Astăzi e din nou duminică, așa că, cine dracu credeți că stă, pe căldura asta, și în vacanță, să scrie la ziar.
Partea bună este că s-au redus și articolele alea cu Marea Neagră.
Că ajunsesem să-mi fac despre litoralul românesc o imagine destul de ciudată, ceva în genul că dacă mergi la mare nu ai voie să intri în apă când sunt valuri și că dacă nu te îneci oricum te bat jandarmii.
Iar dacă scapi te omoară cineva cu mașina.
De fapt se vedea de la o poștă (o poștă înseamnă cam 20 de km) că este o acțiune concentrată, nu știu în al cui interes a fost dusă această campanie.
Toată povestea a început așa, prin învăluire. Că în Marea Neagră s-ar fi descoperit nu știu ce germeni. Că românii sunt nesimțiți și se cacă în mare. Adică, dacă nu vreți să vă îmbolnăviți mergeți la o piscină. Sau altundeva, în Tenerife, sau în Grecia, sau în Turcia, că oferta agențiilor de turism e bogată,
Și românul a mușcat-o ca un guvid. Pentru că ei își imaginau că vaporenii își strâng rahatul și toate gunoaiele în niște containere, cum fac avioanele, dar pentru că s-a căcat cineva în apă s-a infectat toată apa mării.
Sau își imaginau că apa aia din port, în care cad tot felul de mizerii care colcăie și fermentează acolo, în bazinul ăla relativ închis în care apa nu prea se mișcă, e filtrată în fiecare seară.
Povestea asta cu steagurile când e furtună a fost întotdeauna la mare. Dintotdeauna au fost și câțiva înecați/an. Au fost și căcații și gunoaiele, nici nu vă imaginați ce se strânge pe un vapor cât e în port, și toate mizeriile alea sunt aruncate în mare imediat ce se poate face acest lucru fără să fii amendat.
Sunt și gropile alea dintotdeauna, țin minte că la Costinești mergeai liniștit în apa aia până la genunchi, când deodată dădeai de o groapă. Sau la Mamaia, ultima oară când am fost eu acolo, plecai de pe plaja aia lină cu nisip fin, mergeai prin apă mică iar la un moment bâldâbâc, apa era adâncă, după care era iarăși mică.
La fel este peste tot.
Și la fel sunt și valuri dintotdeauna, că pentru asta merge lumea la mare, dacă nu ar fi valuri te-ai duce undeva pe malul Timișului, cu cortul, că e și mult mai ieftin. Dar atenție, și acolo sunt locuri unde apa se adâncește brusc.
Papa face un apel pentru reducerea cheltuielilor militare.
Mare atenție, Papa a spus asta, nu eu. O spun și eu, zilnic, dar de data asta în articolul de mai jos este vorba despre ceea ce crede Papa Francisc.
Se vorbește că ăștia ar vrea să mărească TVA-ul ca să o scoată cumva la capăt.
Ar fi o mare greșeală.
Mărind TVA-ul înseamnă să iei de la toți, chiar și de la cei care nici acum nu au suficient.
Dar un stat modern și civilizat trebuie să asigure un trai suficient și îndestulător, eventual fără excese dacă altfel nu se poate, pentru toată lumea.
Așa că ideea este să nu iei de la toți, să iei de la cei care au prea mult.
Și nici de la ăia nu iei atât de mult încât aceștia să nu mai fie stimulați să facă ceva.
O altă modalitate care ar trebui aplicată pentru a rezolva problema este reducerea cheltuielilor.
În primul rând tăiem absolut toate subvențiile și favorurile pe care unii le primesc și alții nu le primesc, și la IT-iști, și la roșii, și la Programul Rabla, și la constructori, la toți. Îți mor porcii, asta e, statul nu dă bani pentru porci, nici morții nici vii.
Nu mai dăm nici sporuri pentru că unii care merg la servici mai și fac ceva. Nu mai dăm bani de haine și locuințe și vitamine nimănui.
De fapt asta ar fi trebuit să se facă de alaltăieri.
Și o să vedeți că rezultatul va fi destul de surprinzător, cultivatorii de roșii nu își vor mai arunca roșiile în șanț, porcii nu se vor însănătoși brusc și nici nu rămâne țara fără IT-iști, constructori sau medici. Și nici bugetarii din birourile patriei nu se vor duce să lucreze în lumea privată.
Ar trebui implementate modalitățile de reducere a personalului în instituțiile statului, v-am dat ieri un exemplu, cu număratul populației. Dar chestia asta se poate face într-o mulțime de domenii.
De exemplu, la Primărie.
Au ăia în evidențe milioane de mașini care nu mai există, unele din ele de o mulțime de ani. Mașina aia căruia un funcționar bine plătit îi ține o fișă este de fapt chiar în biroul lui, sub forma unor agrafe de birou.
