Concedii, călătorii, excursii, ieșiri în natură…
Dacă îi întrebi pe oameni de ce pleacă, răspunsurile sunt frumoase. Vor să cunoască lumea, să descopere alte culturi, să vadă locuri noi, să învețe, să se dezvolte personal.
Aproape că îți imaginezi că autobuzul spre Antalya este plin cu exploratori, antropologi și filozofi care au găsit, în sfârșit, o ofertă bună cu toate mesele incluse.
Dar în spatele acestor explicații respectabile se ascunde uneori ceva mult mai simplu: oamenii fug de viața lor.
Nu neapărat conștient. Nu își spun, în timp ce îndeasă tricourile în valiză: „Nu-mi place existența mea și încerc să mă sustrag temporar din ea”. Își spun că merită o pauză. Că au muncit. Că trebuie să schimbe aerul.
Și chiar trebuie. Numai că aerul este adesea partea cea mai puțin stricată din viața lor.
Îi obosește serviciul la care se duc în fiecare dimineață, îi apasă ratele, îi enervează șeful, îi sufocă locuința, cartierul, rutina. Îi plictisește faptul că știu deja cum va arăta ziua de mâine, fiindcă seamănă foarte bine cu cea de ieri. Uneori îi obosește chiar omul cu care trăiesc. Alteori, omul care îi privește din oglindă.
Așa că pleacă.
Pentru o zi, pentru șapte zile, pentru o lună, încearcă să fie altcineva.
Acasă sunt angajatul care cere voie să lipsească două ore, vecinul care se ceartă pentru un loc de parcare, omul care calculează dacă îi ajung banii până la pensie sau salariu. În concediu sunt „călători”. Poartă ochelari de soare, o cămașă pe care n-ar îndrăzni s-o îmbrace la serviciu și au, pentru câteva zile, aerul că viața le aparține.
Nimeni nu îi cunoaște. Nimeni nu știe ce funcție au, cât câștigă, ce au ratat și ce promisiuni nu și-au ținut. Este o ocazie rară de a apărea în fața lumii fără dosarul personal atașat.
Doar că unii nici nu apucă să vadă locul în care au ajuns. Primul obiectiv turistic este „să mâncăm ceva”, restaurantul.
Abia au coborât din mașină și se apucă să se îndoape. Comandă cât să încapă prosperitatea în fotografie: platouri, fripturi, fructe de mare, sticle, pahare, ceva scump al cărui nume nu îl pot pronunța, dar care dă bine lângă nota de plată. În spate poate fi o cetate de opt sute de ani, însă cetatea mai poate aștepta. Se răcește carnea.
Urmează ședința foto. Farfuriile sunt aranjate, telefonul caută unghiul potrivit, burta este trasă înăuntru, iar în gură apare o havană. Omul care acasă se uită cu atenție la prețul unui kilogram de roșii privește acum spre obiectiv ca și cum tocmai ar fi cumpărat portul și negociază preluarea insulei.
Poza ajunge pe Facebook.
„Viața e frumoasă!”
Și în fotografie chiar este. Nu se vede creditul, nu se vede luni dimineață, nu se vede mesajul șefului, nu se vede cearta de dinaintea plecării. Se văd masa, havana și un om care, pentru câteva secunde, a reușit să semene cu personajul pe care ar fi vrut să-l joace tot anul.
Uneori ai impresia că întreaga călătorie a fost făcută pentru această dovadă. Restaurantul nu mai este doar un loc în care mănânci, ci studioul în care produci imaginea unei vieți reușite. Iar prietenii rămași acasă primesc fotografia și își spun că ar trebui să plece și ei undeva. Să mai vadă lumea. Să se mai dezvolte personal. Eventual lângă un platou și o sticlă cu etichetă vizibilă.
Sigur că există oameni care călătoresc din curiozitate adevărată. Care se opresc pe o stradă fiindcă vor să înțeleagă cum trăiesc cei de acolo, care intră într-un muzeu fără să fotografieze fiecare exponat și care se întorc cu întrebări noi, nu numai cu magneți de frigider. Și există odihnă adevărată, bucuria de a merge prin pădure, plăcerea de a sta lângă apă fără să trebuiască să justifici asta prin „dezvoltare personală”.
