1845: Republica Texas s-a unit cu Statele Unite ale Americii, devenind al 28-lea stat al acestei federații.
Republica Texas a fost înființată din partea nordică a statului mexican Coahuila y Tejas ca rezultat al Revoluției Texane. Mexicul era în agitație întrucât liderii încercau să determine forma optimă de guvernământ. În 1835, când președintele Antonio López de Santa Anna a abolit Constituția din 1824, dându-și puteri enorme, coloniștii îngrijorați din Texas au început să organizeze Comisii de Corespondență și Siguranță, coordonate de o comisie centrală din San Felipe de Austin(d). În interiorul Mexicului, mai multe state s-au revoltat împotriva noilor politici centraliste.[2] Revoluția Texană a început oficial la 2 octombrie 1835, cu bătălia de la Gonzales. Deși texanii luptau inițial pentru reinstaurarea Constituției din 1824, până în 1836 scopul războiului se schimbase. Convenția din 1836 a proclamat oficial independența Republicii Texas la 2 martie 1836.
Republica a primit recunoaștere din partea Belgiei, Țărilor de Jos, și Republicii Yucatán. Regatul Unit nu a recunoscut oficial Texasul din cauza relațiilor amicale cu Mexicul, dar a admis comerțul cu bunuri texane în porturile britanice.
La 28 februarie 1845, Congresul SUA a adoptat o lege prin care autoriza anexarea Republicii Texas. La 1 martie, președintele John Tyler a promulgat-o. Legea a stabilit ca 29 decembrie al aceluiași an să fie data unirii. În fața iminenței anexării americane a Texasului, Charles Elliot și Alphonse de Saligny, miniștrii britanic și francez în Texas, au fost trimiși la Ciudad de Mexico. Întâlnindu-se cu ministrul de externe al Mexicului, ei au semnat un „Act Diplomatic” prin care Mexicul se oferea să recunoască independența Texasului, ale cărui granițe urma să fie determinate prin mediere franco-britanică. Președintele Texasului Anson Jones(d) a transmis ambele oferte unei convenții întrunite la Austin, iar propunerea americană a fost acceptată cu un singur vot împotrivă. Propunerea Mexicului nu a fost supusă la vot. În urma decretului anterior al președintelui Jones, propunerea a fost supusă unui referendum.
La 13 octombrie 1845, marea majoritate a alegătorilor din Republică au aprobat oferta americană și propunerea de constituție care permitea explicit sclavia și aducerea de sclavi de către emigranți în Texas. Această constituție a fost ulterior acceptată de Congresul SUA, Texas devenind stat al SUA în aceeași zi cu anexarea, 29 decembrie 1845 (nemaitrecând prin etapa de teritoriu). Unul dintre motivele acestei uniri a fost datoriile uriașe acumulate de guvernul texan, pe care SUA a acceptat să și le asume prin anexare. Ca parte din Compromisul din 1850, în schimbul preluării acestei datorii (10.000.000 de dolari), Texasul a renunțat la pretențiile teritoriale asupra zonelor aflate astăzi în Colorado, Kansas, Oklahoma, New Mexico și Wyoming, pe care Texasul nu le controlase niciodată și pe care guvernul federal le capturase direct de la Mexic la începutul Războiului Mexicano-American.
1925: Este creat Partidul Comunist Francez.
1970: Conducerea Partidului Comunist Român a aprobat deshumarea osemintelor lui Iuliu Maniu, aflate în incinta penitenciarului Sighet, și reînhumarea lor în satul Bădăcin, județul Sălaj. De asemenea, a fost aprobată deshumarea osemintelor lui Ion Mihalache aflate în incinta penitenciarului Râmnicu-Sărat și reînhumarea lor în comuna Topoloveni, județul Argeș.
1989: Václav Havel devine președinte al Cehoslovaciei.
S-a născut pe 5 octombrie 1936 la Praga.
După satisfacerea serviciului militar, lucrează ca mașinist la un teatru din Praga (Teatrul pe balustradă – Divadlo Na Zábradlí) și studiază arta dramatică prin corespondență. După lovitura de stat organizată și condusă de Moscova din 1948 familia sa își pierde proprietățile și lui Havel i se ridică tot felul de obstacole dar face cursuri de liceu la seral și intră la Institutul Politehnic din Praga în (1957). Prima piesă reprezentată a fost Petrecerea din grădină (1963) iar cea mai cunoscută piesă a sa este Largo Desolato. În 1964 s-a căsătorit cu Olga Šplíchalová (1933–1996).
În această perioadă își începe și cariera politică, din postura de disident, lucru care îi influențează și opera. În 1968, anul Primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru. Activismul său politic îl costă cinci ani de închisoare. Această dizidență a culminat în momentul publicării Cartei 77 un manifest politic, scris pentru a acuza arestarea membrilor grupului de muzică psihedelică Plastic People of the Universe. Teoria sa politică cea mai articulată și mai onorată este cea a „Post-Totalitarismului” (vezi: puterea celor fără de putere), un termen utilizat pentru a descrie viața socială și politică după încheierea „minciunii comuniste”.
Filosofia politică a lui Havel a fost una de anti-consumerism , umanitarism , ecologist , activism civil și democrație directă .
A fost un suporter pasionat al rezistenței nonviolente, teoretizată altădată de un celebru politician indian, Mahatma Gandhi. A fost unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989 și devine președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie 1989, fiind deja președinte al Forumului Civic, a fost ales președinte al primului parlament liber.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro prin Patreon. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
