Anton Kovacs August 12, 2020

A existat o vreme în care universul a fost ordonat.

Tramvaiele aveau numere cu o cifră, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și mai târziu 8.

Troleibuzele aveau numere cu două cifre și numărul lor începea cu 1, 11, 12, 13, 14, 15.

Autobuzele (numai transportul periurban se făcea cu autobuze, în rest, în tot orașul transportul în comun era exclusiv electric) aveau și ele plaja lor de numere.

După aceea a existat o altă perioadă în care universul începuse să devină haotic, dispăruse tramvaiul 2 și apăruse 1 roșu, tramvaiul 4 nu mai circula pe linia lui normală, ci mergea undeva la mama dracului…

unu roșu

Tramvaiul “1 Rosu”, 22 februarie 1987, foto Gerd Böhmer

Și am ajuns în perioada noastră în care viața a devenit deosebit de interesantă, depoul de tramvaie a devenit campus monastiresc, te urci într-un tramvai, dar nu știi unde ajungi, nu știi cum plătești, unele tramvaie au program ca gravidele, fie redus, fie nu circulă deloc, sau circulă numai în lunile cu “R”, troleibuzele circulă pe străzile fără linie aeriană, iar pe unde există linie aeriană circulă microbuze.

 

 

033

Citește și:  Cine sunt vinovații pentru situația sanitară extrem de gravă din România?

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*