Să ne înțelegem din capul locului: nu sunt dintre aceia care privesc bugetarii, în special funcționarii – că, hai să fim serioși, când zici „bugetar”, primul chip care îți vine în minte e al unei doamne plictisite de la ghișeu – ca pe niște paraziți.
Nu.
Mulți dintre ei sunt necesari, chiar esențiali în ecuația administrativă.
Cineva trebuie să facă hârtiile să circule, să țină ordine în dosare, să ștampileze viața noastră de zi cu zi.
Fie.
Dar de aici până la a primi sporuri de condiții vătămătoare pentru că lucrezi într-o clădire cu antenă pe acoperiș, sau pentru că stai prea mult pe scaun și te uiți la un monitor, e o diferență mai mare decât între un bec ars și o centrală nucleară.
„Spor de calculator.”
„Spor de antenă.”
„Spor de obiectiv.”
Zici că trăim într-un joc video cu misiuni secrete și radiații ascunse, nu într-o birocrație cu aer condiționat și program de la 8 la 16.
Hai să fim sinceri: e o nesimțire organizată, cu ștampilă și semnătură.
O bătaie de joc ridicată la rang de sistem.
Iar cei care primesc astfel de bani, dacă ar avea o fărâmă de onoare sau contact cu realitatea, s-ar duce la casierie cu capul plecat și ar înapoia „bonusul de stat pe scaun”.
Ați văzut vreodată cum arată o zi din viața unui strungar?
E un om care stă 8 ore în picioare, în zgomot, în praf și cu așchii ascuțite de metal care zboară în jurul său, prelucrând piese la o zecime de milimetru, ca să funcționeze lucrurile pe lumea asta reală.
Sau un vatman?
Care, în timp ce tu îți bei cafeaua, el se uită la ce e în față, în stânga, în dreapta, în oglinzi, în tramvai, să nu sară vreun dement pe linie sau vreo doamnă cu cărucior în fața tramvaiului.
Pe constructorii care se cațără pe niște schele nu foarte sigure, la înălțimea unui bloc cu 10 etaje i-ati văzut? Și nu numai că se cațără, dar mai și fac câte ceva, 10-12 ore/zi.
Sau, de ce nu, gunoierii – ăia care ridică pubelele de la poarta celor care, ironic, primesc sporuri pentru că au „condiții grele” la birou.
Nu e nevoie să trăiți ca ei.
Ar fi prea mult.
Doar mergeți o singură zi lângă ei intr-o fabrică sau pe un șantier.
Nu lucrați, stați și priviți.
Apoi întoarceți-vă în biroul vostru cu flori de plastic pe pervaz și întrebați-vă, dacă mai puteți: Pentru ce, Doamne iartă-mă, primesc eu sporuri?
*
Cred că băieții de la CNA ne citesc.
Sau, cel puțin, s-au împiedicat recent de ideea noastră despre interzicerea reclamelor la suplimentele alimentare.
Poate i-a lovit brusc un acces de luciditate, sau poate doar li s-a terminat rezerva de pastile de „concentrație cu extract de Ginkgo”.
În orice caz, bine au făcut.
Dar să ne oprim o clipă asupra pledoariei lacrimogene a celor doi avocați care apără, cu o eleganță demnă de un proces televizat, dreptul sacru al industriei de a vinde speranțe la flacon.
Cu vorbe bine ticluite și iz de lobby discret, ne asigură că suplimentele alimentare sunt deja supuse unui „control tehnic și sanitar prealabil” – și nu doar al conținutului, ci și al materialelor publicitare.
Se dă cu subsemnatul la ANMDMR, se lipesc pe ecran avertismente standard, totul pare frumos și civilizat.
Frumos, dacă am trăi într-un desen animat educativ.
În realitate însă, nimeni – și subliniez nimeni – nu știe exact ce e în acele capsule, prafuri, picături și tincturi minune.
Ce scrie pe etichetă e mai degrabă literatură fantastică decât știință, iar controlul de care tot aud este mai degrabă un ritual birocratic decât o analiză de laborator.
În cel mai fericit caz, avem o listă vagă de ingrediente și o promisiune că „ajută la imunitate” sau „susține buna dispoziție”.
Cine verifică dacă într-adevăr e ce scrie pe cutie?
Nimeni. Poate vreo ciupercă din pădure, poate praf de cretă, sau, mai plauzibil, amidon.
Se mai spune, cu aer de autoritate academică, că în farmacii aceste suplimente sunt recomandate de „specialiști licențiați”, adică farmaciști, care asigură „claritatea mesajelor” și „consultanță de specialitate”.