Dar merită să ne uităm și la disperarea cu care așteptăm uneori plecarea. La felul în care numărăm lunile, săptămânile, zilele până la concediu, de parcă restul anului ar fi o pedeapsă executată în vederea obținerii unei permisii.
Am ajuns să considerăm firesc ca omul să suporte cincizeci de săptămâni o viață care îl stoarce, pentru a cumpăra două săptămâni în care să-și revină cât de cât. După care să se întoarcă odihnit și pregătit să fie stors din nou.
O întreagă industrie se ocupă de această recuperare temporară. Îți vinde liniște, fiindcă în viața obișnuită nu o ai. Îți vinde libertate, fiindcă în restul anului programul tău aparține altora. Îți vinde atenție și amabilitate, lucruri pe care acasă le primești tot mai rar. La recepție ți se spune „bine ați venit”, iar tu descoperi cât de mult îți lipsea să pară cineva mulțumit că ai apărut.
Problema este că la întoarcere te așteaptă aproape tot ce ai lăsat în urmă.
Același serviciu. Aceeași casă. Aceleași relații. Aceeași oboseală, care revine surprinzător de repede. Desfaci valiza, pui rufele la spălat și, înainte să se usuce, începi să te gândești unde ai putea pleca data viitoare.
De tine însuți este și mai greu să scapi. Te iei peste tot. Poți schimba țara, hotelul și fusul orar, dar nemulțumirile tale trec granița fără pașaport. Dacă nu suporți să stai singur cu propriile gânduri în sufragerie, există șanse bune să nu le suporți nici pe o plajă scumpă. Acolo doar ai mai multe lucruri cu care să le acoperi și un minibar la îndemână.
Poate că, din când în când, pe lângă întrebarea „unde plecăm?”, ar merita să ne întrebăm și ce anume ne gonește atât de tare de acasă. Ce am putea schimba în zilele obișnuite, astfel încât să nu mai trăim numai în așteptarea următoarei evadări.
Ar fi frumos să plecăm fiindcă ne atrage ceva, iar la întoarcere să avem și ceva care ne bucură.
Până atunci, punem fotografia pe Facebook. Masa este bogată, havana stă bine în colțul gurii, iar viața pare minunată.
Luni, la opt, suntem din nou la serviciu.
***
BILD: AfD, la un nou maxim istoric în preferințele alegătorilor din Germania.
Un sondaj realizat de Insa pentru ziarul german BILD și publicat sâmbătă arată că partidul de extremă dreapta din Germania, AfD, a atins pentru prima dată pragul de 30% la nivel național. În paralel, alianța conservatoare CDU/CSU a cancelarului german Friedrich Merz a coborât la un minim de 18%.
ANUNȚ Mii de angajați obligați să plece, inclusiv din poziții de management.
Compania germană BMW lansează un program de disponibilizări voluntare, care ar urma să afecteze aproximativ 8.000 de locuri de muncă în Germania.
Tot mai mulți bitanici vor înapoi în UE.
Alegătorii britanici susțin în proporție de 50% revenirea Regatului Unit în Uniunea Europeană.
Rusia și SUA, acord petrolier de miliarde de dolari.
Rusia și Statele Unite și-au extins negocierile privind Ucraina pentru a include un acord petrolier de miliarde de dolari, a relatat The New York Times, citând opt surse familiarizate cu negocierile. Acordul se referă la câmpuri petroliere, rafinării și benzinării din întreaga lume, deținute de LUKOIL, scrie ziarul. Sunt în discuție activele companiei petroliere ruse […]
„Ceea ce i se promite este o minciună”.
Prim-ministrul albanez Edi Rama a declarat în această săptămână, într-un interviu acordat ziarului Die Welt, că Ucraina nu va adera niciodată la UE pe baza criteriilor existente și că promisiunile făcute Kievului privind acest pas sunt „o minciună”.
„Uitați-vă la Ucraina. Ceea ce i se promite este o minciună. Pe calea obișnuită de aderare, cu toate criteriile, nu va fi niciodată acceptată. Toată lumea știe acest lucru”, a declarat Rama în interviul pentru Die Welt.
El mai susține faptul că în privat, oficialii europeni admit faptul că procedura standard de aderare este nepotrivită pentru o țară care se află într-un război, notează Kyiv Post.
O lege dată de curând în Singapore ar putea explica de ce țara este pe locul 1 în PISA.
