De obicei veneau împreună, că doi frați gemeni.
În aceeași zi găseam în „inbox” și factura de curent și pe cea de gaz.
Luna asta însă, factura de curent a venit luni, cea de gaz însă lipsea.
Mă uit marți, tot nu venise.
Miercuri eram deja un pachet de nervi, de la începutul anului toată lumea vorbește despre o scumpire nemaiîntâlnită a gazului, primarul orașului spune că gazul s-a scumpit de 4 ori de la începutul anului și din cauza asta probabil locuitorii orașului vor sta în frig iarna asta.
O consilieră locală spune că rușii sunt de vină.
Un prieten, fost angajat în Forțele ONU dă și el vina pe ruși și pe North Stream 2.
Alt consilier local spune că în Germania au început să fie scoase gazele din bucătăriile oamenilor, probabil se va trece la „sparherd”, plitele alea de gătit pe care le știm cu toții, eventual alimentate cu crengile căzute în parcurile orașelor.
Nu mai spun de toți cei care îi amenintă pe cei care au centrale proprii că o să vadă ei.
Nu vine nici miercuri, îi spun colegei mele că probabil așteaptă să se mai scumpească și după aceea vor emite factura.
Eu făcusem tot ce a depins de mine, apartamentul nu este nici mai mare, nici mai mic, decât ne este necesar, nu am spart pereți pentru a crea tot felul de “open space”-uri sau holuri mai largi care permit o circulație mai facilă a curenților, locuința este destul de bine izolată, după o zi întreagă fără căldură temperatura nu scade mai mult de 2-3 grade, e adevărat, ne mai spălăm, mie îmi place chiar să fac baie în vană și am pretenția nesimțită ca iarna temperatura să nu scadă sub 24 de grade.
Dar când întreaga planetă suferă e cât se poate de normal ca nici mie să nu-mi meargă foarte bine, cumva o rezolvăm noi, poate nu o să mai folosim gazul, am la serviciu o aerotermă micuță, o să o iau pe aia acasă.
Joi deja andrenalina își făcuse efectul, eram în aceeași stare ca atunci când mergi la dentist și așteptând pe hol îți trece durerea de măsea.
În sfârșit vineri, la ora 5 dimineața pe site-ul furnizorului văd că factura era deja emisă.
Într-adevăr, era mai mare decât sora ei pentru aceeași perioadă de anul trecut. Nu chiar de 4 ori, dar era mai mare.
M-am tot gândit și mi-am adus aminte, în 11 septembrie, a fost într-o sâmbătă, făcuse nevastă-mea o oală mare de ciorbă de burtă.
