De mici ni se spune că echilibrul perfect într-o zi este cel al celor „opt-opt-opt”:
8 ore muncă, 8 ore viață personală și relaxare, 8 ore somn.
Asta nu este o utopie, ci o formulă de viață sănătoasă, testată de secole și preluată în legislațiile moderne. Orice abatere consistentă de la acest echilibru duce, inevitabil, la scăderea performanței, epuizare, lipsă de claritate în decizii și, uneori, la corupție.
Cu toate acestea, în România zilelor noastre, citim aproape zilnic în presă despre funcționari publici cu 2, 3, 7 sau chiar 14 funcții în instituții de stat.
Despre medici care lucrează 36-48 de ore fără pauză, alergând între spitale publice, clinici private și call-center-uri.
Despre profesori care predau în patru școli și mai au și ore particulare.
Toate acestea în timp ce calitatea serviciilor publice scade și cetățeanul rămâne nemulțumit.
Este timpul să ne întrebăm serios: poate un om să muncească 48 de ore într-o zi de 24?
Sau poate cineva să facă performanță în timp ce lucrează și la o instituție a statului, face parte și din câteva conslilii de administrație și mai face și două mastere sau doctorate?
Răspunsul este evident: nu.
Cei care pretind că o fac nu oferă de fapt muncă reală în toate aceste locuri, ci doar ocupă poziții.
Uneori pentru bani, alteori pentru influență.
Este o iluzie periculoasă și păguboasă.
Ea creează blocaje administrative, decredibilizează instituțiile și sabotează accesul altor profesioniști tineri și competenți la posturi.
Un medic care după 6 ore de consultat pacienți merge la o clinică privată unde consultă sau chiar operează alți pacienți este un pericol public.
Ce este de făcut?
Limitarea clară a cumulului de funcții în instituțiile de stat și în anumite instituții private.
O persoană angajată la stat ar trebui să lucreze maximum 8 ore/zi în total, indiferent de numărul instituțiilor în care activează.
Ar fi necesară o lege în acest sens.
Medici și alte categorii cu muncă de risc ridicat ar trebui să aibă norma de lucru redusă la 6 ore/zi.
Este o chestiune de sănătate publică și siguranță.
Verificarea automată a pontajelor și a contractelor multiple, folosind instrumente digitale interconectate (fără ca asta să implice birocrație în plus pentru angajați).
Transparență totală în ceea ce privește numărul de funcții ocupate de angajații publici, ușor accesibilă online.
Există o mică problemă, România are deja un deficit de medici, iar reducerea orelor de lucru ar putea necesita angajarea mai multor profesioniști sau o reorganizare a fluxurilor de lucru.
Dar aceasta problemă ar putea fi rezolvată prin degrevarea medicilor de sarcinile birocratice, acestea urmând a fi preluate de funcționari, care la rândul lor ar putea fi disponibilizați din alte instituții în urma măsurilor de informatizare și eficientizare.
În fond nu trebuie să fii medic pentru a programa pacienții, pentru a scrie o rețetă sau un raport pentru Casa de Asigurări de Sănătate.
Acest tip de reformă, simplă și logică, nu presupune costuri, ci doar voință politică. Și ar duce la o eliberare masivă a resurselor din aparatul de stat, lăsând loc pentru oameni care chiar vor să muncească, nu doar să dețină funcții.
Poate că ar fi bine să începem de aici. De la o idee simplă, dar esențială: o zi are 24 de ore.
Nu mai mult.
Nici măcar pentru „băieții deștepți” ai statului.
*
Nu trebuie să fii expert în economie sau geopolitică pentru a înțelege că sutele de miliarde cheltuite anual pe arme sunt, de fapt, un furt la drumul mare din buzunarul cetățenilor.
Este un jaf bine ambalat în steaguri naționale, în imnuri, în discursuri despre „securitate națională”, dar care, în esență, înseamnă școli neconstruite, spitale în paragină și pensii de mizerie.
