Probabil că unul din cele mai publicate articole în ziarele de ieri a fost un articol publicitar, de campanie, al domnului Nicolae Robu.
Noi nu am primit bani de la liberali/PSD, dar le voi face totuși reclamă, pomenind despre acel text, atât cât îmi permite un comentariu scris la 6 dimineața.
În primul rând m-a surprins că cei de la PNL au cheltuit probabil niște sume destul de importante pentru acel articol care este de fapt un fel de schelet de articol, cuprinde câteva generalități, să fie bine și vara cald și cam atât.
Dacă echipa de campanie a domnului Robu ar fi fost formată din oameni competenți, ar fi putut ieși o minunăție din acele idei, s-ar fi putut scrie chiar și o carte despre ele.
Cea mai importantă și sugestivă parte din text este chiar titlul: „Investim în educație și în cultură! Timișoara va fi, din nou, orașul tinerilor!”.
Ideea este extrem de generoasă, o întâlnim în multe cărți ale marilor scriitori progresiști.
În momentul în care am citit acest titlu am avut în față viziunea, ceea ce înțelegeam eu printr-un oraș în care se investește în educație, cultură și oraș al tinerilor.
Un oraș minunat plin de tineri frumoși și zâmbitori, deștepți, oameni, viitorii medici, ingineri, economiști, care merg în școli cu un design futurist.
Sau stau în parcuri, pe hanorace și citesc, așa cum văd că fac unii din parcul aflat în fața locuinței mele.
Dacă ne-am uita cumva de sus, am vedea clădirile marilor biblioteci către care se îndreaptă un șir ca de furnici, sunt oamenii care merg să citească sau să împrumute o carte de acolo.
Dar tinerii nu pot doar să învețe, așa că îi mai vedem și pe alții care merg pe terasele din centrul orașului unde beau o cafea sau un suc în timp ce citesc o carte.
Alții se duc seara la cluburi, poate la acel club unde Zoltan Varga le face educație muzicală vorbind despre o anumită formație, care este specificul muzicii pe care o cântă acea formație și de ce se formația X se deosebește de formația Y, exemplificând ceea ce spune cu câte o melodie.
Alți tineri se distrează organizând sâmbăta câte un „hackathon”, se întâlnesc de exemplu în Parcul Rozelor, își scot laptopurile din rucsac și se apucă de treabă pe o temă dată, de exemplu tema din această sâmbătă este să creeze o aplicație de semaforizare inteligentă.
În parcuri le mai vedem și pe mămicile și pe tăticii care se joacă cu copilul cu o minge.
Alți tineri merg la acel poligon organizat în natură, cu dealuri să scape de stres împușcându-se unii pe alții cu bile cu vopsea.
Dacă ne uităm pe ferestrele de la parterul blocurilor vedem câte un tânăr cu un pistol de lipit în mână care lucrează la un montaj electronic.
Dar lucrurile nu stau chiar așa.
Descrierea de mai sus este viziunea mea în privința a ceea ce înseamnă un oraș al tinerilor. Poate este și viziunea domnului Robu, nu știu pentru că în text nu se dădeau amănunte.
Dar nu este neapărat și viziunea tinerilor.
Ca să creez un oraș al tinerilor ar trebui să mă informez foarte bine în primul rând ce vor tinerii, iar în al doilea rând trebuie să mă gândesc tare bine și ce este bine pentru tineri. Că, de exemplu, niște cluburi unde tinerii merg și fac concurs de “shoturi” nu este neapărat ceva bun.
Mai este ceva important, tânărul din urmă cu 40-50 de ani era cu totul altceva decât tânărul de acum, dorea alte lucruri și se distra într-un mod foarte diferit, și putem bănui că și tinerii de peste 10-40-50 de ani vor fi cu totul altceva decât tinerii de acum.
Un alt aspect ar fi că dacă (re)construim un oraș, nu o facem pentru 4 sau 8 sau 10 ani, ci o facem pentru o durată mult mai lungă, poate 50 de ani, poate și mai mult.
Dar statisticile arată că natalitatea este în scădere dramatică, se nasc tot mai puțini copii și populația îmbătrânește.
Și riscăm să ne trezim cu un oraș al tinerilor în care peste un timp nu mai există decât oameni în vârstă, care nu mai merg nici la club, nu se mai duc nici la școală, nu se mai duc nici la terase.
În ceea ce privește învățământul, voi fi foarte incorect politic și probabil că foarte multe persoane nu vor fi de acord cu mine.
Să o luăm de departe:
Acum se știe fără nici o îndoială că inteligența nu este ceva dobândit, putem să dobândim cunoștințe dar nu putem deveni mai inteligenți. Adică nu ne naștem egali. Nu îmi place nici mie acestă idee dar asta este realitatea.
