Revista presei – 24.12.2024

Cred că cea mai importantă știre din ultimele 24 de ore nu are legătură nici cu Trump, nici cu guvernul Ciolacu, nici măcar cu prețul la carburanți. Problema zilei este… spălatul rufelor. Se pare că exact aici am greșit fundamental ca nație.

Cum să ne meargă bine, dacă ne apucăm să spălăm rufele duminica sau, mai grav, în alte zile cu cruce în calendar? Am înfruntat crize economice, pandemii și dezastre naturale, dar adevărata nenorocire vine din mașina de spălat pornită în zilele interzise. Păi cum să atragem prosperitatea când noi încălcăm reguli nescrise, dar sfinte?

Să fim vigilenți! Zilele care vin sunt pline de capcane calendaristice.
Ideal ar fi să nu mai spălăm deloc, poate ar fi bine să nu ne mai spălăm nici pe noi până după Sfântul Ion.

*

Pare destul de interesant programul noii alianțe de la guvernare: patriotism economic, renașterea industriei, supraimpozitarea marilor averi, combaterea extremismului și, mai ales, „Combaterea pseudoștiinței”. Este o promisiune curajoasă, dar și una care ridică multe semne de întrebare.

Mă tem este că acest ultim punct va fi extrem de dificil de dus la îndeplinire.

La o privire superficială probabil că majoritatea noastră ne vom gândi la „memoria apei”, concept popularizat în trecut de Călin Georgescu.
Acest subiect este, într-adevăr, un exemplu clar de pseudoștiință, dar chiar și dacă ne-am limita doar la acest exemplu, lucrurile devin complicate. „Memoria apei” stă la baza homeopatiei, care, deși considerată pseudoștiință de către comunitatea științifică, este predată în mod oficial în unele facultăți de medicină din România. Este practicată în România în cabinetele unor oameni care au o diplomă de medic. Asta înseamnă că există o validare instituțională care va atrage nenumărați apărători ai acestei practici.

Dar pseudoștiința nu se limitează doar la homeopatie. Avem o industrie întreagă construită pe pseudoștiință – cea a suplimentelor alimentare, care prosperă în baza unor afirmații neverificate sau exagerate despre beneficiile anumitor substanțe. Rafturile farmaciilor sunt pline de ele.
Apoi, există sistemele alternative de „vindecare” precum cabinetele de biorezonanță, terapia cu cristale sau alte forme de practici dubioase.
Toate acestea sunt extrem de populare, iar combatarea lor ar însemna să lupți nu doar cu promotorii acestor practici, cu interesele lor, ci și cu o bună parte din populația care a ajuns să creadă în ele.

Chiar și alimentația considerată „sănătoasă”, bazată pe mituri precum porcul afumat crescut în bătătură sau celebra „Roșie românească”, care ar avea un gust superior celor din alte țări, este în mare parte pseudoștiință.
Această percepție romantică ignoră aspecte importante legate de nutriție și siguranța alimentară. În primul rând, afumarea cărnii, deși o metodă tradițională de conservare, produce compuși chimici precum hidrocarburile aromatice policiclice, recunoscute drept cancerigene. Consumul frecvent al acestor produse nu poate fi considerat sănătos doar pentru că vin dintr-o gospodărie rurală.
În al doilea rând, „Roșia românească” este adesea idealizată fără o bază obiectivă. Gustul său superior este mai degrabă o chestiune de nostalgie și preferință personală decât de calitate nutrițională sau biologică superioară. Multe dintre roșiile de pe piață sunt cultivate cu utilizarea excesivă de pesticide sau în soluri sărace în nutrienți, contrazicând ideea de „natural” sau „sănătos”.

Mai mult, pseudoștiința pătrunde adânc chiar și în sistemul nostru educațional.
Istoria predată în școli este, în anumite capitole, plină de exagerări naționaliste sau mituri nefondate, care denaturează faptele pentru a servi unei agende ideologice.
Religia, predată ca materie obligatorie sau opțională, reprezintă o altă formă de pseudoștiință, deoarece presupune predarea unor concepte metafizice ca adevăruri absolute, fără vreo bază rațională sau empirică.

Dacă guvernarea dorește cu adevărat să combată pseudoștiința, va trebui să meargă dincolo de exemple izolate și să abordeze un întreg ecosistem construit pe idei false sau insuficient fundamentate.
Va fi nevoie de o reformă educațională profundă, de reglementări stricte în publicitate și sănătate, dar și de o schimbare culturală care să încurajeze gândirea critică și scepticismul sănătos.
Este un obiectiv nobil, dar care va întâmpina o rezistență enormă din partea celor care profită sau cred sincer în aceste forme de pseudoștiință.

*

Articolul lui Dragoș Damian, despre cozile de la bancomate și isteria cumpărăturilor mi-a sugerat gândurile de mai jos:

Deși par superficiale, unele seriale de televiziune, mai ales sitcom-urile, ascund uneori adevărate perle de înțelepciune. Îmi amintesc de un episod din celebrul serial Friends, care ilustrează foarte bine o lecție despre prietenie și presiunea socială.

În acel episod, grupul de prieteni din serial trece printr-o dilemă comună. Cei mai înstăriți dintre ei aveau obiceiul să organizeze ieșiri la restaurante scumpe și să-și invite prietenii mai puțin înstăriți. Pentru a ține pasul și a se revanșa, cei cu venituri mai mici încercau să le întoarcă invitația în aceleași condiții, ceea ce devenea o povară financiară greu de suportat. Situația escaladează până când prietenii cu venituri mai modeste decid să refuze aceste invitații, preferând să își protejeze stabilitatea financiară în loc să mențină aparențele.

Acest episod mi-a amintit de ceva foarte actual: presiunea legată de cadouri.
Acum, în perioada sărbătorilor, mulți dintre noi simt nevoia să cumpere cadouri scumpe pentru prieteni sau persoane dragi, doar pentru că și ei ne-au oferit daruri mai mult sau mai puțin valoroase. Ne simțim obligați să le răspundem cu aceeași monedă sau chiar să depășim valoarea darului primit.
Însă adevărata prietenie nu ar trebui să fie despre astfel de competiții.

Prietenia adevărată înseamnă autenticitate și acceptare. Dacă un prieten îmi face o vizită, iar eu trec printr-o perioadă dificilă financiar, nu o să mă simt obligat să comand delicatese sau să umplu masa cu deserturi extravagante. Le voi oferi ceea ce am: poate pâine cu untură și ceapă, iar în loc de șampanie, un ceai cald. Pentru că suntem prieteni, și nu îmi este rușine să fiu eu însumi în fața lor.

La fel, în relații, gesturile mici, dar sincere, au o valoare mult mai mare decât extravagantele afișări de bogăție. Dacă iubesc pe cineva, nu-i voi cumpăra un diamant de Crăciun doar pentru a impresiona. Poate îi voi dărui o inimioară de catifea care a costat 3 lei și pe care scrie simplu „I Love You”. Dacă acea persoană îmi împărtășește sentimentele, va fi la fel de fericită cu un dar simplu, dar plin de semnificație, precum ar fi cu un cadou extravagant. În fond, nu prețul unui cadou definește relația, ci sentimentele și intențiile din spatele gestului.

*

Excelent, ca întotdeauna, și interviul dat de Alina Mungiu Pipidi.

***

Taxele pe energie din Europa agravează problemele cu care se confruntă sectorul industrial. Companiile europene din industrie plătesc preţuri la electricitate de două-trei ori mai mari decât cele din SUA

Guvernele în căutare de modalităţi prin care să ajute industriile cu probleme din Europa ar trebui să se uite la taxele mari la energie de…