Dar ăsta, funcționarul care nici nu știe precis ce face, ține totuși fișa aia și calculează impozite și penalități pe care nu va avea niciodată, până se termină timpul, de unde să le încaseze.
Și cât de simplu ar fi să se uite de exemplu pe o evidență la RAR, mașina cu numărul x nu și-a făcut verificarea tehnică de 15 ani, deci nu poate circula pe drumurile publice. Nu și-a făcut nici asigurarea obligatorie de tot atâta timp, încă un motiv cât se poate de rezonabil în favoarea ideii că acea mașină nu mai există.
Așă că îi trimiți proprietarului o înștiințare că dacă nu clarifică situația în 30 de zile de la data prezentei mașina va fi automat radiată (cred că există și o lege care spune că mașinile care nu și-au făcut ITP-ul de nu știu cât timp vor fi radiate) și scoasă din evidențe. Și va fi radiată și dacă proprietarul dă o mică declarație de 3 rânduri în care spune că mașina aia nu mai există de o grămadă de vreme.
Cred că numai la Primăria Timișoara, dacă s-ar face asta s-ar reduce personalul care se ocupă cu așa ceva la jumătate. Ca să nu mai vorbim de faptul că evidențele ar fi și mult mai corecte.
Domnule Lațcău, că dumneavoastră mai faceți câte ceva, ia cereți-le mâine dimineață pe la 8, că e luni și lumea e odihnită, ălora care se ocupă cu chestiile astea o situație cu, de exemplu, câte Oltcituri au în evidență. Ar trebui ca la ora 9 să aveți tabelul ăla pe masă. Dacă nu îl aveți veți avea un motiv ca să faceți puțină curățenie în serviciul ăla.
Și o să vă convingeți că am dreptate, numărul de astfel de mașini în evidențele primăriei va fi probabil de zeci de ori mai mare decât numărul unor astfel de mașini care ar putea circula pe străzile orașului.
Aveam o șefă, Mama Trancă, îi spuneam.
Și femeia asta mai întreba din când în când “dumneata ce ai lucrat astăzi?”.
Așa ar trebui să facă și șefii din instituțiile administrației locale sau cele ale statului, să-și mai întrebe subalternii ce au lucrat astăzi. Iar pe șefi să-i întrebe șefii mai mari.
Și să se mai curețe astfel o parte din personalul care oricum, jumătate din timpul serviciului este pe o terasă din zona centrală a orașului.
Vă dați seama ce economii s-ar face numai la nivelul PMT dacă s-ar face lucrurile astea?
Și dacă calculăm la nivelul întregii țări și în toate domeniile ajungem la concluzia că dacă s-ar aplica numai ce am scris eu astăzi aici în jumătate de oră nu că ne-ar scoate din rahat, dar am ajunge să o ducem și mult mai bine. Fără să mărim impozite și taxe.
Într-un articol se vorbește despre lipsa educației care duce la falimentarea țării.
De fapt nu este vorba despre lipsa de educație, în prezent avem infinit mai mulți oameni cu e educație formală superioară față de, să spunem, anii ‘70.
Problema este că educația asta e formală, este o educație sterilă, care fie că nu-i învață pe elevi și studenți ce trebuie, fie că permite unor dobitoci să termine un liceu sau o facultate. Adică învățământul nu-și mai îndeplinește rolul de filtru pe care ar trebui să-l exercite.
Principalul scop al învățământului actual nu mai este educația ci, la fel ca și în alte domenii, scopul sunt banii, fie cei încasați de la elevi, fie cei primiți de la stat.
Și din păcate această practică este încurajată, pe nimeni nu mai interesează ce știi ci importantă este diploma, certificarea că ai absolvit o formă de învățământ.
Să vă dau un exemplu din presa zilelor trecute, un arhitect a fost arestat pentru că de fapt nu terminase o instituție de învățământ care să-i fi permis exercitatea acestei profesii. Era, din ce spun cei care îl cunoșteau, un bun arhitect, ale cărui lucrări au fost întotdeauna de calitate. Și asta se întâmpla de o mulțime de ani. Dar nu avea diplomă.
Pe cei care au murdărit trotutarele orașului cu vopsea galbenă nu-i arestează nimeni, ăia au o diplomă.
S-a reparat Usoda.
Eu aș fi arat terenul ăla și aș fi pus acolo niște iarbă și copaci.
Știu cum e cu nostalgia pentru Usoda pentru că toată copilăria mergeam acolo în fiecare zi și stăteam până seara.
Dar nostalgia era pentru ștrandul Usoda, nu pentru un teren de baschet.