Poate cândva se vor inventa niște medicamente care să-i facă inteligenți pe cei mai puțin inteligenți dar deocamdată așa ceva nu există nici în etapa de proiect. Așa că, dacă ne naștem inteligenți, vom fi inteligenți, dacă nu, nu, indiferent cât de mult s-ar investi în educația noastră.
Iar inteligența asta este destul de importantă, pentru că fără inteligență degeaba dobândim cunoștințe pe care le memorăm dacă nu înțelegem fenomenele din spatele acelor cunoștințe, să corelăm acele cunoștințe cu alte cunoștințe dobândite, nu putem să le aplicăm corect.
Sunt bune și cunoștințele, că nici fără ele nu poți face un lucru oarecare, inteligență fără cunoștințe ar însemna rațiune pură, dar pentru orice nivel de activitate îți trebuie neapărat și un anumit nivel de inteligență.
În școli învățăm lucruri care ne permit să ajungem medici, ingineri, fizicieni, economiști sau strungari.
Școlile astea ne oferă o minunată unealtă, cunoștințele.
Și ne oferă și o diplomă care certifică că am dobândit niște cunoștințe.
Dar trebuie să fim atenți, ca orice unealtă și școlile acestea pot face rău.
Exact așa cum cu o șurubelniță poți să te rănești, sau să o înfigi în ochiul cuiva, așa și cu o diplomă poți ajunge să ți se permită să lucrezi în calitate de medic și să omori oamenii, sau să proiectezi o macara care se dărâmă imediat ce s-a terminat asamblarea ei.
Și mai este un aspect mult mai prozaic, nu are rost să cheltui o mulțime de bani pentru a școlariza pe cineva care nu are nivelul de inteligență necesar. Pentru că banii ăia vor fi risipiți, dobitocul rămâne dobitoc oricâtă școală ar face.
Poate că un absolvent de facultate care nu are nivelul de inteligență necesar pentru a exercita o anumită profesie va reuși să păcălească sistemul, adică va fi un fel de escroc, așa cum se întâmplă si acum în mult prea multe cazuri, poate că va și câștiga o mulțime de bani de pe urma acestei escrocherii, dar nu va fi un om care să-și aducă cu adevărat contribuția la binele comun.
De aceea un sistem de educație trebuie bine calibrat astfel încât un anumit nivel de școlarizare să fie corelat cu nivelul de inteligență al celor care urmează să primească de acolo dreptul de a exercita o profesie, indiferent care ar fi aceasta.
În lume, probabil că și la noi, situația cu inteligența stă cam așa:
IQ peste 120: Aproximativ 9,2% din populație.
IQ între 100 și 119: Aproximativ 34,1% din populație.
IQ între 80 și 99: Aproximativ 34,1% din populație.
IQ sub 80: Aproximativ 22,6% din populație.
Observăm deja la prima privire aruncată pe aceste date că această clasificare se corelează perfect nu nivelele de școlarizare practicate inclusiv la noi.
– Avem 9,2% din populație cu un IQ de peste 120.
Ăștia sunt oamenii care ar trebui să termine o facultate și să ajungă specialiști de excepție în domeniul de activitate pe care și l-au ales. Dar mare atenție, numai ăștia ar trebui să aibă dreptul de a obține o diplomă de absolvire a unei instituții de învățământ superior.
Cei cu un IQ în intervalul 100-119, 34,1 din populație, sunt cei care ar trebui să se oprească la liceu, sau sistemul de învățământ să-i oprească, urmând să ajungă specialiști cu o pregătire medie, contabili, funcționari în diferite instituții, tehnicieni, învățători, cadre medicale secundare etc.
Dintre cei 34,1% din populație care au un IQ mai mare de 80 și mai mic de 99 îi vom pregăti pe muncitorii foarte calificați din toate domeniile necesare. Aceștia vor urma școli profesionale sau de ucenicie cu durată de cel puțin 3 ani.
Iar ceilalți 22,6% vor fi muncitori cu o calificare scăzută, sau necalificați, oameni pe care poți să-i pregătești într-o zi să stea la bandă și să strângă șuruburile 5 și 6 de la un produs oarecare, sau îi înveți în 6 zile să măsoare cu un șubler, să facă munci necalificate pe șantierele patriei, etc.
Ca să terminăm voi pune toată povestea la un loc și voi încerca să trag o concluzie:
În orașele în care toți candidații la primărie promit școli și alte minunății, cred că aceștia ar trebui să țină cont de aceste date:
În Timișoara de exemplu, nu este nevoie să finanțăm locuri în învățământul superior mai multe decât 9,2% din numărul copiilor născuți în județul Timiș în urmă cu 18-20 de ani. Și asta este valabil și pentru toată țara, în toată Europa și pe toată planeta.
Și la fel se întâmplă și cu liceele.