Hai să fim serioși.
În farmacii, clientul e întâmpinat cu un zâmbet mecanic și întrebarea: „Doriți și ceva pentru imunitate?”.
Farmaciștii și medicii știu bine că fiecare flacon vândut vine cu un comision discret, dar consistent.
Iar consultanța, în cele mai multe cazuri, se reduce la un „asta se vinde bine” sau „asta ia și vecina mea și zice că-i face bine”.
Realitatea e că suplimentele alimentare au devenit un Eldorado al industriei farma-parafarma, unde se învârt sume uriașe, promovate agresiv pe toate canalele – inclusiv acolo unde CNA-ul, până acum, se făcea că plouă, sau unde acum se face că plouă, pe internet.
E o industrie a iluziilor frumos ambalate, în care sănătatea e doar un pretext comercial, iar știința e înlocuită cu sloganuri catchy și testimonialele unor actori plătiți să pară medici.
*
Ieri, printre multele minuni pe care le aduce digitalizarea României – acel unicorn birocratic care paște servere virtuale în pădurea de hârtii cu ștampilă – am dat peste o poză cu o pagină din buget.
O bucățică mică, dar grăitoare.
Una dintre poziții – nici mai mult, nici mai puțin decât 10 miliarde de lei – era trecută, solemn, sub denumirea misterioasă: „Venituri suplimentare încasate din digitalizare”.
Se pare că avem de-a face cu niște beneficii subtile, presupuse și în mare parte speculative, care s-ar fi obținut pentru că am băgat niște computere în niște instituții.
Sau că niște șmecheri au încasat sume imense din implementarea e-factura, e-tva sau SAF-T, măsuri despre care se presupunea că vor aduge la bugetul de stat venituri de 10 miliarde.
E ca și cum ai zice că ai slăbit 5 kilograme doar pentru că ți-ai pus adidași noi – fără să ieși din casă.
Dar să revenim la esență.
Ce ne spune această formulare vagă?
Că, în lipsa unor rezultate concrete, bugetul s-a umplut de ipoteze optimiste.
Că în loc să avem încasări palpabile, avem niște sume presupus salvate de la pierzanie prin magie digitală.
Și acum vine pariul.
Facem un pariu că, în curând, domnul Nazare sau un alt brav contabil al statului ne va anunța că și celebrul GAP la TVA (diferența dintre ce ar trebui să colectăm și ce colectăm de fapt) nu e din vina evaziunii fiscale, ci a unui buget defectuos întocmit?
Că nu contribuabilul fură, ci statul calculează greșit?
Că dacă am ajusta așteptările și am pune în buget doar sumele pe care chiar le putem încasa, puf!, gap-ul ar dispărea ca prin farmec?
Să nu ne mirăm dacă, în curând, o să vedem în buget și o rubrică numită „Venituri estimate prin credință administrativă”.
***
Israelul recunoaşte victimele palestiniene de la punctele de colectare a sprijinului umanitar
De la 19 mai, când Israel a ridicat o blocadă de 11 săptămâni asupra Gaza şi a permis reluarea livrărilor limitate de ajutoare sub coordonarea ONU, 400 de palestinieni au fost ucişi în jurul centrelor de livrare a ajutoarelor umanitare.
Armata israeliană a precizat că, în urma unor investigaţii interne, au fost date noi instrucţiuni către forţele militare pentru a preveni incidentele şi că acestea sunt în curs de anchetare.
Tot mai mulți germani care lucrează cu normă întreagă au nevoie de ajutor de la stat
Politicienii germani spun des: „Munca trebuie să merite.” Însă tot mai mulți angajați cu normă întreagă au nevoie de ajutor de la stat, iar noua creștere a salariului minim este considerată dezamăgitoare, transmite Deustche Welle. Coincidență sau nu, 2015 este și anul în care Germania a introdus pentru prima dată un salariu minim de bază. […]
Papa: „A înfometa populația este o modalitate foarte ieftină de a face război”
Într-un discurs dur, Suveranul Pontif a afirmat că „tragedia constantă a foametei și a malnutriției răspândite” este „cu atât mai tristă și rușinoasă” întrucât „pământul are capacitatea de a produce suficiente alimente pentru toată lumea”, și a considerat „urgent să trecem de la vorbe la fapte”, citează EFE.
„Cheia pentru învingerea foametei stă mai degrabă în a împărți decât în a acumula lacom. Ceva ce, poate, am uitat astăzi deoarece, deși s-au făcut unele progrese relevante, securitatea alimentară globală continuă să se deterioreze”, a explicat Papa.
