uneori nu contează ce știi să faci, nici cât de bine faci.
Contează dacă ai ștampila potrivită și dacă ai plătit taxa de intrare în club.
În rest, competența poate aștepta la ușă.
Breasla decide când — și dacă — o primește înăuntru.
*
Una caldă și una rece.
In timp ce afirmația lui Nicușor Dan, că „UE dă de două ori mai mulți bani pe birocrație decât pe cercetare” m-a făcut să ridic ușor sprânceana, afirmația Oanei Țoiu, că ar fi dat un interviu la Financial Times, în timp ce ea a fost de fapt citată într-un text unde era vorba despre Suedia, m-a făcut să rând.
E ca și cum eu aș spune că sunt prieten cu președintele Uniunii Scriitorilor din Timișoara pentru că mă salut din când în când de la distanță cu Robert Șerban, când ne vedem prin oraș.
*
Cred că majoritatea timișorenilor au uitat deja cum arăta în urmă cu câțiva ani acel loc de pe strada Lidia, pe care acum este amplasat sensul giratoriu:
***
Rusofobia europeană și respingerea păcii de către Europa: un eșec de două secole
De Jeffrey Sachs
Europa a respins în mod repetat pacea cu Rusia în momentele în care o soluționare negociată era disponibilă, iar aceste respingeri s-au dovedit profund autodistructive. Din secolul al XIX-lea până în prezent, preocupările Rusiei legate de securitate au fost tratate nu ca interese legitime care să fie negociate în cadrul unei ordini europene mai largi, ci ca încălcări morale care trebuie rezistate, controlate sau anulate. Acest tipar a persistat în regimuri rusești radical diferite – țarist, sovietic și post-sovietic – sugerând că problema nu constă în primul rând în ideologia rusă, ci în refuzul persistent al Europei de a recunoaște Rusia ca un actor de securitate legitim și egal.
Misiune istorică.
Racheta europeană Ariane 6 a fost lansată joi de la Kourou, Guyana Franceză, potrivit Le Figaro . Racheta transportă 32 de sateliți pentru Amazon Leo, dezvoltată de grupul fondat de miliardarul american Jeff Bezos, un potențial concurent al Starlink-ului lui Elon Musk.
Este prima rachetă lansată în cea mai puternică configurație a sa, cu patru motoare. Racheta a decolat pe un cer perfect senin, de la marginea pădurii tropicale amazoniene. Misiunea va dura 1 oră și 54 de minute, în care sunt incluse aproximativ douăzeci de minute pentru separarea sateliților înainte de a fi plasați pe orbită.
De la gaz rusesc la GNL american: cum a schimbat UE o dependență cu alta
Închizând robinetul rusesc, UE a înlocuit o dependență cu alta. Statele Unite furnizează în prezent 58% din gazul natural lichefiat (GNL) consumat în Uniune. Până în 2030, acest procent ar putea ajunge la 75%–80%, potrivit unui studiu al Institute for Energy Economics and Financial Analysis. Acordul încheiat în iulie 2025, care prevede achiziționarea de energie americană în valoare de 750 de miliarde de euro pe parcursul a trei ani, ilustrează această fugă înainte. Fragil din punct de vedere juridic, contestat politic, nerealist economic, el reflectă mai ales o strategie defensivă, dictată de teama unui război comercial și a unei întreruperi a aprovizionării.
Această dependență are un preț politic. Energia a devenit o pârghie de șantaj pentru administrația Trump. De luni de zile, Washingtonul împinge UE să își dilueze reglementările climatice, amenințând cu suspendarea exporturilor de GNL. Lobby-ul a avut parțial succes, prima directivă fiind în mare măsură golită de conținut.
Orașul european desemnat cel mai verde din lume: 95% dintre locuitorii trăiesc la câteva minute de un parc
Un oraș din Europa se remarcă printr-un lucru pe care puțin îl asociază cu viața urbană: natura este la tot pasul. 95% dintre locuitorii trăiesc la mai puțin de 300 de metri dintr-un parc sau spațiu verde.
Inteligența artificială dă afară gulerele albe.
Inteligența artificială ia locuri de muncă din birou, dar meseriile tradiționale devin acum „brățară de aur”! Descoperă care sunt joburile care nu vor putea fi înlocuite de mașini!
Ungurii anchetează anularea alegerilor din România pentru a preveni o situație similară la ei în țară și arată pașii care duc la manipularea lor.
Think-tank-ul maghiar MCC Brussels a lansat Democracy Interference Observatory pentru a monitoriza influența instituțiilor Uniunii Europene asupra alegerilor naționale, cu un accent deosebit pe investigarea alegerilor din România din decembrie 2024.