Putem însă să facem instituții de învățământ alternative, așa cum erau universitățile populare ale comuniștilor, sau “licee populare”, unde cei doritori pot să dobândească cunoștințe care se dobândesc în școlile „adevărate”. Dar aici ar trebui să se ofere doar „Vanity Degree”, diplome frumoase pe care le inramezi și le pui pe perete ca să vadă musafirii de deștept ești. Așa cum fac mulți cu cărțile din bibliotecă.
Dar asta ar cam fi treaba instituțiilor private de învățământ.
***
Ucraina a lovit teritoriul Rusiei cu arme occidentale, în ciuda avertismentelor lansate de mai mulți aliați și a amenințărilor Moscovei
Kievul a folosit deja armele primite de la partenerii din Vest pentru a lovi teritoriul rusesc, scriu agenția de presă AFP și ziarul german Bild. În unul dintre cazuri, Ucraina a primit un răspuns furios de la Berlin și Washington.
Mercer Marsh: Deteriorarea sănătăţii mintale, creşterea costurilor medicale şi lipsa talentelor sunt printre principalele riscuri care vor remodela piata muncii din Europa
Ciolacu vrea folosirea inteligenţei artificiale în licitaţii: Răspunsul se poate da în cinci minute
Premierul Marcel Ciolacu pledează pentru folosirea inteligenţei artificiale în licitaţii şi susţine că analiza dosarelor s-ar putea face în cinci minute: „Dacă nu vom înţelege acest lucru şi nu vom intra în această dinamică, România nu se va dezvolta. Vom continua să inventăm apa caldă”.
Fără precedent: Grindeanu refuză numirea unui director de spital CF cu concurs câștigat motivând că s-au pierdut hârtiile trimise la minister
Grindeanu refuză ilegal numirea unui director. O situație nemaiîntâlnită în sistemul sanitar: un manager de spital așteaptă de luni bune să îi vină decizia de numire în funcție, după ce a câștigat concursul.
Grindeanu refuză ilegal numirea unui director
Este vorba despre Spitalul CF Iași, unde dr. Mihai Glod a câștigat concursul pentru funcția de manager în decembrie 2023.
Noaptea minții generalilor
Europa, cu subsidiara ei mai săracă, România, se îndreaptă spre un punct de ruptură. Poate că ruptura nu se va produce în acest an, poate că totul va trece aproape neobservat, dar fisurile pe care acest an le va lăsa în lumea occidentală vor provoca, mai devreme sau mai târziu, hăuri pe care nu le vom mai putea umple doar cu vorbe.
Și nu este vorba, de fapt, doar despre Europa, căci nici Statele Unite ale Americii nu se simt prea bine.
Cum s-a ajuns aici este greu de spus, dar nu imposibil.
Unde „aici“? Păi, în punctul în care democrația începe să nu mai pară atât de importantă. Democrația și libertățile individuale, care au părut a fi, timp de cinci-șase decenii, singurele lucruri spre care merita să tindem ca cetățeni și ca popoare, încep să fie considerate mofturi. Undeva, în niște sfere înalte, unde, în mod ciudat, singurii care ar fi îndreptățiți să umble, cetățenii, nu au acces, niște unii au decis, nu știm nici când și nici în ce formulă, că omenirea e condusă mai bine și mai eficient de doar câțiva oameni pe care nu i-a ales nimeni, care nu au mandatul nimănui.
Ziua președintelui de pretutindeni
Ziua Românilor de Pretutindeni, zi de muncă și pentru președinte, adică o zi în care un consilier postează pe Internet mesajul scris de un alt consilier. Un mesaj plin de minciuni și de delir.
Minciună: „Oriunde ne-am afla, sărbătorim această zi împreună, evaluând ce s-a făcut, dar mai ales ce rămâne de înfăptuit, astfel încât să ne simțim mai bine protejați și să fim mai încrezători într-o Românie care ne apără drepturile și ne servește interesele“.
Nuuu. Nimeni nu sărbătorește ziua asta și nimeni nu evaluează nimic.
Nicolae Robu: „Investim în educație și în cultură! Timișoara va fi, din nou, orașul tinerilor!”
Nicolae Robu: „Investim în educație și în cultură! Timișoara va fi, din nou, orașul tinerilor!” Nicolae Robu, candidatul susținut de Alianța PSD-PNL la Primăria Timișoara, va readuce Timișoara la viață și o va transforma într-un oraș al tinerilor. Cele două direcții mari…
Raul Olajos: „Dominic Fritz nu ştie să facă alt gen de campanie”. Cum vede prezenţa la vot şi cine crede că va fi avantajat
Raul Olajos, candidatul REPER la Primăria Timişoara, susţine că a simţit „la firul ierbii” cum administraţia Fritz i-a făcut pe cetăţeni şi mai neîncrezători în clasa politică locală şi că acesta duce o campanie care face apel doar la emoţie. „Am fost în mai multe zone, cu echipa de campanie parcurgem toată Timişoara şi în […]
