Revista presei cu Anton Kovacs – 08.05.2025

China își extinde infrastructura de încărcare pentru mașini electrice cu 13 milioane de stații.

Pentru a înțelege cu adevărat magnitudinea unui astfel de proiect, ar trebui să faceți un mic exercițiu de imaginație.
Luați o coală A4, un pix și începeți să desenați „X”-uri, unul câte unul.
Sună ușor, nu?
Ei bine, continuați până când ajungeți la… 13 milioane.
Fără pauze, fără întreruperi și, evident, fără să vi se termine cerneala.

Dacă ați lucra non-stop, 24 de ore pe zi, fără să ridicați mâna de pe hârtie, această activitate v-ar ocupa cam 5 luni din viață.
5 luni de „X”-uri neîntrerupte, unul după altul, fără să clipiți.
Iar dacă vă întrebați câtă hârtie ar fi necesară pentru o astfel de nebunie birocratică, răspunsul este și mai spectaculos: mormanul de coli A4 ar ajunge la o grosime de aproximativ 52 de centimetri.

Acum gândiți-vă că asta e doar o mică analogie.
În realitate, China instalează aceste stații de încărcare, nu „X”-uri pe hârtie. Doar că, în loc de pix și coli, folosesc milioane de tone de oțel, cabluri și tehnologie de ultimă generație.

*

Anamaria Gavrilă vrea o lege pentru ca presa prietenoasă să fie plătită de la bugetul de stat.

Trebuie să recunosc, ideea doamnei Anamaria Gavrilă e de o genialitate aparte.
Într-o epocă în care originalitatea în politică pare că a intrat la apă, domnia sa reușește să scoată la lumină un concept unic: presa care te laudă să fie plătită de stat, răsplătindu-i astfel pe cei merituoși.

Toți marii vizionari ai lumii au fost adesea neînțeleși la început.
Așa cum Elon Musk a fost privit sceptic când a vorbit despre colonizarea planetei Marte, tot așa unii ar putea fi scapțici în privință genialei idei a mult stimatei doamne Anamaria Gavrilă.
Dar eu cred că în sfârșit ne-am găsit și noi Elon Musk-ul nostru național.

Și, aș vrea să adaug și eu o mică observație personală: ce bine arătați în poza aceea, stimată doamnă Anamaria.
Chiar emană un aer de încredere și empatie, exact ce ne trebuie în vremurile astea tulburi.

*

În urmă cu aproximativ 30 de ani, într-o sâmbătă obișnuită, am avut o discuție cu domnul Romulus Lucaciu, patronul firmei Eta2U.
Îmi amintesc perfect cum îi spuneam că, în timpul vieții noastre, profilul afacerii sale se va schimba radical.
Pe atunci, Eta2U era cunoscută pentru asamblarea de computere, o activitate în care Tibi (dacă îmi amintesc bine numele), un tip cu ochelari și mustață, omul său de bază, era mereu la datorie, învârtind șurubelnițe și conectând cabluri cu o precizie demnă de un ceasornicar elvețian.

Îi spuneam atunci, cu o încredere aproape profetică, că va veni o vreme când, în locul lui Tibi și al bancurilor de lucru pline de componente electronice, vor apărea angajați îmbrăcați în halate albe, asemenea medicilor din filmele SF.
Aceștia nu se vor mai ocupa de plăci de bază și hard disk-uri, ci vor face clienților… o gaură în cap!
Desigur, nu una metaforică, ci una foarte reală, prin care vor monta o mufă de internet direct în creier.
Pe atunci nu exista WiFi și ideea de „conectivitate directă” părea o extravaganță tehnologică.
În interiorul craniului, vizualizam un mini-computer sau un cip care să asigure interfața perfectă cu creierul.

