Este duminică, așa că respectăm tradiția ascultând „Forêts paisibles” a lui Rameau.
Astăzi într-o interpretare puțin mai sexy.
Probabil că foarte puțini vor remarca că la pupitrul dirijoral este timișoreanul Cristian Măcelaru, dar sunt sigur că toți ochii vor fi ațintiți la zâmbetul (și la decolteul) lui 30.
Și, pentru doamne, probabil că nici Stanislas de Barbeyrac nu este un bărbat de aruncat.
Fain! Dar și la Paris, în montarea asta, a fost prezent și un român – ce e drept, bariton puțin mai la începutul carierei. 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=Q4jy2wrjESQ&t=6s Iar asta, desi are ceva ce ma irita, are si o doza de fascinatie si directia de scena e a lui Andrei Serban. https://www.youtube.com/watch?v=GWbm1CMX5f8
Va urma și varianta cu imigranți 🙂 și cea cu coarne, și altele.
Toate sunt faine pentru că melodia este faină.
Căte una la 1-2 săptămâni.
Până când melodia asta va ajunge imnul unei Uniuni Europene mai bună decât cea de acum 🙂