1793: A fost fondat, de către Noah Webster, primul ziar american, „American Minerva”.
1946: Procesele de la Nürnberg: Procesul medicilor începe în fața primului tribunal militar american.
Procesul medicilor (oficial Statele Unite ale Americii împotriva lui Karl Brandt și alții) a fost primul din cele 12 procese de crimă de război ale medicilor germani pe care autoritățile americane le-au ținut în zona lor de ocupație din Nürnberg, Germania, după încheierea Al doilea război mondial. Aceste procese au avut loc în fața instanțelor militare americane, nu în fața Tribunalului Militar Internațional, ci au avut loc în aceleași camere la Palatul de Justiție. Procesele sunt denumite în mod colectiv „Procesele ulterioare din Nürnberg”, în mod oficial „Procesele criminalilor de război în fața tribunalelor militare din Nürnberg” (NMT).
Douăzeci dintre cei douăzeci și trei de acuzați au fost medici (Viktor Brack, Rudolf Brandt și Wolfram Sievers au fost oficialii naziști) și au fost acuzați că au fost implicați în experimentarea umană a naziștilor și în asasinarea în masă, sub masca eutanasiei. Josef Mengele, unul dintre medicii de frunte ai nazismului, a evitat capturarea.
Judecătorii, care au fost în completul de la Tribunalului Militar I, au fost Walter B. Beals (judecător președinte) de la Washington, Harold L. Sebring din Florida și Johnson T. Crawford din Oklahoma, cu Victor C. Swearingen, un fost asistent special al Procurorului General din Statele Unite, în calitate de judecător supleant. Șeful de consilier al procurorului a fost Telford Taylor, iar procurorul șef a fost James M. McHaney. Rechizitoriul a fost depus la 25 octombrie 1946; procesul a durat de la 9 decembrie acel an până la 20 august 1947. Din cei 23 de inculpați, 7 au fost achitați și 7 au fost condamnați la moarte; restul au primit sentințe de închisoare de la 10 ani până la închisoare pe viață.
1965: Primul tren electric al CFR-ului circulă între Predeal și Brașov.
1966: Intră în funcțiune Hidrocentrala Vidraru de pe râul Argeș.
Centrala Vidraru, cu debitul instalat 90 m3/s, este amplasata pe malul drept al raului Arges, la nord de satul Capataneni, intr-o caverna situata la 104 m sub nivelul raului Arges si cuprinde caverna salii masinilor de 75m lungime, 16m latime si 34m inaltime, continuata cu boxele transformatoarelor de inalta tensiune.
Centrala este echipata cu 4 turbine Francis cu ax vertical de 56,5 MW cuplate cu hidroalternatoare de 61 MVA si 7 transformatoare monofazice de 40 MVA. Accesul principal al personalui si echipamentului este realizat printr-un put vertical de 7,2m diametru, continuat cu o galerie orizontala pe o lungime de 123m.
Centrala hidroelectrica Vidraru este echipata cu 4 hidrogeneratoare sincrone, verticale, pentru cuplarea directa cu turbina Francis, pentru putere maxima la cupla de 56,5 MW.
1967: Marea Adunare Națională a ales în funcția de președinte al Consiliului de Stat pe Nicolae Ceaușescu, în locul lui Chivu Stoica.
Chivu Stoica (n. 8 august 1908, Smeeni, Buzău, România – d. 18 februarie 1975, București, România) a fost un politician comunist român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961, cel de-al 48-lea prim-ministru/Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 – 9 decembrie 1967, după care a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu.
În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În anul 1933 a fost condamnat la închisoare pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița
Chivu Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților în sesiunea 1946 – 1948. Chivu Stoica a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 – 1975.
Chivu Stoica s-a sinucis acasă cu propria armă de vânătoare
1968 – Douglas Engelbart a dat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „ Mama tuturor demonstrațiilor ”, lansând public mouse-ul computerului , hipertextul și interfața grafică cu biți folosind sistemul on-line
„ The Mother of All Demos ” a fost o demonstrație computerizată de referință a evoluțiilor realizate de Centrul de Cercetare pentru Augmentare al Institutului de Cercetare Stanford , susținută la Asociația pentru Mașini de Calcul / Institutul de Ingineri Electrici și Electronici (ACM/IEEE) – Conferința Comună de Calculatoare a Societății de Calculatoare de toamnă în San Francisco , de Douglas Engelbart , la 9 decembrie 1968. [ 1 ] Denumirea The Mother of All Demos a fost aplicată retroactiv la demonstrația.
Demonstrația în direct a prezentat introducerea unui sistem complet de hardware și software pentru computer numit oN-Line System sau, mai frecvent, NLS. Prezentarea de 90 de minute a demonstrat pentru prima dată multe dintre elementele fundamentale ale computerului personal modern : ferestre , hipertext , grafică , navigare eficientă și introducere a comenzilor , conferințe video , mouse-ul computerului , procesare de text , legare dinamică a fișierelor , control al reviziilor și un editor colaborativ în timp real . Prezentarea lui Engelbart a fost prima care a demonstrat public toate aceste elemente într-un singur sistem. Demonstrația a fost foarte influentă și a dat naștere unor proiecte similare la Xerox PARC la începutul anilor 1970. Conceptele și tehnologiile de bază au influențat atât sistemele de operare cu interfață grafică cu utilizatorul Apple Macintosh, cât și Microsoft Windows în anii 1980 și 1990.
1990: Lech Walesa devine primul președinte al Poloniei ales de popor.
Lech Wałęsa (GCB) (n. 29 septembrie 1943, este un om politic, lider sindical și activist pentru drepturile omului din Polonia. Lider charismatic, a fost cofondator al primului sindicat independent din Europa de Est comunistă, Solidaritatea (Solidarność), a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983 și a îndeplinit funcția de președinte al Poloniei între 1990 și 95.
Wałęsa era electrician, fără studii superioare. La scurt timp după ce s-a angajat la Șantierele Navale Gdańsk, a devenit sindicalist. Pentru activitatea sa independentă în cadrul sindicatelor, a fost persecutat de guvernul polonez comunist, supravegheat de poliția secretă, concediat în 1976 și arestat de mai multe ori. În august 1980 a avut un rol important în negocierile ce au dus la Acordul de la Gdańsk între guvern și muncitorii greviști, devenind cofondator al mișcării sindicale Solidaritatea. Arestat din nou după declararea legii marțiale și interzicerea Solidarității, după eliberare a continuat activismul și a avut un rol în stabilirea Acordului Mesei Rotunde din 1989 care a dus la alegerile legislative parțial libere din iunie 1989 și la un guvern condus de Solidaritatea.
În 1990 a candidat și a fost ales în nou-înființata funcție de președinte al Poloniei. În mandatul său Polonia a trecut de la comunism la democrație, dar popularitatea i-a scăzut. După înfrângerea suferită la alegerile din 1995, rolul său pe scena politică poloneză s-a diminuat. Faima sa la nivel mondial, însă, a rămas aceeași și ține cursuri de istorie și politică în Polonia și în străinătate.