Parlamentul sloven: Dăm doar 2% pentru Apărare, nu 5% cum vrea NATO
Partidele coaliției slovene au convenit astăzi că principala obligație a țării în ceea ce privește cheltuielile de apărare este atingerea obiectivului din rezoluția națională, care implică costuri de apărare de două procente din PIB, și nu obiectivul NATO de cinci procente. „Declarația (de la summitul NATO) este una, rezoluția este alta.
Ordonanța de urgență care taie sporul de condiții vătămătoare pentru bugetari a fost aprobată ieri, în ședința de guvern / Ce s-a modificat
Proiectul de ordonanță de urgență care plafonează sporul de condiții vătămătoare pentru bugetari și reduce numărului de zile de concediu de odihnă suplimentar a fost adoptat luni de către Guvern.
Mesaj dur al ministrului Finanţelor, Alexandru Nazare: Ani la rând ni s-a spus că România creşte.
Nazare: Am trăit pe datorie, pe banii tot mai scumpi ai altora
Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, spune luni, legat de situaţia economică a României, că ”am întins plapuma mai mult decât ne permiteam, ignorând regulile jocului şi ne-am comportat ca şi când resursele ar fi inepuizabile”. ”Am trăit pe datorie, pe banii – tot mai scumpi. E momentul adevărului. Să ne privim în oglindă, şi să avem curajul schimbării. Este singura cale prin care România poate merge mai departe, cu demnitate şi cu un model economic viabil”, afirmă el.
Daniel David despre burse: Nu mai avem bani să ducem acest sistem
Ministrul Educației, Daniel David, a declarat luni seară, la Antena 3 CNN, referitor la burse, că „nu mai avem bani să ducem acest sistem”, explicând că în ultimii 2-3 ani fondul de burse și tipul de burse a crescut extraordinar de mult și acum nu mai este sustenabil.
Trupele speciale ale ANAF, acești Navy SEALs ai protestelor pe uscat
Angajații din ANAF au ieșit la protest, că nu vor să-și piardă sporul de condiții vătămătoare, chestie care le-ar reduce cu 10% veniturile. Când auzi așa o știre rămâi blocat. Or fi având oamenii birourile prin clădiri cu bulină, sau trebuie să urce 49 de etaje pe jos că nu au lift, există oricând riscul să te tai la deget cu una din solicitările online depuse la ghișeul doi sau pur și simplu mai vin peste ei cei din Clanul Insolvenților, care se iau la bătaie cu cei din Clanul Popriților!
S-a pus cruce unei escrocherii politice
Parlamentarii care dețin locuințe în București și Ilfov nu vor mai primi bani de chirie în Capitală.
După dezvăluirile presei, plenul reunit al Parlamentului a votat, luni, excluderea de la dreptul de a beneficia de sumele forfetare pentru cheltuieli de cazare în București a deputaților și senatorilor care au domiciliul sau care dețin, personal ori împreună cu soțul/soția, în proprietate un imobil cu destinație de locuință situat în municipiul București sau în județul Ilfov.
Proteste „spontane” ale angajaților ANAF din București și cel puțin 15 județe.
Sute de angajați din mai multe sucursale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală au declanșat luni dimineață, în mai multe județe, proteste spontate. Ei sunt nemulțumiți de măsurile anunțate de Guvernul Bolojan, care a spus…
Sindicatele pulverizează tăierea sporurilor: ilegală, imorală, neconstituțională, subminează statul de drept
Sindicatele reprezentate în Consiliul Economic și Social au avizat azi nefavorabil proiectul de OUG pentru stabilirea unor măsuri privind personalul plătit din fonduri publice, mai exact cea care plafonează sporurile salariale. Patronatele și reprezentanții societății civile…
Combaterea evaziunii și a prostiei
Chiar a venit vremea să leșinăm de atîta căldură pe vremea asta de cumplit amatorism politic. CSAT-ul speriat de falimentul statului nostru prost condus și administrat s-a hotărît să întărîte și să asmută copoii săi pe urmele evazioniștilor fiscali. Din TVA nu s-au mai întors 37,3 miliarde lei. Un purcoi de bani! Adică se cam fură. Cei care fură din TVA, zice CSAT, trebuie prinși cu orice preț, chiar dacă frauda lor este aproximativ egală cu cea produsă de cei care toacă banii de la buget cu acte în regulă. Într-un singur an, Marcel Ciolacu a cheltuit din fondul de rezervă al primului-ministru 67 de miliarde de lei. Întîi a modificat Legea cu un OUG 73, în așa fel încît să se acopere legal. Ea a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis și Covrigarul de Buzău a deturnat cu acoperire legală și a tocat fără să ne spună 13 miliarde de euro. A mărit pensii, burse, salarii, bugete, a cheltuit ca un zălud scăpat în vistieria unui stat inamic. Parcă ar fi vrut să falimenteze Rusia!