Astăzi, când privesc la proiectele lui Elon Musk și la ambițiile sale cu Neuralink, nu pot să nu zâmbesc amuzat.
Viziunea mea de atunci, spusă oarecum în glumă, pare să fi prins contur într-o realitate care, deși fascinantă, îmi dă fiori.
Sincer să fiu, nu mă încântă deloc imaginea în care băieții de la RDS coboară din dubă cu o mașină de găurit și un set de scule, gata să îmi facă o gaură în cap pentru a-mi „instala internetul”.

Pe de altă parte, nici ideea lui Bill Gates cu tatuajele inteligente nu reușește să mă convingă. Mi se pare un compromis inutil între piele și tehnologie, ceva care nu inspiră nici măcar un minim de eleganță.

În schimb, ochelarii inteligenți… aceia chiar îmi stârnesc interesul.
I-am căutat și încă îi mai caut, fiind convins că vor deveni o parte integrantă din viața noastră digitală.
I-am și găsit dar, deocamdată, obstacolul este prețul lor.
Dar cine știe? Poate că, în curând, poate peste 5 ani, ochelarii aceștia vor fi la fel de accesibili ca telefoanele mobile.
Și atunci, poate că voi privi lumea nu doar prin lentile, ci printr-un adevărat univers digital augmentat.

*

Ideea promovată de domnul George Simion, cea referitoare la eliminarea bugetarilor prin informatizare, este, din punct de vedere electoral, o găselniță excelentă.
Aparent, se aliniază perfect cu frustrarea populară față de birocrație și ineficiență.

Totuși, pentru a înțelege de ce această idee este fundamental greșită, trebuie să lămurim un aspect: când domnul Simion vorbește despre „bugetari”, ca și mulți dintre noi, nu se gândește la medici, polițiști sau pompieri atunci când critică sistemul bugetar.
Cu toții, când auzim acest cuvânt, ne gândim la cei aflați în birouri sau în spatele ghișeelor, unii mai bine, alții mai puțin pregătiți.

Argumentul central al domnului Simion este că informatizarea poate înlocui aceste posturi.
Însă tocmai aici apare marea eroare.
Informatizarea poate elimina oameni care fac o muncă repetitivă și clar definită, dar nu poate scăpa sistemul de cei care pur și simplu parazitează structurile statului.
Pur și simplu nu poți să înlocuiești pe cineva care nu face nimic cu un program, decât eventual cu un program care nu face nimic.
Ca să-i înlocuiești pe oamenii ăstia trebuie să înlocuiești sistemul, ca să dispară omul care beneficiază de o sinecură trebuie să îi elimini pe cei care au posibilitatea de a răsplăti pe cineva cu acea sinecură.

Pe de altă parte, cei care fac ceva din spatele acelor birouri și ghișee fac lucruri de care avem nevoie, ne eliberează adeverințe, documente oficiale, cărți de identitate și certificate de naștere, tot felul de lucruri de careavem nevoie.
Pe mulți dintre aceștia poți să-i înlocuiești cu o aplicație informatică dar ca să înlocuiești un om cu un program trebuie ca acel program să fie cu adevărat funcțional.
Pentru că altfel vei crea un gol în care nu mai este nici omul și nici altceva, un vid care trebuie umplut cu ceva pentru că altfel vor apare probleme care nu mai pot fi rezolvate.

Este adevărat că dacă ne uităm în jur beneficiile informatizării sunt evidente.
Plăți online, POS-uri, scanarea și plata automată a produselor în supermarketuri, comenzi de taxi prin aplicații și localizarea în timp real, urmărirea tramvaielor – toate acestea sunt exemple clare ale unei informatizări reale și funcționale.
Dar asta este informatizarea din domeniul privat, nu din acel sector în care lucrează bugetarii de care vrem să scăpăm.

În contrast, informatizarea instituțiilor de stat este o glumă proastă.
S-au cheltuit sume colosale, dar în final avem sisteme greu de folosit, incoerente și departe de a simplifica interacțiunea cu cetățeanul.
Toate e-urile Statului Român nu au făcut decât sa complice viața celor care sunt obligați să le folosească.
Practic, birocrația clasică a fost tradusă digital, dar fără a aduce un câștig real în eficiență.