Banii care ar putea asigura un trai decent pentru milioane de oameni sunt aruncați în pușcoace, tancuri și avioane care – în cel mai bun caz – ruginesc în poligoane, iar în cel mai rău – omoară civili în războaie de uzură, inventate pe alte continente.
Complexul militar-industrial e o realitate, nu o teorie a conspirației. Companii precum Lockheed Martin, Raytheon sau BAE Systems fac profituri obscene pe fondul conflictelor, iar statele, inclusiv România, sunt prinse în acest joc al „securității” care justifică orice cheltuială.
„Solidaritatea” și „patriotismul” invocate sunt adesea un paravan pentru interese care nu au legătură cu binele comun. România urmează orbește agenda marilor puteri, fără a pune întrebări critice. De ce trebuie să fim în prima linie a unei curse a înarmării? Cine ne amenință atât de grav încât să sacrificăm bunăstarea propriilor cetățeni? Răspunsurile sunt vagi, iar discursul oficial evită să dezbată aceste dileme.
Această hoție nu s-a inventat în România.
A fost doar importată de la „profesioniștii” din marile complexe militar-industriale, cei care alimentează conflicte doar ca să justifice producția de armament.
România nu face decât să urmeze orbește o rețetă care a distrus deja alte societăți.
În loc să ne întrebăm de ce am ajuns ținta unei noi curse a înarmării, ni se spune să fim „solidari” și „patrioți”, să cumpărăm rachete și drone, chiar dacă spitalele încă tratează bolnavii cu pături electrice.
Poate că Președintele Nicușor ar trebui să-și tragă un pic sufletul și să se uite în jurul său: cine sunt cei care-i bagă în cap ideea că înarmarea este soluția?
Cine profită?
Și mai ales, ce fel de aliați cultivă în jurul lui?
Pentru că prieteniile cu indivizi dubioși, adepți ai extremismului și nostalgici după uniforme brun-maronii, nu-l onorează.
Din contră, îl compromit.
Războiul nu e un joc, iar popoarele nu sunt carne de tun.
Și cu siguranță, pacea nu se construiește cu rachete Patriot și fotografii cu generali pe Facebook.
Adevărata apărare a unui popor stă în educație, sănătate, unitate socială și respect. Nu în blindate, nu în baze militare, nu în discursuri belicoase.
*
Îmi amintesc cu un zâmbet de o întâmplare de pe unul dintre numeroasele șantiere ale patriei, acolo unde s-a clădit nu doar stații de pompare sau canale de irigații, ci și o parte importantă din înțelepciunea practică a acestei țări.
Era prima zi de muncă a unui tânăr inginer, proaspăt absolvent al unei facultăți din Timișoara, un băiat curat la chip și plin de elan tehnocratic. Fusese repartizat – cum era moda vremii – să supravegheze o echipă de vreo 20-30 de muncitori aduși din Bihor, toți oameni hârșiți în meserie, calificați nu prin diplome, ci prin ani grei de muncă și praf de șantier.
Locul acțiunii era undeva între Foieni și Pustiniș, chiar la marginea hotarului cu Iugoslavia, într-o zonă unde și câinii de pază se uitau chiorâș la harta României.
Tovarășul inginer și-a început ziua cu o rigoare de manual.
I-a aliniat pe oameni, a făcut prezența – probabil un obicei deprins din armată sau de la vreo practică studențească – apoi a început să distribuie sarcini: tu acolo, tu dincolo, tu ține ruleta, tu adu harta.
La început, echipa lui Faur, oameni de bun-simț și cu simțul umorului, l-au lăsat să-și etaleze zelul de proaspăt conducător.
Dar, cum fiecare minut pierdut înseamnă întârzierea plăcii turnate sau a fierului legat, la un moment dat, Faur s-a apropiat calm de inginer și i-a spus, cu voce joasă, ca să nu-i strice autoritatea:
– Dom’ injiner, lasă, știm noi ce și cum sa facem.
Dacă te plictisești, uite, du-te până în camion, acolo la Ciociu. Are o carte bună pe bord, citește ceva până terminăm noi treaba.