„Nebunii” aștia de politicieni din Singapore au decis să dea bani celor care citesc cărți, cu bonusuri pentru autorii autohtoni. Și nu e glumă.
Radiografia unui fenomen social.
Românii au dat de 13 ori mai mulți bani pe țigări și băutură decât pe educație sau investiții, potrivit INS.
Extremismul economic se bate cu extremismul politic, ăsta e adevărul
Profunzimile acestui conflict sunt alea care ne dor pe noi. Europeniștii și trumpiștii au lucruri nocive în comun: toți se împiedică în statul social. E, de fapt, un discurs universal: statul social, educație și sănătate susținute social, toate astea sunt piedici în calea competiției globale.
De-aia pierde Europa, ne urlă din ce în ce mai mulți, pentru că cheltuie aiurea pe oameni, în loc să-i pună la muncă (ca pe chinezi, filipinezi, indieni, chiar americani, mai slab asigurați social).
PNL-USR sunt cu extremismul economic, cunoscut cu numele de „austeritate”. Ei cred că banii trebuie să fie toți investiți în piață, inclusiv ăia de stat, și reduse la maximum cheltuielile bugetare. Lumea urăște oricum bugetarii pentru că au rămas cam singurii angajați cu ceva drepturi.
Între PNL și USR sunt și aici diferențe. USR sunt un partid ieșit din comisioanele pe fonduri europene. Pâslaru, Ghinea, Barna și câți alții sunt arătări ale tocatului de bani și hârtii pe proiecte europene. Singurul lor interes este să-și securizeze sursa de putere: „expertiza” pe fonduri.
Din cele peste 7.
Ce au făcut marile parchete din România după ce Curtea europeană de Justiție le-a dat mână liberă să atace dosarele închise prin prescripție. Din luna iulie 2026, procurorii au primit „undă verde” de la curtea europeană să le poată redeschide. HotNews le-a întrebat în câte cazuri au făcut-o. Conform datelor furnizate de Parchetul General, DNA …
Ascensiunea „micro-călătoriilor” și noile tendințe care vor defini vacanțele din 2027
În 2027, turiștii vor opta tot mai mult pentru excursii mai dese și mai scurte, vor căuta experiențe pentru dezvoltare personală și, în paralel cu acestea, vor acorda mai multă atenție timpului petrecut în natură și stării de bine, potrivit Euronews.
Deși anul 2026 nu s-a încheiat încă, industria turismului se uită deja spre 2027 și încearcă să anticipeze modul în care vor călători oamenii.
Mamaia, paradisul pierdut.
Aproape tot ce-a moștenit Mamaia din perioada interbelică este astăzi ruină. Inima stațiunii, zona ei istorică, nu mai reprezintă nimic atractiv. Totul începe acum cu „a fost odată…“ și se termină cu ruine, gunoaie și kitsch.
‘Trăim într-o lume profund nedreaptă și abuzivă’.
Iubitorii de animale sunt chemați în stradă pentru a protesta față de abuzuri, abandon și exploatare și pentru a cere autorităților măsuri mai ferme de protecție.
Timișorenii sunt invitați să participe, duminică, 4 octombrie, de la ora 14:00, în Piața Unirii, la acțiunea dedicată drepturilor animalelor. Evenimentul este organizat cu ocazia Zilei Internaționale a Animalelor și își propune să atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă necuvântătoarelor din România.
Organizatorii susțin că animalele, indiferent că este vorba despre câini și pisici, animale de fermă sau animale sălbatice, continuă să fie victime ale abuzurilor și neglijenței.
„Trăim într-o lume profund nedreaptă și abuzivă pentru animale” este mesajul transmis de organizatorii manifestației, care cer o schimbare a modului în care animalele sunt privite și protejate prin lege.
La Timişoara s-a deschis noua bază sportivă „Costică Rădulescu” FOTO
Sâmbătă dimineaţă, noua bază sportivă „Costică Rădulescu” din Timişoara și-a deschis porțile. „Vă așteptăm astăzi, toată ziua, cu evenimente și activități sportive pentru întreaga familie: fotbal, baschet, handbal, rugby, șah, scrimă, lupte și haltere, întâlniri cu sportivii Timișoarei, muzică și, de la ora 19:00, „Meciul Legendelor” – Poli ’90 vs. UMT 2000„, a informat Primăria […]
