De un timp toată lumea discută despre oamenii aceia bătrâni din aziluri. Mai nou și cei care scriu la Dilema.
Discută generalii la televizor condamnând pe toată lumea, și pe cei cu azilurile, și familiile care și-au dus bătrânii la azil, și pe politicieni, discută oamenii care postează pe Facebook, autoritățile, într-un iureș specific românesc închid azilurile în care sunt acei bătrâni, reporterii descriu cu lux de amănunte bătrâni plini de vânătăi, în pielea goală, care și-au mâncat nasturii de foame…
Departe de mine să le iau apărarea doamnei Firea și soțului acesteia, sau celor care și-au făcut o afacere din așa ceva, dar cred că e deja prea mult.
Noi, majoritatea noastră, când ne imaginăm o persoană ajunsă la vârsta senectuții, să spunem la 70-80 de ani, ne imaginăm un domn sau o doamnă cu părul alb, care stă cuminte pe o canapea și citește o carte. Sau le spune povești nepoților.
Se scoală dimineața, merge la baie unde se spală și își pune proteza în gură, se îmbracă în hainele sale puțin demodate dar curate, după care mânăncă ceva, își bea cafeaua, poate pornește televizorul să afle ultimele știri, sau se așează în fotoliul ăla în care îi place să stea și citește ceva.
O imagine asemănătoare cu cea din poza de mai sus.
Din păcate nu este întotdeauna așa.
Imaginați-vă că dimineață intri în camera bătrânului și…
În primul rând te izbește mirosul.
Tatăl sau mama ta, pe care-i respecți și îi iubești, s-a căcat în timpul nopții pe el.
Asta nu ar fi nimic, este deja ceva obișnuit.
Dar poate că după aceea, cândva în timpul nopții, și-a dat singur jos pampersul și constați că tot patul, covorul sau chiar și pereții, totul este mânjiț cu fecale.
Când am văzut pentru prima oară așa ceva pur și simplu m-am blocat, nu știam ce să fac. Am început să plâng.
Iar al doilea rând, și asta o știu cei care îmi sunt foarte apropiați, te gândești că dacă asta va fi viața ta în următorii ani, mai bine scapi de toate. Mă gândesc destul de des la chestia asta.
Sau poate la un moment dat o să mă apuce amokul.
Televizorul nu mai există de mult, unuia i-a spart ecranul. Pe celălalt l-a răsturnat pe podea și s-a stricat ceva.
Câteodată părintele despre care vorbim se bucură când te vede dimineața.
Altădată nici nu știe cine ești, sau nu știe unde e. Crede că e la înmormântarea lui Arșinel, despre care a auzit la radio, sau crede că ești sora moartă de zeci de ani. Sau o pisică.
Îl cureți, îl schimbi, la un moment dat nici nu-l mai îmbraci decât cu o bluză pentru că este posibil ca peste 10 minute, în timp ce stă la masă, să-ți spună “chiar m-am căcat pe mine, nu mai are rost să mergem la WC”.
Și de aceea de multe ori acești bătrâni își petrec ultimii ani având pe ei o bluză și niște pampersi, nu că-i țin ăia dezbrăcați.
Unii din cei acuzați în aceste zile sunt aparținătorii, poate un fiu sau o fiică. Că de ce l-au dus pe bătrân la azil, de ce nu au avut chiar ei, acasă, grijă de el.
Aceștia, aparținătorii, până în momentul în care a venit necazul au avut o viață socială, prieteni, poate sâmbăta ieșeau în oraș, mergeau în concedii.
Majoritatea au un serviciu de unde nu pot să lipsească pentru că au părinți bolnavi, pentru că, fie că lucrezi la stat sau într-o firmă privată, nimeni nu te plătește pentru că ai părinți bătrâni.
Ei bine, toate astea, serviciul, familia, copiii, plimbatul cațelului, hobby-urile, prietenii, tot ce a însemnat viață ta până atunci, s-au dus dracului când a dat peste tine un necaz din ăsta.
Dacă îți permiți îl duci la azil, dacă nu îți permiți, sau dacă poți să lucrezi de acasă, sau ești pensionar, ai singur grijă de el. Nu pot să-mi imaginez ce se întâmplă cu oamenii care nu au pe nimeni, sau nimeni care să-și permită să stea cel puțin câteva ore cu ei.