Cartea de pe bordul camionului era o Biblie. Pe care, trebuie să recunosc, am subtilizat-o într-un moment de reverie filosofică și o păstrez și astăzi în bibliotecă, ca pe un trofeu simbolic al victoriei meșteșugului asupra teoriei.
Acea zi a fost o lecție vie despre supremația practicii în fața rațiunii pure.
Nu e vorba că școala n-ar conta – dimpotrivă, e esențială – dar să nu uităm niciodată că țara asta a fost ridicată pe umerii unor oameni care au învățat meserie muncind: fierari-betoniști, dulgheri, parchetari, instalatori, zidari și alți truditori pe care nicio diplomă nu-i poate înlocui.
De aceea, orice recunoaștere oficială a calificării la locul de muncă e o veste bună, poate chiar singura cu adevărat bună din presa de azi.
O formă de respect întârziat, dar binemeritat, pentru oamenii care n-au citit prea mult, dar au construit aproape tot.
***
Fost ofițer de rang înalt al armatei franceze: Ucraina nu ar fi putut lansa atacul cu drone de duminică asupra aerodromurilor rusești fără date primite de la serviciile de informații americane
România vrea un buget enorm pentru armată, dar se îneacă în datorii.
România vrea să își dubleze bugetul destinat apărării, dar nu e capabilă să-și reducă deficitul bugetar record. Un cunoscut expert în securitate și doctor în economie militară explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de ce România nu are soluții în acest moment.
Romsilva are 99 de directori.
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, anunţă că a propus reducerea numărului de directori din Regia Naţională a Pădurilor Romsilva de la 99 la 17. El a spus că numai în ultimii doi ani Romsilva a cheltuit…
Cât de stufos e aparatul de stat din România: sunt aproape 14.
Desființarea unor instituții de stat și/sau comasarea lor se află, în aceste zile, pe lista propunerilor pe care le analizează liderii și negociatorii partidelor care ar putea forma viitorul Guvern. HotNews a solicitat Ministerului Finanțelor…
Statul plătește sute de milioane de lei în programul Rabla, dar nu știe ce modele de mașini scoate din uz și ce pune în loc
Dominic Fritz: Nu este momentul ca mediul privat să salveze un stat prea umflat
Miercuri, într-o conferință de presă, Dominic Fritz a subliniat că USR nu este de acord cu majorări de taxe până când nu se epuizează toate variantele de reducere a cheltuielilor bugetare.
Ce spune Nicușor Dan întrebat ce este pentru el o pensie mare și dacă va fi introdusă o supraimpozitare
Nicușor Dan a confirmat, într-o conferință de presă organizată la Palatul Cotroceni, că supraimpozitarea pensiilor peste 10.000 de lei este una dintre măsurile discutate de către partide în pachetul de măsuri economice, dar președintele nu…
Întrebat despre declarațiile consilierului său care a zis că e „o tâmpenie” să fie publice declarațiile de avere, Nicușor Dan a răspuns că Dragoș Anastasiu a rămas de la Bolojan și că urmează ”să facem evaluările”
„Am discutat cu domnul Bolojan ca consilierii săi să rămână pâna la 30 iunie, apoi o să facem evaluările”, a replicat Nicușor Dan, la prima sa conferință ca președinte al României, la întrebarea HotNews care…
Un bancher de top a analizat nuanțele politice ale deficitului bugetar.
Vorbind despre corecția deficitului bugetar, economistul șef al BRD, Florian Libocor, a analizat nuanțele politice ale corecției, inclusiv o redimensionare a Parlamentului. ”Există un principiu mutual acceptat, chiar dacă nereglementat în niciun cadru legal din…
O mare companie auto germană dă afară câteva sute de angajați în România
Grupul Continental AG, unul dintre cei mai mari furnizori de componente auto, va renunța la peste 800 de angajați în România, măsura urmând să afecteze două unități de business, scriu publicațiile Profit.ro și Economedia. Germanii…
Meseria, recunoscută oficial.