Și poate că nu era nici pentru ștrand, era pentru copilăria mea.
***
Papa Francisc a lansat un apel în favoarea scăderii cheltuielilor cu înarmarea, adăugând că astfel vor fi disponibili mai mulţi bani pentru cauze umanitare, transmite sâmbătă DPA.
Discuțiile pe tema rezolvării deficitului continuă în Coaliția PSD-PNL. Conform unor surse politice, Comisia Europeană ne-a cerut doar să reducem deficitul. Cum o facem, ține de noi.
Astfel, a apărut un nou curent în Coaliția PSD-PNL prin care se propune majorarea TVA cu 1-2 puncte procentuale la 20 sau 21%, pentru un an, în timp ce vor fi eliminate gradual și excepțiile. Mai exact este vorba despre IT, construcții, agricultură șu industria alimentară.
Managerii celor mai importante edituri din România au vorbit într-o anchetă de opinie publicată de Forbes despre nevoia de a stimula apetitul românilor pentru lectură. Majoritatea atrag atenția că autoritățile au lăsat fără pârghii de sprijin editurile lovite de criză în perioada pandemiei.
O fi având multe păcate Victor Ponta. Dar acum are dreptate
Sunt multe de imputat lui Victor Ponta. A schimonosit Legea Educaţiei Naţionale, având autori pe Miclea şi Funeriu, cu peste 100 de acte normative elaborate de Ecaterina Andronescu şi contrasemnate şi de el în calitate de premier.
Topul cu pricina se face după numărul de articole științifice publicate în reviste serioase. Nu, Fulgerul Carpaților și Vocea Pașcanilor nu se pun. Mai mult decât atât, cercetarea aia trebuie să aibă niște rezultate palpabile, concretizate în descoperiri remarcabile, invenții, brevete, aplicații cu impact asupra vieții noastre de zi cu zi.
România, falimentul unei țări în care lipsa educației a devenit regulă
România este țara în care lipsa educației duce încet, dar sigur, la faliment. Căci, vedeți voi, falimentul unei țări nu e atunci când guvernul nu mai are bani să plătească salarii și pensii. Aceea este doar o consecință! Falimentul unei țări este atunci când numărul beneficiarilor de carduri sociale a crescut cu 90.000, asa cum
Ca și mine odinioară, dar cu mult înainte însă, Céline a simțit la fel cutreierând prin pântecul imens al New York-ului, „un oraş construit pe verticală. Mai văzuserăm şi noi oraşe, desigur, şi încă din cele frumoase, şi porturi, şi încă din cele faimoase. Dar la noi, nu-i aşa, oraşele stau culcate pe malul mării sau pe fluvii, se-ntind de-a lungul peisajului, îşi aşteaptă călătorul, în timp ce acesta, american, nu se sinchisea, nu, se ţinea drept, foarte ţeapăn, acolo, fără strop de tandreţe, ţeapăn de te apuca frica.”[1] Da, chiar așa, o frică defel metafizică, una necuprinsă și solzoasă. Parcă aș fi fost înghițit de o balenă și bâjbâiam prin burta ei gigantică. Și rătăcit în străfundurile întunecate ale mamiferului, îmi venea să urlu: „Oameni buni, unde vă este sufletul, unde l-ați ascuns? Ieșiți grabnic din hrubele cu termopan, nu vă mai ascundeți, și zâmbiți ! Rupeți lanțurile comodității și nu vă temeți de nimic din ce-i omenesc! Oameni buni, vreau să vă văd chipul în lumina mirifică a zilei !”
Terenul de baschet de la baza Uszoda din Timișoara, redeschis publicului
O parte din baza sportivă din centrul Timișoarei, lăsată în paragină de mai mulți ani, a fost redeschisă publicului. Este vorba de terenul de baschet, care a fost asfaltat și dotat cu coșuri noi. „Baza Uszoda e din nou deschisă comunității. Primii jucători de baschet deja au testat noile coșuri. Generații de timișoreni au amintiri […]
Pe la mijlocul anilor ’70, băieții aceia abia se apropiau de vârsta adolescenței. Păreau singuri pe lume, locuiau, firește, împreună, ca mai toți frații de pe lumea asta. Părinții lor munceau în străinătate, fiind ingineri constructori, o meserie extrem de căutată și atunci, ca și acum, altminteri.
De câte ori îi întreba careva, câte un vecin ori vreun profesor „ce mai fac babacii voștri, nu s-au mai întors prin țară?”, ei răspundeau, cu zâmbetul pe buze, că încă se află pe meleaguri îndepărtate. „Bieții de voi, să stați atâta amar de vreme singuri, fără ca măcar unul din ei să vă fie alături. Vă e tare greu, nu-i așa?”