Uneori oamenii ăștia nu vor să mănânce. Sau vor să mănânce numai ce le place lor foarte mult în acel moment. Și asta este o problemă, pentru că nu poți să hrănești pe cineva doar cu gogoși, cu înghețată sau cu mure de la Profi…
Sau sparg lucruri și dacă nu ești cu ochii pe ei ca pe butelie pot să se rănească.
Se lovesc de pereți și de mobilă sau de tăblia patului, de aceea mulți din ei sunt plini de vânătăi, nu că-i bate cineva.
Alteori te trezești că bătrânul deschide fereastra în toiul iernii și dimineață îl găsești congelat.
Sau crezând că se urcă în tramvai iese pe fereastră și îl găsești mort în stradă, am cunoscut un asemenea caz.
Chiar și lucrurile simple devin o problemă,
Îi invit pe cei care zilele acestea închid aziluri, chiar și pe domnul prefect, să vină și să încerce să-i taie unghiile de la mâini unei doamne pe care o cunosc, o fostă profesoară de matematică. Numai să încerce să o atingă că țipă femeia aia de se adună tot cartierul.
Imaginați-vă ce nervi trebuie să ai când bătrânul în loc să-și bage lingura cu supă în gură o pune undeva în dreptul umărului unde o varsă. Sau o varsă pe covor. Sau își trage farfuria cu supă în brațe.
Oamenii ăia, bătrânii cu demență senilă, se ceartă cu personaje imaginare, sau mângâie pisici care nu există, sau țipă la tine. Sau le este frică de personajul pe care-l văd în oglindă.
Pentru că oamenii ăia stau majoritatea timpului în pat fac escare, care ar trebui să fie și ele tratate, dar tu nu te pricepi să le tratezi.
Nu poți să-l duci la medicul de familie, pe de altă parte medicul e prea aglomerat de toți cei care vin după rețete, așa că nu prea are timp să viziteze acasă toți bătrânii din cartier. Salvarea poate ți-l ia și după câteva ore ți-l dă înapoi, pur și simplu nu au ce să-i facă.
Toate studiile de specialitate spun că în aceste cazuri nu persoana asistată este în pericol, el oricum se duce la un moment dat pentru că asta e, oamenii bătrâni mai și mor.
În pericol imediat este asistentul acestuia.
Ce s-ar putea face?
În mod ideal, un bătrân din acesta ar trebui să fie asistat 24 de ore din 24 de către cineva.
Dar, se pune problema, cine plătește așa ceva?
Pentru că asistență 24/24 înseamnă 3 oameni care lucrează 8 ore/zi. Adică 3 salarii. Asta într-o instituție specializată.
Sau, în cazul celor care își țin bătrânii acasă, o persoană care să stea în cameră cu asistatul 24 de ore/zi. Adică un om care e condamnat la recluziune în celulă cu un nebun, e dur ce spun dar asta e realitatea, dincolo de umanism și compasiune.
Nu se poate așa ceva.
Ce se poate face este să-i pui acelui bătrân în nevoie tot felul de nailonuri pe pat, pentru că dacă rahatul ăla moale și zemos ajunge în saltea s-a dus dracului și patul. Să-i scoți din camera în care stă orice obiect care nu este necesar, pahare, cești, bibelouri, mileuri, covoare de care s-ar putea împiedica…
Televizorul, dacă există unul, îl suspenzi undeva unde bâtrânul nu poate ajunge la el.
La fel ar trebui să se întâmple cu orice cablu, prelungitor sau orice aparat electric.
Trebuie să scoți mânerele de la geam, astfel încât asistatul să nu poată să deschidă fereastra.
Când nu este nimeni cu el trebuie să-l închizi în camera în care doarme, pentru că bătrânii ăștia care și-au pierdut mințile sunt inventivi și fac tot felul de minuni.
Și statul ar putea să ajute cu ceva.
În primul rând să înființeze un “hotline” unde cei care au nevoie pot beneficia de asistență sau de ajutor.
Tot autoritățile ar trebui să înființeze echipe mixte, medic generalist, psiholog, asistent social, care pur și simplu să bântuie săptămânal în casele în care locuiesc acești oameni pentru a-i consulta, nimic deosebit, poate măsurarea tensiunii, poate recoltarea trimestrială a unor probe pentru analize, psihologul să mai discute cu îngrijitorul/aparținătorul bătrânului, să nu ne trezim că-și ia și ăla zborul de pe acoperișul blocului, cineva să-i întrebe cum mai stau cu banii, pentru că să știți că nu e chiar ieftin să întreții un bătrân din ăsta.