Meseriașii cu experiență la locul de muncă, dar fără diplomă de calificare, vor fi ajutați să obțină actele necesare, gratuit, prin intermediul unui proiect derulat de Camera de Comerț și AJOFM Botoșani. Această inițiativă este o salvare și pentru cei cu nivel redus de studii.
Economistul șef al BCR: Am creat creştere economică în alte țări.
Liberalizarea în orb: România, din nou în pragul haosului energetic
Statul se pregătește, pentru a treia oară, să liberalizeze piața de energie electrică. Dar nu ca un elev care a mai dat examenul și știe ce are de făcut, ci ca un repetent care ignoră lecțiile trecutului și vine cu temele nefăcute. Din păcate, semnele prevestesc nu o reformă, ci un nou scandal național, iar […]
Vladimire, nu fi trist, jaful merge înainte cu tupeu suveranist!
Și abia pierdu Simionul… ce mai zarvă, ce mai glume… țara clocoti de ură proletară și de spume. Patrioți pe care lumea nu putea să-i mai încapă și-au tăiat toți pașaportul, fiind la cap pămînt și apă. Azi, morala oțelită să trădeze POT îi mînă, iar în jur, iată, se-ntinde, falnic, hoția română! (Mihai Eminescu, Stenograma III, document în curs de secretizare de către CCR)
Locul contabililor în natură
Cred că nimic nu e mai bolnav în această perioadă decât discuția despre cheltuieli, iar nu despre oameni. Ca de fiecare dată, pare că se dorește salvarea unor cifre macroeconomice, iar nu a unor niveluri de trai și aspirații. O zic în ideea în care pasiunea pentru macroeconomic, în lipsa înțelegerii condițiilor de viață, înseamnă mai nimic. Mai mult decât atât: tot ceea ce se face azi în privința redresării economice și stabilității va avea urmări directe și rapide în orizontul alegerilor parlamentare. Știu, mai e, sunt departe, dar, de fapt, din două-trei concedieri suntem acolo.
Litoral 2025.
Săptămîna trecută, de miercuri pînă duminică, trei sute de agenți de turism din toată țara și vreo cincizeci de jurnaliști din presa națională au coborît din autocare și au intrat prin hoteluri, restaurante și alte spații de distracții, de la Mamaia la Mangalia, la invitația Asociației Naționale a Agențiilor de Turism. Infotrip-ul ANAT de dinaintea deschiderii oficiale a sezonului estival a fost ocazia perfectă de a vedea update-urile structurilor turistice de pe litoral, nu numai ale celor din sectorul de cazare și masă, ci și ale celor din oferta de petrecere a concediului la mare între sesiunile de baie, plajă și mîncat/băut.
Ipocrizie marca PSD.
Zilele trecute ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, reclama, într-o apariţie TV, faptul că încasează al 180-lea salariu ca valoare din ministerul pe care îl conduce. De menţionat că salariul său este de 13.000 de lei lunar şi, dacă renunţăm la populisme, trebuie admis că nu este unul foarte mare. Iar preşedintele interimar al PSD are dreptate…
Pisicile, luate la țintă de guvernanți.
Guvernul pregătește un nou pachet de politici fiscale în încercarea de a reduce masiv deficitul bugetar, primele măsuri care pot fi aplicate începând cu 1 iulie afectând chiar și pisicile.
Festivalul Internațional „Timișoara Muzicală” a reunit Opera și Filarmonica într-un suflu artistic comun
Conceput ca un omagiu adus visului fondatorilor Ion Românu și Nicolae Boboc, Festivalul Internațional „Timișoara Muzicală” a reunit Opera și Filarmonica într-un suflu artistic comun Festivalul „Timișoara Muzicală” a vibrat prin cei doi „plămâni” muzicali ai orașului, atrăgând la evenimentele celor două instituții aproape 9.000 de spectatori în 27 de evenimente.
Ce facem astăzi, 5 iunie 2025, în Timișoara?
Joi puteți merge la proiecții, concerte și la evenimente legate de lectură.