Nicușor Dan face declarații după reuniunea informală a Consiliului European: „UE dă de două ori mai mulți bani pe birocrație decât pe cercetare”
Președintele Nicușor Dan susține declarații de presa la finalul reuniunii informale a Consiliului European.
„Competitivitate. Sună abstract dar de fapt e vorba despre condițiile de viață ale oameniilor, salarii și prețurile pe care oamenii le plătesc pentru că sunt legate de energie.
Oana Țoiu se laudă pe Facebook că a „acordat un interviu Financial Times”.
În realitate, cea mai importantă publicație economică la nivel european a scris un newsletter intitulat „EU should focus on competitiveness not crises, says Sweden” (UE ar trebui să se concentreze pe competitivitate și nu pe crize, spune Suedia), în care Oana Țoiu este citată spre finalul articolului.
Dragoş Damian, Terapia Cluj: Vă place chimia? Fiţi atenţi aici.
Meritocrație selectivă: cine contează cu adevărat
Milton Friedman sublinia că salariile mai mari obținute de sindicate nu reflectă neapărat productivitatea, ci adesea limitarea competiției, reducând oportunitățile altor lucrători. Cei aflați în afara sindicatului – șomeri sau tineri fără experiență – nu beneficiază de aceste avantaje și sunt, practic, excluși de la piață.
Dar dinamica nu se oprește la sindicate. Există bresle, asociații, cluburi, comitete și organizații care certifică competențe, toate funcționând pe criterii de castă sau apartenență, așa cum observa Mancur Olson. Aceste grupuri privilegiate gestionează resurse, oportunități și standarde, astfel încât beneficiile rămân concentrate în interior, iar competența reală a celor din afara lor este ignorată sau subevaluată. În interior, meritul contează; în afara lui, regulile devin rigide și discriminatorii.
Asociațiile profesionale, de la notari, avocați și experți autorizați până la medici sau contabili – încearcă să impună tarife minime și reguli stricte de acces. Cluburile și comitetele de decizie profesională stabilesc cine poate participa, cine poate avansa și cine poate accesa resursele disponibile. Organizațiile care certifică profesioniști legitimează membrii și creează standarde, dar recunosc performanța doar dacă este validată intern. Toate acestea sunt mecanisme prin care castele economice și profesionale își protejează privilegiile, maximizând beneficiile pentru cei din interior și limitând competiția reală.
Din perspectivă macroeconomică, efectele sunt semnificative. Pentru menținerea competitivității, creșterea salariilor ar trebui să fie susținută de sporuri corespunzătoare de productivitate, în contextul mecanismului Balassa-Samuelson. Dacă salariile cresc artificial în sectoarele protejate, fără legătură cu eficiența, apar deficite, îndatorare și dezechilibre structurale. Grupurile privilegiate gestionează aceste discrepanțe pentru a-și proteja poziția, iar meritul individual devine irelevant pentru cei din afara cercului.
CTP face inventarul greșelilor de la televiziuni din ultimele trei zile.
Ce se întâmplă cu banii tăi: PSD vrea „impozitarea progresivă a veniturilor cetățenilor” în loc să taie cheltuielile de personal din sectorul bugetar.
Social-democrații au transmis joi un apel către partenerii de guvernare, solicitând-le să renunțe la măsurile de austeritate și să sprijine implementarea unor reforme structurale care să reflecte realitatea economică și socială a țării. În locul reducerii cheltuielilor de personal din sectorul public, PSD propune ca soluție introducerea impozitării progresive a veniturilor.
Robert Șerban este noul președinte al Uniunii Scriitorilor din Timișoara
Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (USR) are, deschis de astăzi, o nouă conducere. În cadrul alegerilor desfășurate joi, scriitorul și jurnalistul Robert Șerban a fost ales președinte al filialei, marcând începutul unui proces de întinerire și revitalizare a comunității literare locale. Scrutinul a fost organizat în urma locului rămas vacant după dispariția regretatului […]
Primăria Timișoara va plăti 175.
Timișoara trebuie să scoată din buget aproape 200.000 de euro pentru a plăti unei persoane fizice despăgubiri pentru a obține unele terenuri ale cărei grijă în prezent sunt amenajate sau parcare, o parte dintr-un parc și, mai mult, o parte dintr-un sens giratoriu. Operațiunea a fost demarată în urmă cu aproape un an, terenurile fiind …
Basca politicianului Dominic Fritz
Primarul Dominic Fritz al Timișoarei na pierdut mare lucru când o instanță a dat dreptate Agenției Naționale de Integritate (ANI) în speța unui presupus conflict de interese petrecut în 2020. Atunci a fost vorba de un împrumut de 25.000 de lei primit de la arhitectul Negrișanu, consilier local USR, ce n-ar fi o mare …