Poate bătrânul vrea să discute cu un preot, și de ce să nu-l ajuți, că oricum popi sunt destui.
Sau poate că omul ăla se sperie de personajele alea pe care le vede, și atunci ar trebui să-i prescrie cineva niște medicamente sau ceva care îl vor face să nu-i mai fie frică de ele, medicamente pe care nu te poți duce pur șî simplu să le cumperi din farmacii.
Asistentul social poate să se mai uite prin casă, să vadă condițiile în care locuiește acel bătrân, poate este asistat tot de un bătrân, soția sau soțul, care nu prea mai poate face nici el multe lucruri. Caz în care cineva, o echipă de curățenie, ar putea fi trimisă odată/lună să rezolve această problemă.
Cred că aici în Timișoara una sau două echipe din acestea forate dintr-un medic, un asistent social și un psiholog, care să lucreze 8 ore/zi, ar fi suficiente și nu cred că ar fi o cheltuială foarte mare. Așa ceva s-ar putea face chiar începând de mâine dimineață, bineînțeles dacă autoritățile ar fi formate din oameni competenți și care vor într-adevăr să facă ceva.
Ceea ce vreau să spun este că metodele pompieristice, că închidem azilurile în care găsim o placă de faianță crăpată, nu sunt o soluție. Oamenii care fac așa ceva ar trebui demiși imediat.
Și ceea ce mai vreau să spun este că, înainte de a da cu piatra, poate mergem să-i tăiem unghiile acelei femei, vedem cum e, și după aceea ne dăm cu părerea prin ziare și la televizor.
Dar probabil că nimeni nu va face nimic, e mai simplu să facem pe revoltații la televizor și să discutăm despre steaguri în loc să rezolvăm problemele reale.
***
Microsoft cere companiilor un preț uriaș pentru asistentul ChatGPT
Gigantul Microsoft cere un preț usturător de mare companiilor pentru asistentul „ChatGPT” integrat în suita Office: 30 de dolari / utilizator pe lună, aproape dublu față de subscription standard la Microsoft 365. Șeful Microsoft apără prețul uriaș al Copilot: „E ca un treilea picior al Office”.
Un mit grecesc povestește că un om, după ce a făcut un bine lui Zeus, a fost întrebat ce-și dorește drept răsplată.
Inconștiența politică și bugetară
România se află în cea mai ciudată situație din ultimele trei decenii.
Deputatul PNL, Gabriel Andronache propune ca toate clădirile din România să fie zugrăvite în alb, într-un amendament la Codul Urbanismului, pentru a reduce temperatura la imobil cu până la 3 degrees Celsius vara.
Actorul John Malkovich, joi şi vineri, pe scena Teatrului Naţional din Timişoara
Celebrity actor John Malkovich va urca joi și vineri pe scena Teatrului Naţional din Timişoara, unde va juca în piesa ”Comedie infernală”.
Înainte de a fi trei reprezentații, pe 20 iulie, de la ora 19.00, și pe 21 iulie, de la orele 16.00 și 19.00.
Sărbătoare în muzica timişoreană: Erlend Krauser împlineşte o frumoasă vârstă
Erlend Krauser, fostul membru al legendarei trupei Phoenix, împlinește astăzi frumoasa vârstă de 65 de ani, ocazie cu care îi urăm un sincer La Mulți Ani! Artistul sa născut pe 19 iulie 1958, la Timișoara, într-o familie muzicală, tatăl fiind muzician profesionist, angajat al Filarmonicii Banatul și profesor la liceul de muzică. Muzicianul a părăsit […]
Party în Elisabetin – premiere ultimei părți a trilogiei de teatru Orașul paralel
În weekend-ul acesta, 21 -22 -23 iulie, are loc în cartierul Elisabetin din Timisoara, premiere ultimei părți a trilogiei de teatru imersiv creat de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan.
Gazda spectacolului este Universitatea Politehnică Timisoara.
Amplă manifestare culturală are loc după ce sa bucurat de un mare succes în cartierele Iosefin și Fabric.
Ce facem astăzi, 20 iulie 2023, în Timișoara?
Joi, 20 iulie, începe Youth Summer Fest, cu cultural market și un concert. Mai mult, puteți dona sânge sau să participați la un atelier de arhitectură, spectacole de teatru, filme, expoziții sau petreceri în oraș.
