Născut în 1906, la Saknkt Petersburg Dmitri Dmitrievici Șoștacovici a fost un om de o complexitate rar întâlnită – un compozitor ce a creat muzică de neuitat, cu un suflet sensibil și o minte ascuțită.
Muzica sa vorbește despre frică, ironie, speranță și, uneori, o bucurie aproape sarcastică. Compozițiile lui nu au doar frumusețea muzicii, ci și subtilitatea mesajelor.
Șostakovici a devenit celebru în Uniunea Sovietică, unde s-a aflat inițial sub protecția mareșalului sovietelor Mihail Tuhacevski, dar mai târziu a avut o relație dificilă și complexă cu guvernul. Totuși a primit numeroase distincții și premii de stat și a servit în Sovietul Suprem al Rusiei (1947-1962) și al Uniunii Sovietice (din 1962 până la moartea sa, în 1975). În 1960 a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Printre cele mai iubite lucrări ale lui Șoștacovici se numără „Valsul nr. 2” din Suită pentru orchestră de jazz nr. 2. Deși a fost compus în vremuri grele, valsul poartă un aer lejer și o eleganță care surprinde prin simplitate și ritm.
În această piesă, Șoștacovici pare să capteze o nostalgie veselă, dar neliniștită. Este, de fapt, un vals cu două măști: dacă prima impresie e una de bucurie și sărbătoare, ascultând mai atent putem descoperi o undă de ironie și tristețe. Linia melodică plină de grație ascunde o tensiune subtilă, un sentiment că bucuria dansului e, de fapt, un refugiu față de realitatea cruntă.
Valsul devine, astfel, un simbol al capacității oamenilor de a transforma durerea în artă, de a lua absurdul și frica și de a le împleti într-o formă frumoasă, dar ciudat de nesigură. Piesa a avut o viață proprie, dansând prin decenii în filme, la radio și în săli de bal, rămânând o dovadă a felului în care muzica poate purta memoria unui popor și a unei epoci.
În final, Șoștacovici nu doar că a rezistat, ci a reușit să transceandă timpul printr-o muzică ce vorbește deopotrivă despre omul simplu și despre forțele istoriei, despre frică, dar și despre speranță, despre sensibilitatea artistului într-o lume care îi respingea complexitatea.