Opinie Lucian Bozian, Avocat D&B David şi Baias şi Andreea Toncu, Avocat D&B David si Baias: CNA interzice farmaciilor să publice promoţii la suplimentele alimentare: Care ar putea fi efectele
JAF! România, printre cele mai mari tarife la energie electrică din Uniunea Europenă
România are printre cele mai mari tarife la energie electrică din Uniunea Europenă. Toate țările vecine au prețuri mult mai mici.
După eliminarea plafonării tarifelor la energie electrică, de la 1 iulie, românii vor plăti între 20 și peste 30 de eurocenți (1,7 lei)/kWh. Având în vedere faptul că circa 10 milioane de consumatori se află la marile companii care au prețuri de peste 1,5 lei, putem spune că cei mai mulți români au un tarif apropiat de 30 de eurocenți/kWh.
Prin comparație, majoritatea țărilor vecine au prețuri aproximativ la jumătate, fie că vorbim de cele din zona euro, fie de cele non-euro
ȚĂRILE DIN UE CU PREȚURI LA ENERGIE MAI MICI DECÂT ROMÂNIA
UNGARIA ~ 0,103 euro /kWh
BULGARIA ~ 0,122 euro /kWh
MALTA ~ 0,130 euro /kWh
CROAȚIA ~ 0,148 euro /kWh
Să citești o carte întreagă…
Atunci când am învățat eu să citesc, puterea de a citi o carte până la capăt (oricât de mică sau de mare era) făcea parte din pachetul de forțe vrăjitorești pe care trebuia să le stăpânească un cititor. Cunoașterea literelor nu era de-ajuns, a silabisirii nici atât, cititul în liniște (sau „în cap“) venea mai târziu; fiecare cititor adult care ne stătea alături la primele încercări insista să citim tot: toată povestea, toată cartea, toată poezia… TOT. Și să nu sărim peste pagini, să nu ne uităm, înainte de a începe lectura, „cum se termină“ (ne uitam, totuși, dar întotdeauna cumva pe-ascuns, știind că „nu se face“ și că un cititor serios e cel capabil să reziste lecturii lungi). Lectura se putea întrerupe, învățam să punem semn la pagina unde rămăsesem, să nu îndoim colțul foii dacă se poate, și apoi învățam să reluăm de unde o lăsasem. Până la capăt. Nu mi-am dat seama decât mult mai târziu, când stăteam nopțile la veioza cu parfum de ebonită încinsă ca să termin o carte, că învățasem, astfel, să echilibrez în talgerele unei imaginare balanțe chestiuni foarte diferite: răbdarea de a urma pasul textului din carte și capacitatea memoriei mele de a reține unul, apoi două, apoi trei și apoi chiar mai multe nivele pe care sensul a ceea ce citeam mi se construia în cap. Și, odată construit, rămânea acolo.
Alfred Simonis, președintele CJT: „Acum, când a venit și rândul Timișului, fondurile se opresc? Facem stadion la Timișoara!”
Președintele CJT, Alfred Simonis, a dezmnițit în această dimineață zvonul că noul stadion din Timișoara va fi scos de pe lista de investiții a guvernului.
„Vreau să le dau o veste proastă politicienilor care au jubilat de-a dreptul la apariția zvonului că stadionul Dan Păltinișanu ar fi fost scos de pe lista de investiții a Guvernului: stadionul se face! Și nu oricum, ci cu 32.000 de locuri, exact cum a fost proiectat, licitat și atribuit. Am văzut declarațiile premierului Ilie Bolojan legate de criteriile pe care o astfel de investiție trebuie să le îndeplinească, am comunicat cu el în aceste zile și sunt de acord cu ceea ce a declarat. Mi se pare de bun simț, ca proprietar al arenei, Consiliul Județean Timiș să participe cu o cotă la finanțare și o vom face pentru că avem resursele necesare. Un alt criteriu amintit de prim-ministru a fost ca orașele care beneficiază de construirea unui stadion nou să aibă fotbal, iar noi avem un brand care nu are nevoie de nicio prezentare: Poli Timișoara.
Ce facem astăzi, 1 iulie 2025, în Timișoara?