Acolo este primul loc în care trebuie intervenit în primul rând, cineva să ia măsuri pentru a înlocui acele aplicații care nu sunt destul de fiabile și intuitive cu altele care chiar funcționează.
Iar după ce acestea au fost testate pe segmente care să reprezinte toată populația tării – tineri, bătrâni, unii mai pricepuți alții mai puțin pricepuți la folosirea unor aplicații informatice – poți să înlocuiești și o parte din oameni, nu pe toți pentru că, să nu uităm, sunt în România oameni care nu știu nici să-și scoată pensia de la bancomat.

Ce ar însemna o informatizare autentică?
Un exemplu de informatizare reală, care ar reduce cu adevărat birocrația, ar fi un portal al primăriei cu un menu intuitiv, unde orice cetățean să se poată loga folosind un sistem electronic de identificare deja existent – cardul de sănătate, cartea de identitate electronică sau un stick cu semnătură digitală.
Nici relativ noul serviciu ROeID nu este rău, dacă ar fi implementat corect.

De acolo, un „Mare Server” al primăriei ar putea lua automat datele necesare de la Evidența Populației, Oficiul de Publicitate Imobiliară sau Serviciul de Înmatriculări Auto.
Fără dosare cu șină, fără drumuri inutile, fără cozi interminabile, fără ca solicitantul să se ridice din fotoliul comod pe care stă.
Solicitantul ar primi documentul dorit, semnat electronic, în doar câteva secunde.

Pare un vis dar informațiile acestea există deja și sunt accesibile.
Dacă aveți vreodată ghinionul să încălcați o regulă în fața unui jandarm sau a unui polițist, veți vedea cum, în câteva secunde, acesta are pe ecranul telefonului atât fotografia, cât și toate datele personale, inclusiv adresa, și va ști probabil dacă sunteți sau nu vaccinat.

În domeniul medical, o informatizare reală ar însemna ca, indiferent unde vă aflați, un medic aflat oriunde în lume să poată accesa Fișa Electronică a Pacientului folosind cardul de sănătate pe care îl avem cu toți.
Acolo ar putea vedea istoricul medical, să adauge constatări noi, laboratorul de analize adaugă și el informații, iar farmacistul să aibă acces la rețetele eliberate, indiferent că acestea sunt din Timișoara, Frătăuții Noi sau Bangkok.

Mai mult, în etapa următoare, 2025 și mai departe, funcționarii care nu cunosc o lege – și este ceva normal ca un funcționar de la ghișeu să nu cunoască toate legiile țării, nu le cunoaște nici Presedintele – sau o regulă ar putea apela la un AI care să le ofere explicația completă și corectă în câteva secunde.
De ce să angajăm oameni care sunt obligați să memoreze legi, poate nici nu înțeleg aceste legi, când putem avea sisteme inteligente care să ofere răspunsuri exacte și imediate?
Funcționarul nu trebuie decât să întrebe ce nu știe foarte bine și în două secunde primește un răspuns.

Dialogul ar funcționa cam în felul următor:

In cazul existenței unei procuri speciale prin care cineva reprezintă pe altcineva, mai este necesară prezentarea documentelor de identitate a celor reprezentați?

După una-două secunde urmează răspunsul:

„Din punct de vedere teoretic și juridic, o procură specială autentică, apostilată și recunoscută de statul român, conferă reprezentantului împuternicit toate drepturile de a acționa în numele celor care l-au împuternicit, exact ca și cum aceștia ar fi prezenți personal.
Practic, împuternicitul devine „vocea legală” a celor reprezentați. Împuternicitul trebuie să prezinte doar procura și actele sale de identitate.”

Dacă eu aș fi șeful unui astfel de serviciu nu ar exista nici o aplicație folosită de funcționarii de acolo care să nu aibă un buton pe care să scrie „Dacă nu știi întreabă o Inteligență Artificială”. Să împlementezi un astfel de buton este o treabă de minute.

Și medicul poate cere o a doua opinie de la un sistem AI.
De fapt în toate domeniile ajutorul potențial din partea AI poate fi atât de imens încăt deocamdată nici nu realizăm posibilele implicații.

Dar, până când aceste sisteme nu sunt implementate corect și complet în toate instituțiile statului, vom avea în continuare nevoie de cei patru funcționari de la ghișeele Direcției Fiscale, de angajații Ministerului Finanțelor și de multe alte posturi similare.

Este adevărat că există locuri unde se pot economisi resurse și personal, dar acestea nu sunt tocmai acolo unde crede domnul Simion.
Poate voi detalia aceste lucruri într-o analiză viitoare.

*

Ieri am citit din nou despre un act de cruzime care m-a cutremurat: un individ a împușcat un câine ce mergea liniștit pe stradă. O faptă de o brutalitate greu de înțeles, dar, din păcate, nu un caz izolat. Astfel de gesturi, aparent „minore” pentru unii, sunt de fapt avertismente clare despre pericolul latent pe care astfel de oameni îl reprezintă pentru societate.

Din păcate, aici asistăm și la o greșeală majoră – fie a presei, fie a legislației.
Faptele acestea sunt prezentate fugitiv, ca un simplu „incident”, iar numele celor responsabili rămân, în general, anonime.
În realitate, cruzimea față de animale este un indicator serios al unor tendințe psihopate.
Studiile psihologice și criminologice, realizate de-a lungul decadelor, au demonstrat fără echivoc că mulți dintre cei care comit acte de violență extremă asupra oamenilor au manifestat anterior o atracție morbidă pentru suferința animalelor.

De exemplu, FBI a recunoscut încă din anii ’70 legătura între abuzul asupra animalelor și comportamentul violent.
În cadrul „The Macdonald Triad”, cruzimea față de animale este unul dintre cei trei factori predicționali ai comportamentului criminal, alături de piromanie și enurezis nocturn persistent.
Ted Bundy, Jeffrey Dahmer, Albert DeSalvo (cunoscut ca „Strangulatorul din Boston”) și mulți alți criminali în serie au avut în comun un trecut presărat cu acte de violență asupra animalelor. Râmaru, la noi, a început prin a ucide pisici și câini.

Aceste lucruri nu sunt coincidențe.
Psihologii explică faptul că astfel de indivizi își exersează cruzimea pe ființe mai vulnerabile, animalele fiind ținte ușoare și lipsite de apărare.
Este o escaladare a violenței, un „antrenament” pentru agresiuni ulterioare, de multe ori asupra oamenilor.

Și atunci, întreb: de ce nu ne protejăm?
De ce astfel de oameni nu sunt cunoscuți de comunitate?
Când fapta este clară, fără urmă de îndoială – așa cum este cazul de la Moșnița – numele și datele lor ar trebui să fie publice.  Poza lor ar trebui afișată pe stâlpii comunei.
Comunitatea are dreptul să știe cine trăiește în mijlocul ei.
Vecinii să fie conștienți că au alături un individ capabil de violență gratuită, soția să știe că împarte casa cu un potențial pericol, iar copiii să fie avertizați să stea departe.

Astfel de fapte nu ar trebui să fie ascunse în paragrafe mici de ziar, ci să fie expuse pe larg, însoțite de identificarea clară a agresorului.
E o măsură minimă de siguranță pentru cei din jur și un prim pas în descurajarea recidivei.

***

Elon Musk, Bill Gates, Mark Zuckerberg și Sam Altman sunt de acord: zilele smartphone-urilor sunt numărate. Tim Cook nu este de acord

Lumea tehnologiei este plină de speculații cu privire la viitorul smartphone-urilor, iar unele dintre cele mai mari nume din industrie descriu scenarii extrem de diferite. În timp ce personalități precum Elon Musk, Bill Gates, Mark…